Citate despre atac de cord și poezie
citate despre atac de cord și poezie (inclusiv în versuri).
Sonet
Marea se aseamănă cu un
poet pastelist
care a murit
de infarct într-un
closet public.
Duhul lui încă
bântuie printre pisoare.
Noaptea poate
fi auzit prin împrejurimi
cutreierând
desculț în beznă.
Cineva i-a furat
pantofii.
poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hipertensiune de poeme
Am hipertensiune de poeme
Și ca s-o scad am doar un tratament
Fac accidentul vascular dement
Așa-mi apar poemele cu teme...
Am pulsul mare și o aritmie
Și inima mi-a obosit devreme
Dar nu-s căzut de-acuma în extreme
Ce am de tras mi-e hărăzit doar mie.
Am și colesterolul mare, de la rime
Și ritmul poeziei mă salută
Dictat de Muza mea, rece și slută
Și tonul mi-l aduc tăcut în lume.
Am trei rondele coronariene
Și o angină de la o sonată
Pe care-am publicat-o ca erată
La epopeea-n colonii bacteriene...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte jos
fă oamenii fericiți încă de dimineață
pune o nară vioaie-n cafea și în plus
zahărul direct din chisea
fă glume bune fă tumbe nebune fă poezie și fă
infarctul mai târziu și mai sus
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la atac de cord și poezie, dar cu o relevanță mică.
Nu sunt poetul abisal
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Poate,-ai să afli..." de Violetta Petre
Sub duș, mai trag de timp, ca un șacal,
Îmi dau cu gel, șampon și alte cele,
Iubita stă în patul nupțial,
Făcând un rebus și visând la stele.
Cu forță, apa caldă, în șuvoaie,
Îmi face tensiunea să îmi crească,
Căci din păcate, simt că mă înmoaie,
În loc să simt că vrea să mă-ntărească!
Cu furci mă înțeapă dracii, țeasta-mi crapă
Și ca-ntr-o rituală promenadă,
Aș vrea ca, nud, să mă scufund sub apă
Sau să m-arunc în marea de zăpadă.
Un înger blând ar vrea să mă sărute,
Și pentru-o clipă am rămas perplex:
Ar vrea cu vorba-i blândă să m-ajute,
Dar ei nu știu nimica despre sex!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ad nauseam
să ne atingem dimineața
copacii ca noi
să se înalțe
zebre spre cer pe care trec îngerii
funambulescul umanism
din canalele metropolei,
arterele înfundate și scrumul
afacerist - ace în perna tuturor
până ce vor fi croiți,
pe măsură ce poeții
sunt bieți de umor -
tăcute
în zâmbetul
nepăsării pacifiștilor,
depărtări cărturărești de infarct
plesnind din dorințe postmoderne
umbrele fracturilor filosofului,
cartof îngrășat
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea de bună învățătură a secretarului Sancho
Azi, când ipotecate-s castelele din Spanii
Și în harnașamente iama au dat guzganii,
Pe calul de gimnastici urci ca pe-o Rosinantă,
Spre-a ține-o cuvântare clar abracadabrantă:
Anunți solemn studenții practicanți în spitalul
De boli nervoase cum că pleci să le-aduci Graalul.
Mai bine intră iute, cât încă n-ai lumbago,
Agent de matrimonii la marea firmă "Iago";
O lăcătușerie, ceva, cât se mai poate
Să faci dubluri de chei la centuri de castitate,
Sau, cum ești bun de gură, lasă pe vr'unul lefter
Printr-un contract feroce pentru produse "Zepter".
Mișcă-te, vezi cum pleacă la turci în cruciadă
Copile ce-n axile pot abia puf să-și vadă;
Deschizi vulcanizare, mai apoi, moto-velo,
Să poți sări din birja cu cai într-un Cielo,
În zona de curbură a dreptelor aspirații
Din contorsioniști vor sări aristocrații,
Ciornele vrac le lasă în funduri de valiză,
Tristețea-i mult prea mare s-o iei în antrepriză,
[...] Citește tot
poezie de Emil Niculescu din Zona Zoster (2009)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Povestea în versuri a Alessiei
Dacă la unsprezece și jumătate dimineața
vei deschide fereastra familiei Paoli,
în partea opusă, pe balconul acelei clădiri galbene fără tencuilă,
o să poți vedea o fată tânără cu părul șaten,
și gri care-ți aduce aminte de o pânză de păianjen.
Alessia are douăzeci și șapte de ani și nu se iubește pe sine.
Lucrează la o patiserie în centru orașului,
lucrează pe tura de după-amiază, și câștigă foarte puțini bani,
prea puțini pentru a închide ferestrele balconului pentru totdeauna.
Când în ochii ei nu se reflectă micile pizze și prăjiturile
dacă-i privești pupilele îndeaproape
poți vedea tramvaiele de pe strada Padova,
fructe în lăzi, rochii, travestiți
(pentru ea mult prea bătători la ochi, ca sânii
transexualilor care îi par ca niște bombe)
sau poate picioarele femeilor frumoase,
netede, netede sub fustele mini.
La vârsta de șaptesprezece ani Alessia visa
să devină avocat,
dar tatăl ei a murit în urma unui atac de cord
[...] Citește tot
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-mă, Doamne, de găini...
(1 Tesaloniceni 5,22)
Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.
Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.
Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"
Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre atac de cord și poezie, adresa este: