Citate despre arhive și existență
citate despre arhive și existență (inclusiv în versuri).
Semne de trecere în timp: colbul letopisețelor, praful arhivelor, existențele mumificate.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Eu port cu mine o lume în imagini
Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare și bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le și scriu în pagini.
N-am să mă folosesc de aceleași imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.
Sunt faptele cu a lor experiență
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezență,
Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existență
Au adunat eterne învățăminte.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
În unanimitate.
Toți proștii câți m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!
Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iași, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.
Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Textele de mai jos conțin referiri la arhive și existență, dar cu o relevanță mică.
Părinți în alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas,
Ca și-n arhivă, o scrisoare,
Și-n blândă, un fragment de glas.
Și am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Și pozele-și găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acționează în trecut.
Aș vrea să-mi colorez părinții,
Blocați în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb și negru pentru veci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-ați ascunselea
golindu-mi dimineața de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost
azi mi-e dor de mine
și mă caut
în cealaltă jumătate de viață
caut învingătorul
și nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice și
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te-am scos de la plățile lumii, mamă
și hainele ți le-am scos din dulapul
cu miros de cireș...
apoi am plâns puțin
cu paltonul și rochița de vară
în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz
în rest sunt toate așa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbești
din pereții aglomerați de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta
te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Cercetătorii CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) studiază temeinic, profesionist documente conținând informații trucate, măsluite, ultrasubiective. Oamenii fostei și actualelor servicii secrete de informații, cu anumite excepții profesioniste (ofițeri de informații români printre cei mai buni din lume), nu au avut și nu au pregătire științifică solidă, colectând informații, date factuale subiective, irelevante, delatorii din anturajul (rude apropiate, colegi de serviciu, "prieteni", cunoscuți/necunoscuți) țintelor umane monitorizate, analizând înregistrări a căror conținuturi sunt extrase din contexte sociale și relaționale provocate, cosmetizate. Ne imaginăm câte destine umane au fost distruse în zeci și sute de ani. Nu putem nega și existența unor dosare clare, bine instrumentate, solide informativ, care demonstrează activitățile de poliție politică a unor personaje ticăloase."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Cercetătorii CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) studiază temeinic, profesionist documente conținând informații trucate, măsluite, ultrasubiective. Oamenii fostei și actualelor servicii secrete de informații, cu anumite excepții profesioniste (ofițeri de informații români printre cei mai buni din lume), nu au avut și nu au pregătire științifică solidă, colectând informații, date factuale subiective, irelevante, delatorii din anturajul (rude apropiate, colegi de serviciu, "prieteni", cunoscuți/necunoscuți) țintelor umane monitorizate, analizând înregistrări a căror conținuturi sunt extrase din contexte sociale și relaționale provocate, cosmetizate. Ne imaginăm câte destine umane au fost distruse în zeci și sute de ani. Nu putem nega și existența unor dosare clare, bine instrumentate, solide informativ, care demonstrează activitățile de poliție politică a unor personaje ticăloase."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice", Editura Pansofia, București
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soră cu mahmureala
Intri uneori într-o stare din aceea soră cu mahmureala
cu toate că ție îți place să bei numai pagini din Goethe
și îți aduci aminte de singurul tău prieten, de Gabriel
cum s-a împacientat el atunci când s-a despărțit de pântec
și i-ai prezentat carnea cu toate cutumele ei
sau cum a renăscut el atunci când a descoperit poezia autentică
pe care cu toții o caută
arhivată în palmele brăzdate de încercări ale bunicilor săi.
Cum striga el în ziua aceea din toate moleculele
de îi simțeai intensitatea vorbelor până pe măduva spinării:
Există unde care continuă mult după ce noi devenim tăcere.
Există ceva dincolo de orice suprafață!
Există, există, există....
Începi să vezi totul cu un binoclu cand te cuprinde starea aceasta
și nu înțelegi de ce alți oameni spun că Gabriel suferă de depresie și de ce îi ocolesc pragul
când el nu face altceva decât să picteze în cuvinte tavanele unor biserici imaginare
și ți se face dor de acela care erai când locuiai în aceeași umbră cu el.
Cum vorbea el cu acela răstignit pe cruce prin toate tăcerile.
Cum vedea el în orice angoasă o auroră boreală.
Cum credea el că tot ceea ce este măsurabil este confecționat din confetii.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arhive și existență, adresa este: