Citate despre arhive și moarte
citate despre arhive și moarte (inclusiv în versuri).
Siberia
album de izbucniri neroade, ce rod noroade-n izba lor, un dar
gândit în spuma minții, popor al bărbii înghețate, Siberii sipet de amor,
mă-ndeamnă iute spre izbavă, spre zecile de milioane, căzute-n lava sfinților,
odor cântat printre suspine, coline rupte-n valea lor, idolul scump durerilor,
m-alung forțat spre frumusețe, semețe torțele mă ung, cu focul lor
duhovnicesc, ei toți ce-au fost încă trăiesc, arhivele nicicând nu mor
și gustul lor de sfiiciune, putreziciune întețesc și morții dragi ne cer în cor
Siberii ample să trăim, noi ce trăim, să cerem morții ca să vină -napoi în for,
taigaua sfântă vă-ncunune cu fagi, stejari mesteceni albi, pădurii stor,
voi osândiți fără osândă, veniți Siberia să smulgeți, acelor
îngeri ce rimează cu rima neagră ce vă-nghite: voi știți o coasă are spor,
atunci când firul ierbii însuși, se pleacă și moartea însăși e-un fior
poezie de Plopeanu Petrache
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea morților vii
Un mort mi-a spus să tac și am tăcut,
Nu am murit că e mai greu să mori când vrei,
Lipsa libertății fizice contribuie la creșterea lipidelor,
Comisionarii adevărului mișună precum șoarecii,
Au mâncat arhiva, bun venit sub acoperișul nostru,
Arteziana vorbăriei spăla un taur rahitic,
O femeie frumoasă ținea în brațe urna fostului iubit ucis de ea însăși,
Cine s-o judece? Toți suntem la fel. Cine nu a ucis pe puțin o iubire?
Mergi în pustiu și încearcă-ți vocea. Vei auzi un scâncet.
Așa s-a născut primul copil extraterestru.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
În unanimitate.
Toți proștii câți m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!
Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iași, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.
Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Amintiri
De poți trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Și mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Și se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moștenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinți și fii,
Cu toții odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Ești prin absență din cei vii,
În nevăzut făr-a se ști,
Măcar arhivă, experiment,
Câștig deja,
Nepieritor; că nu mai piere
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la arhive și moarte, dar cu o relevanță mică.
Pe cioară-o lasă nervii
Cioara, simțind că-o lasă nervii,
Descoperă în fiecare pană dovezile unei crime.
Cine a comis toate aceste fapte?
Cine sunt acești morți vii, cu rădăcinile în nervii și în sângele ei,
Înnegrindu-i penele?
Cum ar putea să evadeze din cușca penajului?
Și de ce acesta a adăpostit-o atâta vreme?
Este ea oare arhiva tuturor acuzațiilor care i se aduc?
Sau doar scopul acelor stafii, ultima lor răzbunare?
Sau prizoniera lor, de neiertat?
Nu va putea fi nicicând salvată.
Închisoarea ei este pământul. Înveșmântată-n propriile convingeri,
Încercând să-și amintescă păcatele trecute,
Zboară cu bătăi greoaie de aripi.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul morilor
Glasul morilor de apă,
Glasul morilor de vânt,
Glasul morilor severe care macină Romanța
Zilelor de mâine,
Glasul dătător de pâine,
Care-mbracă-n alb veșmânt
Năzuința și speranța.
Glasul morilor severe care-ngroapă
Și dezgroapă
De sub piatră-același Cânt,
Glasul morilor de apă,
Glasul morilor de vânt,
Să-l asculți de dimineață, până-n seară,
Ore-ntregi și zile-ntregi,
Să-l asculți supus ca-n clipa când vorbește inspirarea
Să-l cunoști,
Să-l înțelegi,
Să-l înveți pe dinafară
Și să-l cânți și tu cu apa,
Și să-l cânți și tu cu vântul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, VI, nr. 8 (august 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada chiriașului grăbit
Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!
Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.
Dar simt că m-apasă pereții,
Eu sunt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.
Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinți în alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas,
Ca și-n arhivă, o scrisoare,
Și-n blândă, un fragment de glas.
Și am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Și pozele-și găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acționează în trecut.
Aș vrea să-mi colorez părinții,
Blocați în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb și negru pentru veci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vegheați!
În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în iureș
Zburdalnici iezi
Copii cu șorțulețe și funte,
În priviri rouă
Și pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuș plin de nădejdi
Și tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboțele
De șapte poști? Să-l vadă mama mai repede mare...)
Ca dintr-o țară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
[...] Citește tot
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem autorii acestor muzici
Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.
Noi suntem orfanii sorții, cei fără nume,
Luminați de raza unei luni palide, amare;
Noi mișcăm și reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens și culoare.
Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim orașe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu și-i dăm identitate:
Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura și ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.
[...] Citește tot
poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflă vântul
Soarele iubit ne dă cu tifla
Ascuns voit sub o perdea de nori
Bicisnicii de vină purtători
Pândindu-ne de când e lumea, chifla
Suflă vântul întrebări tăioase
Iarba a-mbrăcat cămăși de frig
Ciulinii țin congres în pipirig
Remușcări târzii până la oase
Streșinile dau subit în plâns
Lumea zorită cade sub umbrele
Șirete sindicatele de iele
Cotrobăiesc arhivele de spânz
Bureți parșivi dedați la simbioze
Se dedulcesc cu vestă antiglonț
Curte făcând Claudiu-lui Bleonț
Pentru-o regie pastilată-n doze
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua ta, frumoasă doamnă
Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranțe-n gând,
În dureri și lacrimi,
Speranțe dar și patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Și ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ți de dor
În freamătul ușor
Al frunzei de arțar
Să ne-nălțăm altar
Spre cerul de cleștar.
Îți mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăși fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraților de neam și sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcușul lui Porumbescu s-a prelins
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați pe domni să joace remy
Am mai ratat o încercare
Mă simt mai mult un Stan Pățitu'
Au unii pâinea și cuțitul
Iar eu, nici bani de-o lumânare
Nu mi-a surâs poate norocul
Dar nici eu n-am fost mai prejos
Tot încercând fără folos,
Să car lumina cu obrocul
Măcar o pildă spre știință
Trăgând, să spun la vreun nepot:
Când ungi ciubota cu dohot,
Nu mai pretinzi și elocință!
Și la ce bun suspinu' întruna
Gândindu-mă la câte vise
Mi-am făurit fără permise
Luând drept mărturie, luna?!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arhive și moarte, adresa este: