Citate despre animale și lumină
citate despre animale și lumină (inclusiv în versuri).
Soarele vorbește... El vorbește, și cuvântul său este viața, el vorbește și cuvântul său e lumina care cade aici pe pământ, pe plante, animale și oameni.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noțiunea de a exista, este o progresie logică a oricărei viețuitoare pentru că viața este un fruct al luminii; viața posedă o cantitate imensă a revelației luminii.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Mona Zărnău Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Amintirile astea sunt ca niște animale speriate... Le e frică să iasă la lumină.... Stau acolo, în beznă, și se hrănesc din mine.
Oana Pellea în Jurnal (2010)
Adăugat de Ioana C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea munților trebuie iubită ca un întreg, cu ochii deschiși și cu sufletul sensibil, să înțelegem animale și plante, stânca și albastrul cerului, lumina și culoarea, într-un cuvânt natura.
citat din Karl Blodig
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noțiunea de a exista este o progresie logică a oricărei viețuitoare pentru că viața este un fruct al luminii; viața posedă o cantitate imensă din revelația luminii...
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Mona Zărnău Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena printre atâtea animale cerești, trebuia să fie o Balenă. Ați observat că în cer, oamenii au așezat multe animale de apă: pești, hidră, balenă etc. Balena are câteva stele mai luminoase, dar nu acestea sunt cele mai interesante.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul nu este propriu-zis om, ci, cum să spun, un fel de ființă hibridă. În general, el se aciuiază undeva, într-un ungher izolat, de parcă s-ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar odată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bârlogul său ca și un melc, sau semănând cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască țestoasă.
Dostoievski în Nopți albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii luptă pentru lumină și viață. Păsările, animalele și oamenii, toți luptă. Și exact această luptă îi apropie tot mai mult de perfecțiune.
citat clasic din Zane Grey
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei - Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 20
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu noi e Dumnezeu
Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi trebuie, de asemenea, să opriți intelectul vostru să aibă preocupări care nu vă aduc nici viziuni celeste, nici beatitudine și să vă avântați, grație unei aure puternice, luminoase, spre regiuni sublime unde veți învăța cum a creat Dumnezeu lumea și ce a scris prin intermediul stelelor, munților, lacurilor, păsărilor, animalelor, plantelor.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de rarul animal...
Visasem că sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, și
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roțile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeți.
Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolțit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.
Să mai fiu, dar de ce?
Liniștea unui ochi galben pe spinare
și nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aș mai ține un timp, dar de ce?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două mari idei esențial omenești, aceea a datoriei și a dreptului, luminează întunericul lumii animale.
citat din Ferdinand Buisson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu întuneric, de unde vin
Tu întuneric, din care eu mă trag
Decât ardoarea îmi ești mult mai drag,
decât ardoarea care lumea guvernează
și luminează
nu mă împiedică însă la veghe -:
pentru un cerc oarecare,
în care nici o ființă nu are valoare.
Dar întunericul ocupă totul:
Chipuri și flăcări, animale și pe mine, ce acaparează
oameni și puteri -
Și poate fi: o mare forță prelungită
În vecinătatea mea s-agită.
Eu cred în nopți.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nero i-a acuzat pe nedrept și i-a executat în cele mai grele chinuri pe acei oameni numiți creștini, care erau răi pentru lucrurile abominabile pe care le făceau... întâi au fost prinși cei care își recunoșteau credința, iar apoi, folosind informațiile culese, marea lor majoritate au fost condamnați, nu atât pentru crima de a fi ars orașul, ci pentru ura pe care o nutreau față de rasa umană. Iar moartea lor era transformată, în plus, și într-un sport: ei au fost omorâți de câini, fiind îmbrăcați în piei de animale, sau au fost răstigniți ori arși, iar când lumina zilei se stingea erau folosiți drept lămpi pentru noapte.
citat celebru din Tacit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază de vară
Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.
Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?
Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.
Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschiși, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Și ca pe un vuiet depărtat l-ascult.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- admirație
- Admirația este un sentiment luminos care, când apare în toată puritatea lui, repezintă negreșit o pornire înaltă a sufletului uman și ridică într-adevăr pe om deasupra animalului, sentiment mult arătat și puțin simțit care are soarta metalelor nobile și a diamantului: este des imitat, și imitat câteodată așa de bine, încât înșeală chiar ochiul cel mai atent.
definiție celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul în sus
Și drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ține cerul
Să nu-și încurce oile oierul
Când nici lumini și nici alți oameni nu-s.
Rostogolite vietăți de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar, la Albac, un câine rău mai latră
Și liniștea se-așează-ncet la loc.
Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine,
Și o căruță dinspre munte vine
Cu caii mari și căruțașul mic!
M-agăt de iarba care dă în spic
Și o furnică gleznele îmi ține.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vară pe Golful Bothniei
Plutind în lumină, orizontul răcoros al Bothniei
alunecă în neantul alb al serii
unde fiecare stea pălește pe țesătura dezolantă a bolții cerești,
iar înserarea preia stăpânirea de la soarele ascuns vederii.
OSAKA MARU din îndepărtatul Nagasaki
se îndreaptă spre nord, spre fabricile de cherestea din Umeå,
remorcând, fără lumini la catarg, suflete bushido mirate
în luciul de fuioare-al verii.
Asemeni lor, au cutreierat și alți marinari;
și-au întrebat într-o sută de graiuri: de ce
sunt nopțile de iunie atât de albe pe valurile Bothniei?
NB.
În limba japoneză MARU înseamnă cerc; dar are și semnificația de reapariție, de repetare a unui ciclu etern. Cuvântul este adăugat numelui navelor maritime comerciale ca măsură de protecție asiguratorie că nava se va întoarce teafără acasă din voiaje. Acest nume nu se acordă navelor militare, ele purtând nume de munți, fenomene naturale, animale, insule, etc.
poezie clasică de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre animale și lumină, adresa este: