Citate despre atmosferă și noapte
citate despre atmosferă și noapte (inclusiv în versuri).
În Lebăda ne aflăm în plină Calea Laptelui și e o frumusețe în nopțile de vară, pe la orele 11-12, când atmosfera e liniștită, să admiri cu ochii liberi și cu binoclul brâul luminos al Căii Laptelui, care trece prin Casiopeia, Cefeu, Lebăda, Vulturul, scoborându-se în Săgetătorul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată un alt peisaj lunar: un imens crater, un circ cu ramparturi, în mijlocul căruia se ridică un pilon. Pe Lună, deși e ziuă, deși Soarele luminează solul cu toată puterea lui, stelele strălucesc pe cer mai frumos decât strălucesc văzute de pe Pământ în timpul nopții. Cauza? Luna nu are atmosferă, care iluminată de soare să împiedice lucirea stelelor.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi...
De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul
Ah, felinarul stins, la colț de casă,
Stingher, pătat de gaz și de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Și că de-acuma toți în pace-l lasă
Să doarmă liniștit și să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuiește epoci viitore,
Cu stâlpi în lucu-i de metal vopsit
Și cu lumini puternice pe creștet,
Ce strălucesc ca niște stropi de soare...
Se simte mic, uitat și-atât de veșted
În toropita nopții atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-așa, umil, cum pașnic vegetează,
El și-a-mplinit modesta lui menire,
Și astăzi în obșteasca devenire
Simbolizează un sfârșit de eră.
poezie clasică de I.M. Rașcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alții grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Și remușcări culege serbare vicioasă
Durerea mea, dă-mi mâna și să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent
Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție
Te uiți la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile
te uiți la gura mea
prea mică pentru a spune: lume
- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
și să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor liniștește
în mine există o flacără care gândește
și vânt pentru incendii și pânze
nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului
repet un vers pe care aș vrea
[...] Citește tot
poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.
De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.
Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.
Ploaia răpăie pe casă.
poezie de Mitică Ion din Șah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și visele din timpul nopții creează o atmosferă încărcată. Motiv pentru care specialiștii în Feng Shui spun că nu e bine să treacă nicio dimineață, fără să aerisești.
Astrid Schilling în Feng Shui-ul dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noapte tarziu...
E noapte si vantul bate mai rece
pe trecatorul care va trece
in noaptea adanca pe-aceasta strada,
unde e ploaie si viata-i amara.
E noapte si ploaia bate mai tare
peste pervaze de dormitoare.
E noapte rece si cerul vegheaza...
sub plapumi calde mai toti viseaza.
E noapte si luna, nu vrea sa mai plece
nici razele-i dalbe in jos sa le-aplece,
e noapte in zare, e noapte departe
dar mie somul vise nu-imparte.
E noapte si-acolo la tine-n mansarda
dar atmosfera ta e mai calda,
e noapte adanca, e noapte ce-ascunde
mana straina ce-ti cade pe frunte.
poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Mercur e simplu: tot aerul din tine va încerca să iasă afară (presiune atmosferică zero afară). Sângele tău se va face bule și ca să fie treaba sigură, te vei prăji la 430° C ziua sau vei îngheța la -180° C noaptea, după cum preferi.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la atmosferă și noapte, dar cu o relevanță mică.
Caii...
Când poți să tai văzduhul în felii,
Cu trupul greu, chinuit de G-uri,
Când sufocat respiri din butelii
Un oxigen ce-ți vine cu rateuri,
Cum poți privi din vârful atmosferei,
Pământul drag pe care sunt ce-i dragi?
Iar când virajul pune punct vederii,
De manșă cum știi cât mai poți să tragi?
Când îți alegi colegii dintre fiare,
Strângând din dinți, cu dinții clănțănind,
Când mori câte puțin cu fiecare,
Ca să învii din nou, din nou zburând,
Cum poți rămâne singur în aprige vâltori,
Și să te îmbeți de spațiu sorbind pe săturate,
Cum nu visezi aiurea să-ți cumperi uneori
Papuci și fes albastru cu ciucure pe spate?
Când cei care rămân sunt mai puternici,
Din moartea unui frate mai învățând ceva,
Când încă pe Pământ mai sunt nemernici,
Și diletanții, veșnic, se bagă-n treaba ta,
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea constă în a fi mulțumiți cu noi înșine. De multe ori, nu mai știm să fim fericiți, fiind prinși în rutina zilnică ce ne complică existența, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoaca frustrărilor și a complexelor. Trebuie să ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viață și să ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci, vom ști să ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopțile liniștite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosfera încărcată de emoție din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care mustește de viață... de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor.
Lavinia Elena Niculicea în Ploaie de gânduri, Să găsim fericirea în efemeritatea clipelor
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și nopți
de oktoberfest cu atmosferă
plină cu bere
cheflii ciocnesc halbele de corn
luna pe cort dansează lângă două
blonde bete
butoaiele se-nvârt
acordeonul aruncat printre sticle
pe jumătate pline
pe jumătate goale
orașul e hidratat din belșug
spuma de bere pornește pe străzi
și învelesc blocurile
de desen
animat de cântece
nemțești (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea uneori vineri seara
ea era cu bărbați trecuți prin ape
cum gandurile pe jumătate mâncate de lacrimile dinăuntru
atmosfera lâncezea nedeterminată
nuferi din mâlul realității
ritmul palmat ca o țigară în frigul nopții
îl duceau împreună
deși nu aveau nici o poveste
nespuse toate ca o altă întâlnire
orizontul desface nori vineții
început naiv pe un pat translucid
rugăciuni se izbesc de tâmple
poezie de Mădălina State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de stele
Într-o noapte oarecare
Am vrut să prind în zbor,
O stea arzândă căzătoare.
Am vrut să prind doar una,
Credeam că e de-ajuns
Să-ntind firesc doar mâna.
Păreau atât de multe stele
Încât ploua în atmosferă,
Cu praf cosmic, din ele.
Și fără nici o ezitare,
Am prins la întâmplare,
Pe cea dintâi strălucitoare.
Lumina ei ce-mi aparține,
Aprinse cerul pentru mine,
Într-o noapte... lângă tine.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul de la miezul nopții
E toamnă, e târziu și plouă-ntr-una
Pe frunzele-amorțite și pe gânduri
Ce nu mai pot să zboare, căci fortuna
Le-a încuiat în necitite rânduri.
Așteaptă-nfrigurate și mai speră
Ca lacătul pecetluit de-o vrajă
Să ruginească-n trista atmosferă
Sau să își uite rolul său de mreajă.
Și-atunci, când vor putea din nou să zboare
Spre zări albastre, calde și senine,
Vor căpăta și aripi și culoare
Te vor găsi, vor fi din nou cu tine.
Îți vor aduce iarăși bucurie,
Privirea ta va fi strălucitoare,
Iar vântul, într-o dulce acalmie,
Îți va depune-o floare la picioare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpii la lăsarea serii
Câmpii la lăsarea serii, peste care trenuri aleargă,
Șosele spălate de ploaie pe care aleargă automobile cenușii,
Poduri peste ape tulburi, conducte de țiței și de gaz metan,
Linii electrice peste lanuri de cartofi, peste hectare de grâne,
Internetul prin care vocea ta vine de la mare distanță,
Prin sateliți, prin stratosferă, prin ceață.
Te-aș ține în căușul palmei, iar cu cealaltă te-aș mângâia,
Într-un leagăn de ierburi mirositoare te-aș ține toată ziua
Și ți-aș cânta să adormi. Un cort de raze aș înălța pentru tine
Lângă lacul de munte. Dacă te-aș pierde, aș merge mii de leghe,
Aș întreba din om în om și până la urmă te-aș găsi.
Căci eu am fost născut să te întâlnesc,
Eu am fost făcut să strig numele tău în toate zările,
Să îl afle mulțimile. Pentru că tu ești floarea de tamarin,
Tu ești vânticelul de aprilie care adie dimineața,
Tu ești soarele de amiază care mângâie șirul de chiparoși,
Tu ești marea în crepuscul, când toate țărmurile se auresc,
Tu ești aburul nopții care îmbracă lucrurile. Tu ești minunea,
Tu ești flacăra, tu ești dogoarea, tu ești sângele,
Aleluia, tu ești cea mai frumoasă!
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre atmosferă și noapte, adresa este: