Citate despre bârfă și suflet
citate despre bârfă și suflet (inclusiv în versuri).
Ura față de aproapele este moartea sufletului. Iar aceasta o are și o face sufletul bârfitorului.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binele nu se poate face nici chiar printre sufletele bune, fără a primi sfânta Cruce a bârfelilor.
citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele
Înseamnă Lumină Sfântă.
Nu băutură, bucate-alese
Și nici masa cât mai avută,
Nu e vorba despre excese!
Înseamnă pace sufletească,
Iubire necondiționată.
Bunătate omenească,
Căldură-n inimă-adunată.
Înseamnă suflete curate
Ce deloc nu dușmănesc.
Cele pline de răutate
Stau mereu și bârfesc.
Înseamnă-a Domnului Înviere
Ce pentru noi s-a jertfit.
Și-a suportat mare durere,
Dar oamenii s-au înrăit...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este o bârfă a sufletului, ce devine o taină minunată atunci când ea este împărtășită.
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Gura lumii nu o îngroapă decât pământul. La fel este și cu corupția. Și dacă gura lumii rănește inimi, corupția ucide suflete.
aforism de Toma Ion Mihai (12 august 2020)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evgheni Oneghin - XIX
De ce? Așa! Ca să-mi reteze
Pustiul negrului coșmar,
Să-mi stâmpăr spun în paranteze -
Revolta-n sufletul amar:
Că nu-i batjocură sfruntată
Și clevetire deșănțată
Cu care pleava lumii-nalte
Prin calomnii să nu te-asalte!
Și nu e josnică bârfeala,
Sau epigrama de nimic,
Pe care bunul tau amic
Să n-o repete... din greșeală,
În nobila-i societate:
Căci te iubește... ca pe-un frate!...
poezie clasică de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.
citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bârfă și suflet, dar cu o relevanță mică.
Ești sărac...
Ești sărac... că nu iubești.
Aproapele nu-l ajuți,
Îți place doar să bârfești
Sau mai grav, insulți.
Ești sărac... chiar de muncești,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urnești
Și-ți ies doar răutăți pe gură.
Ești sărac... c-un suflet negru
Și așa vei fi mereu
Nu ești deloc integru,
Să te schimbi, e greu.
Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numești.
Nici măcar un pic
Dacă om nu ești...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate poetică
cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele și rumene văpăi
și tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...
atâta frumusețe ce nicidecum n-a fericit-o
și-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ți-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...
cel mai frumos român din toți românii
și cel mai fericit din noi, din toți
azi Veronica Micle vine către tine
primește-o și-nțelege-o dacă poți...
cel mai duios poet din toți poeții
și cel mai gingaș și la suflet și la chip
șoptește-o rugă-n vers imensității
întru iertarea omului ce te-a iubit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umilință
Eu te respect.
Tie ți-e milă.
Eu te n-drăgesc,
Ție ți-e silă.
Eu te ador.
Tu mă urăști.
Eu te implor, tu mă bârfești.
Te-mbrățișez,
Tu mă respingi.
Cu dor te chem,
Nici nu m-atingi.
M-ascund atunci de tine
Când nu mai pot. Și plâng.
Tu jubilezi, văd bine.
Mă crezi nătâng.
Ai vrea să strălucești.
[...] Citește tot
poezie de Ion Rotaru (1999)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt femeie
Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.
Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...
Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simți iubirea.
Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recurs pentru Lumină
Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul
vecilor, precum și acelor suflete care cred cu desăvârșire în ea...
Am evadat cu tine într-un vis,
asemeni negrăit,
pentru că n-aveam la ce ne aștepta
de vreme ce se nalță tot mai rar
înspre Dumnezeu câte-o rugăciune de la oameni zăvorâți
în cugetul eretic,
apoi năvălesc cu toții înfricoșați
spre lumina ancorată undeva de cer,
unde timpul se supune zădărniciei până la ultima iluzie;
deasupra lor,
un gol urzit de ierni fără hotar...
Oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi năluci risipitoare,
născute din umbre de apusuri reîncarnate,
dar ei au uitat demult înfățișarea paradisului pierdut
în murmurul ispitei,
au lăsat păgânii - nada florilor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Actualitatea Literară USR Lugoj (decembrie 2012 (19 aprilie 2011)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănânc pământ
să nu fiu zburător obișnuit
fiindcă trebuie să mă țin
departe de carnea de porc
în spatele ochilor închiși
îl fărâmițez mărunt
beau bere din fund de iad
zilnic scurm în mine
să scot ultimul strop
de nemurire
groparii vin cu alt pământ
viermii ies ca niște negi
le pun plasturi
scot și ultimul os
îl donez unui muzeu
mă aplec asupra unui suflet
subiect de roman și bârfă
mă hrănesc cu lut nears
vreau să mă-mbăt cu noroi
clopotarul e antrenor personal
se ascunde-n mila mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Am trecut vârsta la care tot ce zboară se mănâncă,
nicio falsă modestie nu-mi mai spune chiar nimica,
gura lumii poa' să strige tot ce vrea, mi-a murit frica
de-a trăi de dragul meu, azi sunt tare ca o stâncă.
Nici spre cai verzi pe perete nu îmi mai îndrept privirea,
viața m-a-nvățat devreme că nu există-ntâmplare,
nu poți cumpăra IUBIREA cu monezi de-nverșunare,
ziua bolii sau a morții nu știu ce e mituirea.
Nu mai cred demult în alții, îmi sunt singurul prieten,
dacă sufletul mă doare, numai mie-mi povestește
și numai a mea scânteie-ntotdeauna reușește
să-l vindece, mângâindu-l, când i-amintește de Eden.
Am atins vârsta la care mă privesc cu demnitate,
nu mă-mpiedic de micimea marii răutăți din lume,
cum nici valul nu se-oprește-n ale mării-amare spume...
Tac... și-ascult povestea vieții... hai, noroc, SINEITATE!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este eclipsă de mândrie
Mai sunt agenți și securiști,
Poetul... tot poet rămâne
Și scrie-n versuri că exiști
În țara doinelor române.
E august, soare și iubesc,
Desfid sperjurul și trădarea,
Iar celor care ne bârfesc
Le vărs în suflete... uitarea.
Sunt încă turnători și zoaie,
Cozi de topor... nerealiste,
Ce se ridică din gunoaie
În țara cântecelor triste.
Este eclipsă... de mândrie,
Cinstea se vinde pe un leu
Și-i pune flori la pălărie,
Justiției... un derbedeu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu jinduiesc la stele
Pe fruntea mea stau ploile să cadă
Și nori s-au adunat pe trupul meu,
Iar îngerii sunt oameni de zăpadă,
Ce-aruncă iarnă chiar și-n Dumnezeu.
În suflet, crește un poem de jale-
Un muribund în atrii de oțel.
Au împietrit în mine madrigale
Și urlă lupii sfâșiind un miel.
Nu mai am loc de-atâtea răni deschise,
Să mai așez o lacrimă și-aș vrea,
Să-ncui ferestrele spre măști. Și mi se
Mai zbate-un ochi de prevestire rea.
Închide, Doamne, poarta dinspre mine!
Nu vreau nimic din toate câte sunt.
Dar, poezia n-o lăsa-n ruine,
Cu Tine-n vers nu vreau să mă confrunt.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îți propui să nu te-mpiedici
și totuși o faci
dai vina pe caldarâm
un dorel a reparat strada
dumnezeu ție, sufletul
nu mai ești ca nouă
au veni lopețile să adune molozul
nici nu te mai interesează
unde se depun resturile
vin pescărușii să salveze
aparențele
între timp vecinii se ceartă
dintr-o voce ascuțită
ne hrănim pofta de bârfă
prea mulți țânțari
niciodată diluție corectă
toți spun că se fură
cine sunt toți?
îți propui să nu te-mpiedici
și te ajută alții
din spirit de echipă
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la replică în iubire
La ceas târziu, când Luna se arată
Și-n vise îmi apari precum un prinț,
Când umbrele pe chipul meu se ceartă
Mă-ntreb de adevăr spui, ori mă minți.
Mi-am tatuat în suflet nuferi, vise,
Dealuri cu flori am tot cutreierat,
Dar nu știu calea către fericire
Și-n spinii suferinței am călcat.
Pe malul stâng al sufletului tău
Eu m-am oprit o clipă în cădere
Și te aud cum fredonezi, dar eu,
Doar cu-un sărut mai pot prinde putere.
Câmpiile cu greieri m-au primit
Ca pe o nimfă. Mă bârfesc ades,
La tine-n brațe că am poposit,
Dar că iubirea nu ți-am înțeles.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bârfă și suflet, adresa este: