astronomie şi moarte

Nu există moarte; există doar o schimbare a adresei noastre cosmice.

citat din Edgar Froese
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moartea unui tinar pastor in Miorita se transforma in celebrari noptiale de proportii cosmice

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmosul "moare" foarte târziu în imaginaţia europeană. Chiar după marile prefaceri introduse de Renaştere şi de constituirea ştiinţelor fizice, elitele europene păstrează intuiţia unui Cosmos viu şi sexuat.

Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există moarte, moarte ce înseamnă sfârşitul: totul e schimbare, totul e continuă devenire şi devenirea trebuie s-o primim în uniune cu Cosmosul.

Annamaria Vezio în Annadelmare del Si
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este triumf absolut al Lui; un miracol că putem trăi pentru iubire şi aceasta e tot Dumnezeu; între El şi conştiinţa morţii, viaţa are o atitudine eroică în procesul reintegrarii în vieţuirea cosmică.

citat din Camelia Opriţa (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmică

În naveta lui Apollo
Reflecta un vechi pilot:
"Viaţa e pe ici, pe colo,
Moartea este peste tot".

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palme
Pe pieptul unei moarte) şi veşnic între noi
Vor creşte neguri numai în aparenţă calme.

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi şi plini de pace.

Trişti, vom cunoaşte ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga şi-n dreapta trecătorii,
Mai morţi ca morţii, singuri şi fără remuşcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heil Hitler

Dragă Kitty fără

şcoală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiţia umană
fără anestezie Lama bisturiului curăţă totul bătrâni
femei copii Cadavrele înţepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului ţipăt strident

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a simţit în momentele de amărăciune şi de tristeţe un fior rece prin tot corpul, o senzaţie de părăsire şi de ineluctabil, de moarte cosmică şi de neant individual, de vid subiectiv şi de nelinişte inexplicabilă, acela nu cunoaşte preliminările groaznice ale renunţării, rezultate ale unei îndelungi dureri.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autonomia spirituală a omului este iluzorie şi ea se mişcă perpetuu între Dumnezeu şi dracul. Fără credinţă şi Biserică, omul rămâne un simplu animal raţional şi muritor, raţionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiţiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul e un animal raţional, atributul raţionalităţilor îl distinge de restul vietăţilor, nescotindu-l din perspectiva morţii absolute. Moartea devine relativă, ca o trecere numai prin religie - ştiinţa, oricât de savantă, nescotind omul decât aparent din regnul animal. Nicio consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme, dacă apar şi dispar în mod absurd din natură.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima reintegrează, prin cunoaşterea morţii, pe om în cosmos. E o anticipare a procesului morţii, care consistă tocmai în această risipire a ritmurilor corporale în ritmurile cosmice. Conştiinţa individuală se desprinde din contingent şi devine conştiinţa cosmică. Detaşat de cotidian, omul trăieşte drama lumii, drama inexistenţei timpului psihologic.

Ion Biberi în Thanatos: Psihologia morţii
Adăugat de Alexandra A
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sat, moartea are un ceremonial; la oraş e doar graba de a scăpa de un trup inert. Diferenţa între aproape cosmic şi tragic de comic...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de m

cât ar fi de adânc de adânc
somnul de moarte să nu
ne temem copii! porumbiţele negre ne sunt
simbolul unei păci – pe pământ
ul cosmic din gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia, aşa cum se arată în politica secolului nostru, pare a fi un sindrom cosmic de suferinţă. Dacă aş fi ocean, pârâu, codru sau plai- cum aş putea numi agresivitatea distrugătoare a omului? Crimă? Moarte? Nu. Prostie planetară.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeiul Rânduielii Cosmice este credinţa că universul nu este materie moartă, ci pură energie care răspunde la vibraţiile noastre şi la frecvenţele noastre.

citat din Stephen Richards
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos comic

Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ţi-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbeşti de armonie cerească, te-nşeli, nu ştii ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzeşte el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le ştie pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spaţii, ce bucurii găseşti?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd şi eu de mine, de ce nu?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irespirări

Îmi pun probleme de conştiinţă,
viaţa nu este o necunoştinţă,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi şi la şcoală,
să te-ntâlneşti cu doi drumeţi,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeţ,
dar este Domnul, te sperii niţel,
cine eşti tu să vorbeşti chiar cu El?
Dar Domnul spune – " Eşti creaţia mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neştire.

Între-un general şi un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam aşa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumuseţea femeii
Nu cunoaşte oprelişti,
Eşti prea familiar, spune birjarul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă fatalitatea, înţeleasă ca destin, este o conspiraţie (cosmică, astrologică sau doar un joc al hazardului) atunci, da, a existat marea conspiraţie. O conspiraţie care l-a costat pe Eminescu viaţa, iar nouă ne-a pus în braţe un mit sau o pisică moartă. Depinde de noi ce facem cu asta...

citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, vara

Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri,
Noi suntem gata de-a cadea –ntr-o carte,
Si de-a mai lacrima catre pietrisuri,
De dor de tine si de dor de moarte.

Din fructe coapte picura alcoolul,
Nimic nu mai ramane cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
Penultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala,
Dar nu-o vom apuca-o, nu e sansa,
Cand in ninsoarea imateriala
Bolnavii lumii vor cadea in transa.

Ci noi atata am putea decide,
Incostienti si tristi ca prima oara,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vara!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet smălţuit

Sunt
tardiva presimţire
şi vocea
somnului cosmic,

oprite la poarta zeilor.

Să fiu altceva,
dacă mi-aş dori,
nemiloasa viaţă
ar muri,

jucându-se

cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,

cu sufletul meu smălţuit,

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!