asistente medicale şi viaţă

Scrisoare din sanatoriu

Aici viaţa nu-i prea brează,
Să mai stau îmi e urât:
Boala foarte greu cedează,
Asistenta nici atât!

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (martie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt adaptate a acţiona asemeni asistentelor şi educatorilor din
primăvara copilăriei noastre, din simplul motiv că ele însăle sunt copilăroase,
pripite, prostuţe, cu vederea scurtă într-un cuvânt, toată viaţa lor sunt asemeni
unui copil matur, o fiinţă intermediară între un copil şi un matur, ce nu reuşeşte a
fi nici una, nici cealaltă, dar care este un om în cel mai strict sens al cuvântului.
Luaţi în calcul cât timp se va juca o tânără cu copilul zi de zi, dansând şi cântând împreună cu el; iar apoi luaţi în calcul cât poate face un bărbat din toate acestea dacă ar fi pus în locul ei, chiar dacă ar fi mânat şi de cele mai bune intenţii din lume!

Arthur Schopenhauer în Despre femeie
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fresenius, mulţumesc!

Ne hrănim mai cu de toate:
alimente poluate.
Eu, ca om, nu înţeleg
că tot ce seamăn culeg!
Răul singuri ni-l făcem,
cam nesocotiţi suntem,
ne băgăm rinichii-n criză
şi-ajungem la dializă.
Cu medici şi asistente
şi cu bune tratamente
viaţa ni se prelungeşte,
cineva la noi gândeşte.
Viaţa este un mister,
are sare şi piper,
să trăiesc sănătos, sper,
cu Fresenius NephroCare.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara

Domnişoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă

Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnişoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfăţişarea, vorba calmă şi duioasă,
am făcut şi constatarea: Domnişoara e frumoasă!

Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieţii, spinos, lipsit de tovărăşie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.

Domnişoara se gândeşte la decizii foarte bune
şi viaţa ne-o prelungeşte prescriind leacuri minune.
De-ţi prescrie tratament şi-l respecţi cum se cuvine,
leacul stă-n medicament şi-n trei zile te faci bine.

Cu o bună companie de medici şi asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri şi tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun şi Drept,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără grabă

(s-a ridicat de jos
în lateral
ameţit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)

l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silenţios
dar lumina şi vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paşte
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl aşteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghiţise
îi puse o mască de oxigen pe faţă
respira munţi şi păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid 19

(La sfârşit... de Martie )

Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAŞULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, laşule
Că mi-ai infectat aerosolii şi coala velină.

Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparţi multe iubite de iubiţi
Ştii că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogaţi, poeţi şi obidiţi.

Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roşie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...

Vor muri şi planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii şi asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scene de viaţă, scene de familie

doar noi oamenii, ciorile şi porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite şi înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos şi cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospeţimea şi spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuaţie

pe o alee zeci de costume ieşite la aer se bucură de muşcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepţii se umflă la cea mai mică pală de vânt
şi copacii zgribuliţi privesc şi nu înţeleg de unde atâta plăcere

medici, asistente, felceri şi brancardieri ireali îşi fac loc pentru operaţii dificile
pompând substanţe aromitoare printre nume latineşti uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă şi din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menţinerea zilei în parametri orari stabiliţi

mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, cleşti, foarfece şi clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înşirându-se ca zilele roase de amânări şi decepţii
ochii goi caută să străpungă depărtările cenuşii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătăţii.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate despre un zburător trecut în rezervă

te-am auzit huruind pe balcon
cu ţâfnă
cu mii de animăluţe amuşinind
pe bâjbâite aerul nopţii
şi eu pluteam pluteam nevăzut
sau mă răsuceam în mine cu furie oarbă

poate ai crezut că sunt
un zburător trecut în rezervă
şi ai vrut să te răzbuni
pentru nopţile dormite adânc
fără vise sexoase demente
fără focul divin
doar fumegări
doar iarnă lungă în pântecul tău
între suflet şi trup atâta tristeţe

te-am auzit huruind ameninţător
în sufletul meu
cotrobăiai după amintirile mele cu tine

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic

Cuvânt înainte

aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalţă într-un zbor fără ţintă
haotic

pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi şi lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne şi viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn şi a zis
ăsta e Pic

1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur
Pic nici nu a existat

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!