Citate despre apă și uragane
citate despre apă și uragane (inclusiv în versuri).
Viața este o cursă dură de maraton. Soarele arzător se schimbă rapid cu geruri sau uragane, iar concurenții își fac loc cu coatele, își aruncă reciproc spini în cale sau din când în când își întind un pahar cu apă.
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scirocco
S-alungă clocotul de ape,
Și-n goană brațul unui val,
Ca un stăpân fără de milă,
Azvârle-o scândură la mal.
Biruitoare urlă marea
Și mi te lasă pe pământ,
Solie jalnică și mută
A așteptării ce s-a frânt.
Ce tainică apropiere
Și ce îndemn ascuns din cer
Mi te-a trimis să-mi spui povestea
Pierdutului corăbier?
Ori poate știe uraganul...
Și vrea să-i vadă la un loc
Pe bieții călători pe valuri
Bătuți de-același nenoroc?...
poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor (1913)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele zile...
Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moșneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn și de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriți
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.
poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureștilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Universității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!"... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața-i fără creț, ascunde-n tainicele-i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!
Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragane
Smei cu limbi de foc prin nori se svârcolesc,
Demonii setoși sorb apa din ocean;
Alizee se transformă-n uragan,
Țărmurile mor sub apele ce cresc.
Pare-se că ruga către zei e-n van,
Oamenii sunt răi, ei nu se mai iubesc,
Dar a cere milă nu mai contenesc
Și calvarul le revine an de an.
Crude zeități s-aruncă în valuri
S-ajungă în miezul Terrei și-n nadir,
Despoți stăpânitori acelor locuri,
Când a lumii viață-i prinsă de un fir.
A trăit planeta ani... milioane-n șir,
Nu mai fie uragane, doar zefir!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mic și mare
Trece un prăpăd pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...
Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pești, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,
dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
și se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte
de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
și de groaza tuturor;
"Râzi? Nu vezi?" l-întrebă farul.
"Ba văd bine" zice el;
"Ș-apoi, dacă vine, vină!
Sunt atât de mărunțel!
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragane de seară
Vântul șuieră peste zăpezi în vară,
apele sunt mai mari decât aseară,
poduri cad, copacii nu au ramuri,
e vijelie, casele nu mai au geamuri,
averile se sfâșie într-un tumult,
doi ochi ascunși mă roagă să-i ascult.
Chiar marea blândă devine inamic,
sunt atâtea că nu mai este nimic,
plâng florile, izvoarele sunt râuri,
pe ape vin trei pui pe două scânduri,
un acoperiș în vale o să ajungă,
clopotul cântă din lovituri în dungă.
Cuvinte alese latră fără adaos,
rimele se bâlbâie într-un haos,
prin amalgamul de nori neobosiți,
unde de minute suntem părăsiți.
Din ochii triști mai cerem o secundă,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește
Iubește aproapele,
Iubește dușmanul,
Iubește și apele,
Iubește uraganul.
Iubește lumina,
Întunericul iubește.
Iubește-o pe Romina
Că și ea te iubește.
Iubirea e tinerețe.
E sevă de viață lungă.
Nu aduce bătrânețe,
Dar aduce bani în pungă.
Iubirea-ți dă putere,
Te face mai frumos,
Viața ta este de miere,
Trăirea mai cu folos.
Sănătate cât cuprinde,
Binele-i de partea ta,
Răul lumii nu te prinde,
În toate vei prospera.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia verde
Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!
Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!
[...] Citește tot
poezie de Aron Cotruș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragan
Somn la amiază. Jaluzelele ferestrelor
scârțâie și zdrăngănesc... Lasă-le în voia lor.
Ușa se izbește ca și cum ar intra cineva:
lasă-l să intre. Pe-acoperiș bate vântul, ta-ta-ta-ta:
lasă-l să bată. A mai făcut-o tot așa.
Obloanele ies din balamale: deschide ușa.
Printre coroanele copacilor la cer privește-întâi:
ceva întunecat se dezvăluie ca o gaură-n călcâi.
Uită-te-n josul țărmului la vechea ta barcă:
marea învălurită din albastră devine albă parcă,
se ridică praf în spatele recifului submarin,
răsucindu-se-n snop, asemeni frunzelor de pin.
Lasă-l să se răsucească cine se teme?
Furtună dinspre nord-est: o știm, va trece fără probleme...
Și-asta se-întâmplă atunci când o auzi: sus și departe
când cerul de apă nu se mai desparte,
păsările mării strigă, sus și departe, frunze țipătoare;
crengile se lovesc de streșini, vrând parcă să zboare;
stropi de ploaie cad pe pământ ca niște pietre...
[...] Citește tot
poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la apă și uragane, dar cu o relevanță mică.
Uraganul
Spre-asfințit, la orizont, o linie-argintie,
Parcă din cea mai neagră beznă apărută,
Scânteind ca sabia lui Azrael,
Semnalizând o răfuială, o dispută:
Tot mai amenințătoare întunecimea s-a-încruntat,
Apoi s-a albit linia, înfricoșătoare ca un șarpe.
Toți cei care-o priveau știau bine prevestirea-aceea
Simțeau că uraganul este foarte, foarte-aproape!
Până la bompres talazurile s-au înălțat,
Cei mai bravi au devenit smeriți ca preoții;
Tunetele se-apropiau învolburând oceanul
Cu rânjete mai fioroase c-ale morții:
Velele și straiurile fâlfâiau rupte-n două,
Catargele și vergile gemeau fenomenal,
Cerul, negru ca smoala, se-apropia de ape
Se-avânta până la cer catargul principal.
[...] Citește tot
poezie de Charles Swain, 1801-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șobolan pe navă
Cum ț'ar plăcea să fii șobolan în acea mohorâtă ocnă,
Făr'-un locșor numai al tău de care să îți spânzuri fesul?
Cu picioarele desculțe, umede și înghețate bocnă,
Pe-un cliper cu velele fâlfâind în vânt, în valuri cu bompresul?
Cum ț'ar plăcea să navighezi pe-o mare vânătă, unde-otrava
Apei saline te-năbușă, iar uraganul te izbește cu tâmplele de cer?
Unde-n omăt vrăjmaș corabia brăzdează troiene albe cu etrava,
Unde-ți înlemnește mâna pe cavila timonei înnegrite de-atât ger?
Cum ț'ar plăcea ca, după luni de zile,-ajuns la țărm, să vezi cum
În taverne oamenii se feresc de tine, ținându-se cât mai departe:
"Pericol, marinari, feriți-vă, nu le stați prin preajmă nicidecum!"
Cum ț'ar plăcea s-auzi cântecele lor marinărești, triste de moarte,
Undeva pe marea translucid-febrilă, tropicală,
Cu coasa de argint a lunii secerând lanuri pe cerul înstelat,
C-un camarad alături ciupind lăuta-n noaptea de cerneală,
Alinând în sufletele-nsingurate un dor de ne-alinat?
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele de deasupra mării
Undeva departe-o enigmă-ntâlnește
O altă enigmă,-naltă și vastă,
Ochi în ochi, nemărginirea apelor privește
Nemărginirea cerului albastră.
Stelele cântă imnuri îmbiind la calm
Deasupra mărilor biciuite mereu de-un uragan;
Și-ar putea vreodată-acel maiestuos psalm
Găsi odihna la sânul imensului ocean?
Zarea-nnegurată când soarele-i la scăpătat
E-alinată de-adierea unor aripi îngerești
Acolo unde-aleanul pământului, de nevindecat,
Află puterea din pacea minților cerești.
Totuși, harul cerului plin de strălucire
Eclipsează apele oceanului, rebele;
Noi nu le putem vedea locul de-ntâlnire,
Dar putem vedea o maree de stele.
poezie de Amos Russel Wells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fiu al mării
Am fost născut pentru-a călători departe, peste-oceane;
Am fost crescut din leagăn pe mare să ajung;
Povești despre tata trecând sub spuza altui cer, prin uragane,
M-au hranit de când eram pe genunchii mamei prunc.
M-au conceput talazurile lovind, înalte,-n țărmul tare;
Am fost nășit de pulberea și spumele saline;
Inima-mi întreagă trăiește-între-ale apelor hotare,
Iar briza mării este casa căreia-i aparțin și-mi aparține.
Întreaga mea copilărie, de la cele mai îndepărtate
Șuvoaie-ale devenirii întru ființă, au venit la mine
Asemeni unor vise, tânguitoare, prea de tot aparte,
Eternele memorii ale pulsândei împărății marine.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec marinăresc
"Iar marea n-a mai fost." Apocalipsa, 21-1
Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"
Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."
Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea să merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pe navă
Pe mare, pe mare! Gata cu-acest somn de plumb;
Jucăușă, apa tremură în valuri
Și lovește ritmic pietrele din maluri.
Delfinii fac cercuri, lamantinii sforăie prelung,
Cântecele nevăzutelor sirene, ademenitoare și perlate,
Se-înalță, bule de-aer, printre subsuorii sargasei delicate.
Întindeți vela, înfigeți vâsla-n apă ca-n pământ lama unui plug:
Pe mare, pe mare! Gata cu-acest somn de plumb.
Pe mare, pe mare! Sufle vântu-n pânza învoaltă,
Furtunii urmeze-i alizeul blând,
Iar umbra uraganului, iute și întunecată,
Spargă scoica Tritonului stolul zilelor senine
Izbucnească,-asemeni unui vultur, spre înălțime,
Deasupra antilopelor, peste crestele alpine.
Ancora-i la post, nava se-înfioară gata de plecare;
Întindeți velele-n vânt. Pe mare, pe mare!
[...] Citește tot
poezie de Beddoes, Thomas Lovell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vela
Sclipește-n zare-o velă albă, se-înclină și revine,
Acolo unde cerul și marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ținuturi pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?
Strașnic, vântul stârnește-înalte valuri,
Catargul geme și-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Și nu de fericire vrea să scape.
Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii își toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca și cum doar în uragan ar găsi liniște și pace.
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a predat
Dintr-un cer senin cleștar
S-a pornit urâtul uragan
Gâfâie tulbură acest altar
Zboară ca pe topogan
A scăpat de sub o cheie
Zâna îl păzea legat la curea
Ce -ar vrea el nu am idee
Frate este la vreme cea rea
Închid grăbită o poartă
Văd c-ar vrea să se răzbune
Egoist că -i vremea bună
Bradul din grădină îl răpune
Fluieră in apa din fântână
Vântu -n cerc se-nvârte
O zână cu steluta-n mână
Prinsă -ntr-un vârtej îl oprește
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roza vânturilor
Bate vântul: nord sau sud
Și răstoarnă uragane
Cerbii nopții când aud
Jalea doinii pe găvane
Lasă somnul așternuturi
Cârdurile de fantome
Scuturi oștile cu scuturi
Spre lupoaica vechii Rome
Fum albastru, rotocoale
Peste gemete sinistre
Ies din formele domoale
Peisajele, magistre
Și se schimbă parcă nimbă
Totul cu-ncetinitorul
Într-o limbă care plimbă
De la noi la voi fiorul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și uragane, adresa este: