Citate despre anotimpuri și ploaie
citate despre anotimpuri și ploaie (inclusiv în versuri).
În ceea ce mă priveste, să plouă tot anul. Mi-am ascuns anotimpurile in suflet.
citat din Gabriel Petru Băețan
Adăugat de emma
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anotimpul alegerilor
Nu știu ce-o mai fi la noi,
Norii parcă sunt turbați,
Că în loc să cadă ploi,
Curg, șiroaie, candidați!...
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (octombrie 2014)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea, al cincilea anotimp al omului, începe odată cu sezonul ploilor care există în ochiul lui plâns; debarasat de sine, zace în propria întunecare.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea - anotimp în care nu-ți pasă că te plouă, te ninge sau te bate vântul; simți un dor permanent de ceva care te face să trăiești vremuri împodobite cu flori.
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Adrian Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când iubești...
Când iubești, simți nevoia să te îndragostești
în fiecare zi de cer;
agăți ploile
de flori inventate
din care să nu izbucnească niciodată singurătatea anotimpului.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii de izolare în fundul junglei nu pot zădărnici anumite speranțe stăruitoare și ca un teren de o sută de hectare în plin anotimp al ploilor este mai ușor de defrișat decât câteva colțuri intime ale imaginației noastre.
Romain Gary în Rădăcinile cerului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele și luna au curajul să răsară în fiecare zi, în ciuda norilor și furtunilor. Natura are curajul să se reînnoiască mereu, înfruntând instabilitatea anotimpurilor, frigul, căldura, ploile.
Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia ta
La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumești,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubești?
Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ți dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ți cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopți cu lună plină?
Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înflorește-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieții dor,
Prin gândurile tale, cu șoapte de amor?
Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze și cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheață,
Ți-aștern mii de săruturi pe-a buzelor dulceață?
[...] Citește tot
poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă plouă
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anotimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp sufletesc
în memoria mamei Ana
Așa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Și plânge uneori fără să-și deie seama:
Ce anotimp domnește în vorba omenească,
Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?
Nereținându-și jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.
Așa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,
Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece
Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -
Dar ochii părintești, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmpinând primăvara
Vine iarăși anotimpul învierii și chemării
Vieții la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Și bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.
Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Și-am citit pe fața ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste și dor.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua era neobișnuit de caldă pentru acest anotimp: de abia se simțea o slabă adiere de vânt, iar mulțimea, pe care o stropea la răstimpuri răpăielile de scurtă durată ale ploii ce cădea din alba și uriașa îngrămădire a norilor răspândiți cu îmbelșugare pe albastra boltă a firmamentului, nu-și pierdea câtuși de puțin voia bună. Către amiază, totuși s-a stârnit o ușoară, dar destul de simțită frământare în rândurile celor din față.
Edgar Allan Poe în Mellonta tauta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu cred în nori, ci doar în nesfârșire,
Din anotimpuri împletesc menire,
Și plouă, plouă, plouă. A iubire...
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anormalitate normală
Te-ai aprins in lumina neputinței colosale,
Ca o văpaie in speranțe șterse, mute
Purificându-mi ploile din cer căzute,
Arzând in anotimpuri anormale.
Ți-au judecat migrații de luceferi,
Cenușa adunată-n potul desfătării surde
Ai fumegat in viața-mi fără temeri,
Trezindu-mi simțămintele absurde.
Te-ai afundat in brațele-mi convexe,
Mocnind durerea clipelor trecute
Mi-ai râsfirat in păr, vise-n cuvânt pierdute,
Dormindu-le profund, in incâlciri complexe.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
Vreau să îți sărut pielea sufletului
pe fiecare părticică de viață,
pe acolo pe unde te doare
și pe unde nu te doare,
la pliul ploilor și la încheietura clipelor îmbătate de vise.
în baia timpului, în odăia anotimpurilor ieșite din matcă,
pe cursul firesc al soarelui răsare și al înnoptării,
la marea întâlnire a prefacerii întru mântuire!
Nu folosesc doar buzele calde, umede, pline ale gândului ce îți cutremură anii.
Te sărut incandescent cu mine însămi, poezie.
poezie de Iulia Dragomir (8 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunetele clare și distincte reprezintă cerul; cele puternice, pământul; succesiunea mișcărilor dansului reprezintă cele patru anotimpuri, iar schimbările acestuia, vântul și ploaia. Cele cinci culori (corespunzătoare celor cinci elemente și trepte ale gamei pentatonice) formează un minunat ansamblu ordonat; vânturile din opt direcții (corespunzătoare celor opt familii de instrumente) ascultă de liu (treptele scării muzicale), fără să dea greș.
în Memorialul riturilor, Memorial al muzicii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre anotimpuri și ploaie, adresa este: