armată şi sat

Soldat: Era de la mine din sat. Era prostul satului.
Boris: Da? Şi tu ce-ai făcut, i-ai luat locul?

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăr ucenic

Un Rimbaud ţăran s-a aşezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelenţă,
s-a aşezat la masă ca o ilustră eminenţă;
ca pe o laticlavă princiară
şi-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
şi cu bariş cum poartă la ţară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinţii de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.

Tăcea şi el ca mine la douăzeci de ani.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observaţie

Se observă de îndată;
Fetele din sat cu tine,
Deşi nu merg la armată,
Cunosc gradele mai bine!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mândruţei

De când plecat-ai în armată,
Nu-mi aflu liniştea în sat
Şi sunt atâta de stresată...
De nici nu dorm... la mine-n pat!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă România s-a format din două principate – Moldova şi Valahia – în prezent aceasta este un regat independent, care şi-a ales drept rege un prinţ german din familia regală a Prusiei. Toată ţara este divizată în părţi, numite departamente, care corespund cu guberniile noastre şi se subdivizează în judeţe, apoi în comunităţi orăşeneşti şi săteşti. Armata românească e formată după modelul german. În caz de război ţara poate să pună pe câmp o sută de mii de soldaţi bine instruiţi. În afară de trupe terestre, ea mai dispune de o flotă nu prea mare, care constă din corăbii şi bărci militare.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii englezi îşi expediază flota militară şi pornesc să stoarcă resturile de impozite neplătite de la ţăranii din provincia Egipt.

Gleb Ivanovici Uspenski în Mai domol cu omul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţi, muncitori şi ţărani! Vouă vi se încredinţează realizările revoluţiei, democraţiei şi păcii!

citat din Lenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăţi romane le spuneau din ce viţă îşi trag neamul; iar în faţa lor, peste zăvoaiele de plopi şi sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oştilor turceşti şi, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul ţării lui, gonea dâra de sânge şi de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este aici, pe pământ, cea mai populară dintre fiinţe. În mijlocul câmpului, ţăranul îşi ridică ochii spre cer şi, printr-o mişcare simplă, ca şi inima sa, le arată copiilor pe Dumnzeu. Sărmanul îl cheamă, muribundul îl strigă, cel rău se teme de El, cel binevoitor îl slăveşte, regii I se închină, armatele îl pun în frunte. Victoria - Lui îi aduce laudă. Înfrângerea în El caută ajutor. Nu este timp, nu este loc sau împrejurare unde Dumnezeu să nu fie chemat şi unde să nu Se arate.

citat clasic din Henri Lacordaire
Adăugat de Aurel Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoaie de sălcii prind iarăşi să îmbrace malurile, pân' aci dezvălite. În stânga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. Mai departe, o biserică îşi ridică peste copaci turlele-i nalte şi strălucitoare. Iată-ne-n dreptul orăşelului Corabia, sentinelă dunăreană aşezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima ţării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliştioara, în faţa căruia s-a aşternut peste Dunăre podul de vase, pe care-a trecut armata română în câmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii lui Ţugulea adunase pe toţi megiaşii, zicând că a intrat ursul în sat. Când veniră şi văzură pe Ţugulea, rămaseră ca bătuţi de Dumnezeu. Calul lui Ţugulea sări şi-i omorî pe amândoi cu picioarele, apoi veni lângă stăpânul lui cel adevărat, lăcrimă şi îi linse mâinile. Când auziră megiaşii faptele cele proclete ale fraţilor lui, ziseră că urgia lui Dumnezeu a căzut peste dânşii, omorându-i calul. Tocmai istorisea părinţilor lui tot ce păţise în pribegia lui Ţugulea, când deodată se auzi un zgomot în curte. Ieşiră să vază ce este. Ce gândiţi că mi-au văzut? O ceată de ostaşi. Căpetenia ostaşilor descălecă, se apropie şi-i dădu nişte cărţi împărăteşti. Împăratul stririlor murise. Această carte ce-i aduse era adiata împăratului. Căci bolnav fiind pe patul morţii, l-a fost întrebat sfetnicii şi gloatele pe cine lasă împărat, pentru că n-avea alţi copii. Împăratul le-a fost răspuns că mai vrednic nu cunoaşte pe nimeni decât pe Ţugulea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscălit de împărat şi de toată obştea.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urmărit răscoalele ţărăneşti cu ochii copilului care eram atunci. Flăcări şi scrum. Conace aprinse şi fum. Sânge şi moarte. Cadavre lăsate la margini de drum. Jandarmi şi soldaţi. Boieri cruzi şi slugi boiereşti sălbatice. Bătăi şi schingiuiri. Toate, chiar şi culoarea norilor, toate mi s-au imprimat pentru totdeauna pe retină şi în minte. Atunci şi acolo am înţeles că prin naştere fac parte din rândul celor condamnaţi la foame şi frig, că fac parte din rândurile acelora pe care slugile boierului sau ale statului îi pot bate, îi pot batjocori şi schingiui, ba chiar şi împuşca.

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, se roagă la Dumnezeu pentru succesul teroristului Putin şi armatei lui de criminali şi tâlhari, care ucid civili nevinovaţi în Ucraina (copii, femei, bolnavi, bătrâni etc.) şi transformă oraşele şi satele în cenuşă

Când Kirill şi gaşca lui
I se roagă Domnului
Pentru teroriştii ruşi,
Care sunt pe crime puşi,
Mái pot crede eu, frăţie,
În popi şi-n ortodoxie?

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România la post restant

Pleacă ţara iar la oaste
ţara-i tunsă iar chilug
a ajuns piele şi coaste
toţi copiii unde fug

Ţara-i tunsă iar chilug
ţăranii au tuns câmpia
a şi munţii scot un plug
să brăzdeze România

Ţăranii au tuns câmpia
ajunsă piele şi coaste
şi-asta-i toată comedia
pleacă ţara iar la oaste

Ţara-i tunsă vai chilug
dar românii unde fug

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zdrobite cătuşe

Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul

Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marş de năvalnic şuvoi;
Muncitori şi ţărani şi ostaşi
Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă'ncordare
Unirea şi pacea şi munca-i stegar'
Republicii noi populare.

cântec, muzica de Matei Socor, versuri de Aurel Baranga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, satul află mai multe variante ale dispariţiei familiei sale, de la clasicul accident de tren până la înecul celor trei care, la recentele inundaţii, ar fi intervenit cu mult curaj ca să salveze o oaie aflată în primejdie. În realitate, cei trei dispăruseră pur şi simplu fără urmă, în timp ce se aflau la oraş ca să-şi vândă marfa - spanac, castraveţi şi pepeni. La piaţă avusese loc o încăierare şi cei trei Garcia, laolaltă cu alţi ţărani, fuseseră luaţi şi duşi de militari către o destinaţie necunoscută. Unii se întorseseră de acolo, după ce fuseseră bătuţi. Nu le plăcea să vorbească despre asta. Şapte ţărani în total, între care şi cei trei Garcia, n-au mai apărut însă. Ines începu să-i caute pe la secţiile de poliţie; puţin a lipsit să nu fie arestată; în orice caz, încasă mai multe lovituri în stomac, la bărbie şi în cap. Nu se descurajă dintr-atâta şi ceru lămuriri Prefecturii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;... A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească daca or să facă copii; dar în zadar. În sfârşit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaş dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimişilor că: cine are trebuinţă, să vie la dânsul. S-au sculat deci împăratul şi împărăteasa şi, luând cu dânşii vro câţiva boieri mari, ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă.

începutul de la Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun de pus în ramă

geaba-avem curent în sat
că la mine în casă nu e
dacă-mi bat ca un soldat
prostănac, în talpă cuie

am deschis o siguranţă
am văzut atât, o flamă
şi-am fost bun de pus în ramă
pentru orice circumstanţă:

cine trece să mă vază
c-am ajuns şi eu cu vază
şi măcar să ţină minte
adevărul când nu minte

internetu-mi stă în cui
împrejur un întuneric
de pe care pe generic
zbor himerele hai-hui

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa băgă de seamă întristarea lui, şi ca unul ce-i era drag foarte, nu voia, vezi, să-l vadă nici o clipă de ochi măcar fără chef. Prinse a-l întreba. Iară dacă îi spuse, ea îl îndemnă să se ducă să-şi aducă părinţii, şi să trăiască cu toţii la un loc ca în sânul mă-sii. Făt-Frumos asta şi voia. Şi totuşi nu se îndura să-şi lase soţia singură. Ştia el, biet, ce va să zică singurătatea. Dară înteţindu-l şi încingându-l dorul de părinţi, hotărî să se ducă. Înainte însă de a pleca, împărăteasa, soţia lui, îi dete un inel, ce zicea că îl are de la moşi, de la strămoşi, şi îi spuse că are puterea, când îl scoate din deget, se uită la dânsul şi doreşte, să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă. Îi dete şi pe vizitiul curţii, om vechi, credincios şi iute la slujbă, care să nu se dezlipească de stăpânul său, nici cât ai da în amnar. Aşa căpuit şi pregătit de drum, plecă spre satul unde trăiau părinţii lui, după ce-şi luă ziua bună de la împărăteasa, de la boieri şi de la ostaşi. Drumul îi era să treacă pe la împărăţia lui Sefer împărat, pe la ţara zânelor şi Dumnezeu mai ştie pe unde.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!