Citate despre apă și mustață
citate despre apă și mustață (inclusiv în versuri).
Iarna
Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Și vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În calești de vijelii
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne și hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald și amărui
Zgreapțănă la ușă-un câine
Să-și primească partea lui
Tata iese să mai pună
Apă și nutreț la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Și-n mustăți cu promoroacă.
Iar bunicul desfășoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermele
când gheața se
spărgea și se
stercura ca apa în buzunare
deșertul
părea să nu îngită
acele râulețe cu mustăți prea devreme
un vierme
sau ce să mai rupă
în dinții de după
ce a mai fost?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă le plivea și îngrijea de grădină. În fundul acestei grădini crescuse un măr cu totul și cu totul de aur. Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se află un așa pom cum nu se găsea în toată lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul și se tot uita pe de toate părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată: apoi spre seară dă în pârguială. Îi zâmbea mustața împăratului și îi lăsa gura apă, când se gândea că a doua zi o să aibă la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise până atunci.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ajunse la cuptor, carele era roșu ca para focului, puse mâna pe mustața lui cea albă, smulse câteva fire dintr-însa și le aruncă în cuptor. Deodată la gura cuptorului se făcu brumă. Apoi intrară în cuptor toți megiașii lui Țugulea cu dânsul împreună și începură a striga că le degeră. Când veni împăratul și văzu, se luă de gânduri cu Țugulea ăsta năzdrăvanu. Și cerând ei, împăratul porunci de mai aduse nouă cară de lemne, le dete foc, dară parcă ardea pe gheață. Împăratul acela avea o pațircă de fată slujitoare, care se lua în goană cu ogarii. Porunci lui Țugulea să trămiță și el pe cineva din ai săi ca împreună cu fata să se ducă la Fântâna Ielelor, să aducă câte două urcioare de apă. Daca omul său va veni înainte, îi va da pe fie-sa; iară dacă slujitoarea lui va veni mai-nainte, să știe că pe toți megiașii lui îi pune în țeapă și pe dânsul într-una mai sus decât pe toți.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obiectele suav eteroclite, nasturele, vinele, o mustață, o chitară, un fulger, pianul aruncat pe fereastră, o pălărie din care o foarte frumoasă femeie consumă macaroane, câteva degete, un ac de cravată, o canapea pe care putrezește un pat, o perdea sub lună, o caisă mușcată, un săpun de rufe lângă o bijuterie, un păianjen lângă o furculiță și mitologia partuzei capătă o semnificație voluptuos modernă, întâlnirea dintre obiecte împrumutând catifelatul nebuloasei și catastrofalul unei întâlniri de planete, sunt flăcări care se întâlnesc cu apa, sunt voci care își întâlnesc ecoul [...]
Gherasim Luca în Un lup văzut printr-o lupă, Te iubesc (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la apă și mustață, dar cu o relevanță mică.
După câteva zile de călătorie, dete peste un alt om, în gura căruia curgea apa de la nouă fântâni și tot striga că moare de sete. Îl întrebă și pe acesta ca și pe flămând. Și dacă căpătă un răspuns care semăna cu al flămândului, îl luă și pe acesta cu sine, și plecă mai departe. Se duse, se duse și iară se mai duse. Iară când fu să treacă niște munți, întâlni un alt om, cu două pietre de moară de picioare, care sărea din munte în munte și când fugea, iepurele pe spinare netezea, și striga că n-are loc unde să fugă. Țugulea îl întrebă ca și pe ceilalți, iară omul răspunse tot ca ei. Îl luă și pe acesta și porni înainte cu Dumnezeu. În calea lor mai întâlni un om cu o mustață albă și cu alta neagră, îmbrăcat cu nouă cojoace și striga că moare de frig, deși era pe la nămiezi și soarele ardea ca în luna lui cuptor. După ce îl întrebă și el voi să meargă cu dânsul, Țugulea îl luă și pe acesta, și înainte, tot înainte și înapoi nu se uita. Merse ce mai merse și, când fu pe la amurgit, întâlni un om care se uita în sus cu un arc în mână.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbații
Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale.
Alexandra cel Bun îmbrăcat în zale.
Ștefan cel Mare îmbrăcat în zale
Mihai Viteazul îmbrăcat în zale.
Ion Vodă cel Cumplit îmbrăcat în zale.
Și aici, în Oltenia, Tudor Vladimirescu
Primenit și el cu zale
Peste cămașa morții.
Mie-mi vine să mă așez pe genunchii lor
Și să-i trag de mustăți
Și să-i întreb, de ce sunt toți
Îmbrăcați în zale?
Și unde tot pleacă în fiecare dimineață
Și de ce nu mai stau pe-acasă,
Să se bărbierească mai des,
Că, uite, bărbile lor
Mă zgârie
Când mi-alint de ele sufletul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FII COPIL!
Fii copil vesel mereu
Fugi cu vântul, nalță zmee
Cât să prinzi din curcubee,
Sări în bălți și-apoi te miră
De ce ai apă pe tine,
Râzi la fluturi, prinde raze,
Strânge pietricele-n pumni
Să le simți ca diamante,
Urcă sus în corcoduș
Să te crezi un pițiguș
Fă-ți mustață din caimac,
Ia în brațe un pisic
Să te spele pe botic,
Joacă-te și-n joaca ta
Veghe-ți stă iubirea mea.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Crăciun
A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moș Ajunul,
La covrigi și la nuci multe;
Printre fulgi din cer coboară,
Bucuros cu nasu' roșu'
Și cu cerbi la sănioară,
Plin de daruri vine Moșu';
Bradul e împodobit,
Iar copii toți așteaptă,
"Iată-mă că am sosit!"...
Nu se-aude nicio șoaptă;
Ho! ho! ho! băieți și fete,
De un an nu ne-am văzut,
Sunt la ușă multe ghete,
Chiar și ele au crescut!
Am în sacul meu cel mare
Pentru toți, cuminți de-ați fost,
Daruri pentru fiecare,
Lista o știu pe de rost:
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Fusese o mocirlă de zăpadă
Pe cale de topire
Și noroi,
Care curgeau la vale în șuvoi.
Dar într-o săptămână vântul
A însănătoșit pământul.
În tranșee
Cămăși spălate s-au întins la soare,
Prin colțuri de traverse,
Pe banchete,
Zvârlite la-ntâmplare.
Lucesc metalic tuburi de cartușe,
Baionete
Și-n dezordine
Pe jos, îți stau în cale
Saci de merinde, sape și mantale.
Căci noroiul lacom s-a zbicit
Și-a devenit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de iarbă
Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.
Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.
Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.
Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXIII
Pe când priveam așa-n frunzișul verde,
cu ochi țintiți, așa cum stă și cată
și-acel ce după paseri vremea-și pierde,
îmi zise cel mai mult decât un tată:
"Să vii, o, fătul meu, c-avem altcum
mai bine-a face uz de vremea dată."
Întoarsei fața și-ai mei pași acum
grăbit după-nțelepții ce pe cale
vorbeau, așa c-a drag făcui ăst drum.
Când iată c-auzii plângând prin vale
"Labia mea", dulce-o melodie,
că și plăcere-avui de el și jale.
"Ce-aud eu, dulce tată, ce să fie?"
am zis. Iar el: "Sunt spirite, gândesc,
cari merg umplând a vinei datorie."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să credem în LUMINĂ!
Să nu ne împăcăm cu primăvara dezolată,
Cu spaima ce-i inundă plămânii înverziți,
Tu, lume, nu îngenunchea, de moarte speriată,
Ce râde sub mustață, să ne lăsăm zdrobiți...
Trăim cu azi, de ce ne doare ce-o fi mâine,
Prezentul e răsplata la pașii-ne greșiți,
Când otrăveam și apa, și sfintele țărâne,
Nu ne păsa, că mâine vom fi și pedepsiți?
Să punem lacăte pe veștile flămânde,
Că ne-au robotizat, să nu fim răvășiți!
Sub hoardele de verde, ce năvălesc plăpânde,
Să ne ascundem orbul din ochii zăpăciți...
Cu fruntea însorită să ducem talpa dreaptă,
Să mulțumim Luminii de Soare fără dungi,
O fi ea spaima-ceasta de turbulență aptă,
Dar noi suntem cocorii porniți pe zboruri lungi!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem produsul viziunilor noastre
de la vârsta de 15 ani colec ționez
viziuni am ca hilde gard von bingen
demonul meu personal negru/ ponegru/
șarpe de dudău/ șteblă de spin rău mi
-a intrat sub piele până în plămâni
îl aud cum mușcă din cuvinte și scui
pă oasele pe jos lumina arzândă nu îl
mai vânează apa sfințită nu îl mai im
presionează nu îl mai sperie nici caii
apocalipsei care îmi nechează pe piept
fix la 7 dimineața când să-mi beau ca
feaua demonul își aprinde un pall mall
și sorbind din ceașca mea scrie versuri
despre iubirea lui pentru un sucub negru/
ponegru/ șarpe de dudău/ șteplă de spin
rău și uite așa în camera mea de cămin
țigările se fumează singure cărțile se
scriu singure și mereu apar pe pereți
întrebări pe care eu nu mi le pun de ce
au oamenii aripile pe dinăuntru de ce
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar... nă bădăioasă
Curge din nou puritatea, se-așterne
Cum fața de masă scrobită să-mbie
Și voal de mireasă se lasă în trenă
Să spele cu cast peste țarn-adormită
Lăsând doar scaieți broderii ca pe perne
Și-arbuști pe vreun mal răsărit peste glie
Ce rupe sublim alb de fire-n gangrenă
Ițind negricioase din hula amețită.
Pe vârfuri de țambre jilave cu ciucur
De vată friantă se lasă din zbor
Un mic stol de vrăbii mereu în alertă,
Cu pene zburlindu-se-n pala de ger...
Turturele o pereche își fluieră-n flutur
Bătăi lungi de aripi cu griul de nori
Și-un câine ca umbra-n desen pe-o copertă
Tot latră aiurea pe-un câmp de alb ceaier.
Se vede din fulgi răzvrătiți într-o joacă
Frugal silueta de-un cal c-o căruță
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea ferată
(experiment și dadaist și mixt, deloc trist)
se dau următoarele:
o cale ferată un poet și-o rangă
să se scrie un poem cu bulion
despre spiridon
cu perciuni și fără mustață
dar cu breton
pe calea ferată
un poet zdrobea cuvinte
cu ranga, e bine?
sigur că nu, îmi răspunzi
de ce un poet și de ce neapărat
dinga-linga-dong-dong-dinga?
cui îi mai folosesc
cuvintele zdrobite
cu limba, dinga-dinga?
cine nu e gata îl iau cu lopata
bolborosește din groapă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisoiul și elefantul (fabulă)
Într-o zi se întâlni
Un elefant gigant
Animal foarte înalt,
Cu un motănaș, gingaș,
Mic și tare drăgălaș,
Ce era puțin la stat,
Însă... foarte îngâmfat.
Dintr-o simplă întâmplare,
Animalu' acela mare,
Fiindcă tot privi în jos,
Îl văzu pe mustăcios.
Iar pentru că tot îl zări,
Elefantul astfel gândi:
"Și așa eu mă plictisesc,
Ia! Mai bine să vorbesc
Cu acest motănaș
Așa mic și drăgălaș."
Astfel în minte-și propuse
Și-n cele din urmă-i spuse:
[...] Citește tot
fabulă de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Antagonice
Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noștri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustață sus și una jos,
Au creier jos și-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp să taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?
Un ocean fără rechini
E mort și pentru albastrul cristalin.
Știau și anticii, nu-i bine fără rău,
Fu... l dracii fără Dumnezeu.
Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creta
Sunt insule pe care doar artiștii le pot imagina,
Pe pânzele lor infinite, cu pensule înmuiate nebunește în albastru.
Insulele astea au mereu o muzică a lor,
Au mereu un gust, mereu parfum.
E o insula printre ele, în care locuitorii
Nu au încetat să traiască liber, niciodată.
E o insulă care naște legende.
Primii oameni, după ce au mușcat din fructul interzis,
Au venit să-și ascundă rușinea în Creta.
Au întrebat, au plâns, au fost cuprinși de nefericire,
De durerea de a nu ști cine sunt sau cine i-a creat.
Ca o mama bună, plină de roade și de dragoste,
Creta le-a dăruit legende pentru a-și acoperi cu ele rușinea.
Astfel, primii oameni au devenit zei.
Dacă visezi, în Creta îți sunt prielnice toate:
Soarele, orizontul și apa sunt nesfârșite.
E insula vizionarilor și a măslinilor cu rădăcini în stâncă.
Totul este într-o continua zbatere de a renaște din ruine,
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și mustață, adresa este: