Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

autostrăzi și sfârșit

Citate despre autostrăzi și sfârșit

citate despre autostrăzi și sfârșit (inclusiv în versuri).

Textele de mai jos conțin referiri la autostrăzi și sfârșit, dar cu o relevanță mică.

Viorel Muha

Alerg

alerg străzile lumii încordată
te caut în firul de smoală de pe autostradă
ce a-și vrea să fie albă fără negreală
dintr-un sufletul curat fără greșeală
pe care l-am dat arvună într-o zi goală
la un stop făcâd semn disperată
sper să te mai întâlnesc odată
tălpile-mi ard și încerc să te găsesc îndată
mă împidec însă de copaci de asfalt betonat
și sunt speriată că viața mea sa terminat

poezie de (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emoții în crivăț și ger

s-a întors iarna cu viscol și ger
ninsoarea ce cade produce fuioare
abia se mai vede lumina din cer
tristă, întunecată e întreaga zare.

se strâng nămeți imenși pe autostrăzi
doar crivățul mai trece printre blocaje
ciorile flămânde croncăne în ogrăzi
în câmpii zăpezi grele acoperă miraje.

știu că doar copii se bucură de iarnă
voia bună răsună pe dealuri pe pârtii
emoții de ninsoare o să se aștearnă
să îmbrace munții trecând de răspântii.

iarna-i pe sfârșite nu-i nicicum eternă
ghiocei de argint vor răsări pe mantii.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie cu adresa precisa

între noi sunt kilometri fără sfârșit de autostradă
reparată din banii dumneavoastră
o pădure sau două și o tăcere
sau două

azi nu te sun de la gorjului să-ți spun că ajung
și nici tu nu cobori în autogara murdară de sud
azi e un fel de bătaie de joc a orologiilor stricate
și-a echinocțiilor trecute de-o lună

e o zi ca toate nopțile lui noiembrie
în care n-am să mă las obscen și cuminte
cuprinsă asfixic de buzele tale
tremurând dintr-o oră în alta

ci-mi voi ascunde aroma de rodie coaptă
păstrând un colț ca o jimblă-aburind
pentru ziua în care am să sun
de la gorjului sau chiar la carrefour

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Alexandra DolhescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Situație

S-a încins omleta! La grătar,
Nimeni n-are drept de titular.
Numai Beinji, la papucul meu,
De o vreme, sfârâie mereu.
Parcă-i pus cârnatul la prăjit...
Beinjzi trece iar la coțăit.
E cârnatul... Ce minune, iată,
Mai ceva ca o autostradă.
Șnur întins... Dar cum o fi finalul?!
Nu i se permite "cașcavalul"!
Și apoi, de-a fi mai simplă treaba,
Ținem strâns de lesă, dar degeaba!
Plânge și se tânguie de noi
Să-i lăsăm papucii amândoi.
Îi aduce-un pluș... I-l dă stăpâna...
Beinji vrea papucul lui acuma.
Lola e mereu tot mai nervoasă!
Nu vrea "cașcaval", dar e geloasă.
Ia papucul, dă papucul meu!
Drumul spre papuc e tot mai greu...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Existență... rutieră

Viața e o autostradă cu multe miliarde de benzi pe care se intră cu echipament furnizat
și se rulează între puncte de control, cu plată pentru privilegiul participării,
iar din loc în loc, fără niciun criteriu de timp sau viteză, se iese, cel mai adesea neavizat
și cu șanse nule de revenire; la fel cum saltul cu parașuta e ireversibil din momentul aterizării!

Odată destinația atinsă, se eliberează culoarul pentru un nou cărăuș
investit cu reluarea experienței în stil absolut personal, pentr-o înscriere în ceva dur
de piatră sau metal, sau lemn, ca semnele de circulație adunate elogiatic de-un fluierat de arcuș
în niște parcuri de staționare pe termene nedefinite, cu iluminări la lumânare și mirosul de pur.

... În timp ce pe sensul opus, total invizibil, doar o bănuială bizară, dogmatică c-ar fi contrasens,
mai curând e o pistă de zbor, doar c-un fum de la scrumul din arderi finite, nevăzutul de mens.

Și șoseaua se-ntinde epocalic; o ștafetă ce n-are jalon de predare căci nu-i nicio cursă, câștig,
e ruloul de smoală întărită ce se are ea însăși și așteaptă bătaia de pas, de elan
de la altul și altul ce-ncearcă să zboare desprins dintr-un bulgăr -profan început în covrig-
și se-ntinde în lat și în lung fără a ști că nu-i loc de mai mult, că-n final smoala îi e și tavan.

poezie de (26 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voiaj interior

Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
și am alunecat ceva mai jos
spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre față am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până la niște glande cu carapace gloss,
toate cu "iză", epi, hipo... toate rasate,
ce-mi conduc călărește partea în care nu-s nervos,
pe un hipo... talamus de răscruce
ce se prelinge-n coadă albă, plină
de-o măduvă, toată din multiple fire
ce mi le protejez c-o mielină
și care tot ce am de gând induce
și chiar mă face să mă simt, să fiu o fire...

De aia și miros, din vasele de-un etmoid,
ce se preling pe niște fante ce-mi dau glas nazal
când trebuie să fiu aproape teatral

[...] Citește tot

poezie de (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre autostrăzi și sfârșit, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook