Citate despre anatomie și iubire
citate despre anatomie și iubire (inclusiv în versuri).
Amestec de anatomie și de extaz, apoteoză a nerezolvabilului, hrană ideală pentru bulimia dezamăgirii, Dragostea ne poartă spre o decădere plină de glorie...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul Apokastazei
Vrei tu anatomia cuvintelor și florii,
Să vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greșul,
Meridianul căror tristeți mi-au scris cocorii
Și să-ți explic cui oare mi-a înflorit cireșul?
Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aș schimba pe-un înger cu crini pe sub cămașă,
Cu patima luminii vrea braț să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireașă.
Când Lucifer, prostuțul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ți-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ți divine,
Că lutu-n ziua-a șasea făcuși, umbrind lumina,
Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!
sonet de Dumitru Ichim (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la anatomie și iubire, dar cu o relevanță mică.
Nevoie de iubire
Am cercetat, anatomic vorbind
componența inimii;
desenele spuneau limpede:
traiectoria
parcursă de sânge de la creier
spre tălpi, și invers e drumul,
mereu același drum,
ce inima îl face
pentru binele trupului,
cedând la toate...
unde găsește creiere îmbâcsite
pompează să scoată osmoza apoi
lăsând cale liberă
se odihnește...
... Anatomic vorbind
inima se odihnește încorporând
seva pe care trupul un biet muritor
o ținuse la-ntuneric
neînțelegând că are nevoie
[...] Citește tot
poezie de Elena Olariu din Șoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu atracția gravitațională e de vină
pentru că am uitat zborul
știi ce-i mai grav
faptul că lumea mea nu e aici
de fapt lumea asta nu există
e o proiecție
o prelungire a visului
un fel de a scăpa de nemărginire
sau nu
eu nu exist
lumea nu mă cuprinde
eu nu o pătrund
găsesc uneori dovezi
din iubire îmi cresc certitudini
când spre adâncul căutărilor
când spre înaltul pierderii de sine
un fel de a ascunde răsăritul
cu o poveste despre stele
știi ce este mai lipsit de sens
felul meu de a spera să găsesc logică iubirii
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru Brigitta
De ziua ta,
Deși nu te-am uitat,
Nu ți-am urat nimic din ce-ți uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici "La mulți ani cu sănătate"...
Nici doctoratul în filozofie -
Un fel de loz câștigător la loterie...
Nici limpezimea minții lui Socrate -
Bătrânul filozof, privit numai din spate...
Și nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-și încurcase
"Imperativul categoric",
Sărmanul om de geniu, se desfilozofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...
Nu ți-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 7 (22 decembrie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prințesa și grăjdarul (banc versificat)
Dintr-un fort de șase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi și lungi picioare)
silueta de albină și-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăției) să îi vadă toți ce are.
Într-o parte și grăjdarul saliva după femeie
și, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prostește,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i și mai prost atuncea când e trist și când iubește).
Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeți ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.
"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aș vopsi un cal în verde
să-i atrag prințesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaștem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru și isprava nu va ține."
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Regal
luați împreună suntem doi frumoși
două cești de cafea își răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearșafuri
cu cât ne știm mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puțin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
să folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoașterii dorințele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor
separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
semințele par niște păsări împrăștiate
nu mai știu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum să-ți amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virtuala revedere
Pentru minunații mei colegi de liceu (O, tempora!)
NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescență
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigență!)
Și implicit, ce-n replic-am făcut...
EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Și ce ferice mă simțeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,
EMOȚIONAT îmi cunoșteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Și mulțumit, eu mă simțeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...
PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremur
mogâldeață
umplusem împrejurimile
cu plânset isteric și sânge
lovisem cu-n picioruș lanțurile
așa cum izbește o planetă
finitudinile infirme ale lumii
atunci a fost prima oară
când fără sentimentul consecinței am întins la maximum
corzile pulmonare și așa surmenate ale cosmosului
forme alb-cenușii [un fel de nori... un fel de oameni...?!]
își revendicaseră partea lor de destin
întinderea de la omoplat până la grimasa
ce printr-o strădanie a firii... printr-o întâmplare
ar fi adus zâmbetul
parcelele acelea de epidermă proaspătă
în care nu s-ar fi sfiit iarba să iasă
ca dintr-o țarină imperială
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre anatomie și iubire, adresa este: