Citate despre bârfă și visare
citate despre bârfă și visare (inclusiv în versuri).
Vreau să am în jurul meu oameni ambițioși. Nu vreau să mai stau pe lângă oameni care îi judecă sau îi bârfesc pe alții. Vreau să fiu înconjurată de visători, de oameni care îi ajută pe alții și care au ambiție.
citat din Amy Poehler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rossini, divino maestro, iartă-i pe compatrioții mei care te bârfesc pe hârtie de scris și pe hârtie sugativă. Eu unul, mă delectez în sunetele tale aurite, în razele tale melodioase, în visurile tale scânteietoare care zburătăcesc în jurul meu ca niște fluturi sărutându-mi parcă inima cu buzele grațiilor. Divino maestro, iartă-i pe compatrioții care nu văd adâncimea muzicii tale pentru că ai acoperit-o cu petalele de trandafiri ale melodiei.
Heinrich Heine în scrisoare către Gioachino Rossini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.
citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recurs pentru Lumină
Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul
vecilor, precum și acelor suflete care cred cu desăvârșire în ea...
Am evadat cu tine într-un vis,
asemeni negrăit,
pentru că n-aveam la ce ne aștepta
de vreme ce se nalță tot mai rar
înspre Dumnezeu câte-o rugăciune de la oameni zăvorâți
în cugetul eretic,
apoi năvălesc cu toții înfricoșați
spre lumina ancorată undeva de cer,
unde timpul se supune zădărniciei până la ultima iluzie;
deasupra lor,
un gol urzit de ierni fără hotar...
Oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi năluci risipitoare,
născute din umbre de apusuri reîncarnate,
dar ei au uitat demult înfățișarea paradisului pierdut
în murmurul ispitei,
au lăsat păgânii - nada florilor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Actualitatea Literară USR Lugoj (decembrie 2012 (19 aprilie 2011)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este mai important pentru tine? Să fii tu însuți, liber în autenticitatea ta, sau să le faci pe plac altora ca să le obții aprobarea? Să faci compromisuri cu nevoile, dorințele și visurile tale pentru a satisface nevoile, așteptările și egoismul altora? Cel care caută aprobarea altora sau trăiește pentru a satisface gura lumii, există pentru alții atât timp cât au nevoie de el, dar nu există pentru sine. Oare asta înseamnă să TRĂIEȘTI cu adevărat?
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samson: Mă las învins de visul unei rochii?
Eu, copleșit de valul ei de bârfe?
Nevrednică e vrerea-i, nelegiuiți i-s ochii!
Se tulbură oceanul la semnul unei cârpe?
Lili: Măgarule!
Samson: Cerul nu poate fi azil de vrăbii!
Și nici oceanul leagăn de corăbii!
Lili: Marțafoiule!
Samson (cade în genunchi): Și Dumnezeu suspină
Oceanul este o lacrimă divină...
Lili: Mișel, viclean, bandit și pierde vară!
Samson: Mă-apasă, Tată, sfânta Ta povară,
Azi, îndoiala prinde să se cearnă,
Mă-ntorc învins, la mierea ta amară,
În Paradis începe lunga iarnă...
Lili: Geambaș necredincios, samsar de doamne!
Samson: Eu sunt oceanul din lingura Ta, Doamne!
Lili (vulgară): De unde mă-ta găsești atâtea rime?
Samson: Sunt genial! N-ai citit ziarele, proasto! Află că ai distrus un geniu! Față de fapta ta, orice blestem e un suav alint! Te omor, nenorocito!
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este,
Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!
Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă...
Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bârfă și visare, dar cu o relevanță mică.
Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale "reale" îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și strălucire, tot mai departe de nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei rămâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfășoară-n brațe și-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Și-aruncă tandru!... ultimul veșmânt.
Deschide-te și mi-te dăruiește!
Dezbracă-mă și-nvață-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfește,
Iubește-mă... la margini de izvor.
Dă-mi buzele și sânii ca de piatră!
Să îi frământ și să le dau putere,
Neliniști de mai sunt, acum, le iartă,
Iubește-mă!... când inima ți-o cere.
Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Și pe ascunzișuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Și trupul meu... în trupul tău coboară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am dat seama că oamenii se califică și se descalifică singuri prin ceea ce fac. Dacă ești o persoană cu bună dispoziție, entuziastă, cu visuri îndrăznețe, cu poftă de viață, probabil îmi va plăcea să te aud, să te ascult, să fiu în preajma ta și astfel ne vom apropia și vom deveni prieteni. Dacă ești o persoană pesimistă, tot timpul pusă pe ceartă și pe critică, pe bârfe, cu emoții negative, impulsivă, mă vei otrăvi și pe mine cu emoțiile tale și voi încerca să te evit. Astfel, oamenii se califică și se descalifică singuri prin comportamentul lor. E valabil în relații de cuplu, în parteneriate de afaceri și între prieteni.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm in bucătărie
vorbim discuții până spre dimineață...
Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri
și noi stăm față-n față, cu pahare aburite în mâini
și ne-apucă, așa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinișoare roșcate
simțim căldura,
ne apucăm câteodată de mână
și-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau
firește, cu situația.
Geamurile înghețate până sus
câteodată le mai deschidem
când se face prea cald
și aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi
toți dorm.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miresme
Aștept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul, pe care mi-l trimiți
Iertare ta mi-e vină, de toate's vinovată,
Dar într-un colț de suflet să nu uiți să mă ei.
Înmugurind speranțe aștept iar primăvara,
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra de viață să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.
Nopțile cernite, vor fi date uitării,
Canon de pocăiță pe rănd toate primesc
Vor face armistițiu călcănd stativul vremii,
Căci ramura e verde și verde-n mine cresc.
Tu prinde-mă de mână și lasă gura lumii
Și căinii care latră, cănd caravane trec,
O primavară vine cu alai, ca la o nuntă
Eu tot mai cred în vise și încă mai visez...
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Arta de a conversa nu este o moștenire,
nu-i secret a exersa când ai obținut menire.
Unii cred că au un rost fiindcă și-au prezis destinul
și învață pe de rost cum sărbătoresc festinul.
E gândire de paiață, de cap sec cu pandalie,
gura lumii te învață tot ce-i bine să se știe.
Dacă ai înțelepciunea de-a gândi cum gândeau bunii
moștenești vioiciunea ca părtaș înțelepciunii.
Fii sfiit să poți pricepe mersul melcului și-al broaștei,
lasă-i pe-alții să ia țepe, tu din urmă recunoaște-i!
Nimeni nu este capabil să cunoască veșnicia,
dar tu fă-te responsabil și asumă-ți bucuria.
Căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i impostor chiar de-a fost în Paradis.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te eliberezi de ceea ce spune lumea despre tine înseamnă să îți dai voie să trăiești așa cum îți dorești. Să îți urmezi visurile, să îți depășești limitele, să te distrezi, să te simți bine cu tine însuți și cu drumul pe care tu ți-l alegi. Oricum, orice ai face, oamenii vor găsi mereu un motiv să te critice sau să te bârfească. Ei fac asta pentru că nu trăiești așa cum se așteaptă ei sau pentru că sunt invidioși pe libertatea cu care îți dai voie să îți urmezi visurile. Așa că, întreabă-te: Ce contează ce spune lumea când tu nu ești fericit cu felul în care trăiești? Ce contează ce spune lumea atunci când tu ești fericit? Singurul tău scop ar fi normal să fie propria ta împlinire. Orice altceva este o pierdere de vreme și de energie.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colaj cotidian
colaj cotidian amestecat
cu visele unui om obosit
și viața se-mpacă pe jumătate cu moartea
întregul stă undeva, între ele
rumegă iarba amară a gesturilor
umanul spune că zboară când visează
am văzut undeva că musca îi spune fluturelui
că îi mai trebuie numai "butter"
în rest zboară și ea
fly - șc! fly-șc!
printre copaci
uneori dă cu ceva numit cap de ei
probabil că se cutremură toată și crede
că a generat "emoții pozitive"
(bârna din ochii celuilalt doare uneori
și tot rostim câte ceva
a bârfă...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vânzare silabe
FERICIREA se măsoară în banii indexați la euro sau dolari
Gândurile în clipe bizare,
Răstălmăcirile pot fi diverse șocuri ale creierului
Care transformă totul în mutații nefirești,
Robotul inventat să scrie pentru tine
Și-a pierdut echilibrul.
Nimeni nu i-a comandat autodistrugerea,
Viitorul pinguinilor sau al altor viețuitoare
Nu depinde de încălzirea globală ci de noi, ființele bolnave de știința nepotrivirilor de caracter,
Uneori visez și număr vapoarele care pătrund în port
Culorile lor, semn de pace?
Mai apoi caut spre orizont unde se ascund dușmanii
Ce calibru de armament au, de ce dispun și când se va produce catastrofa incertă a pământului scuturat de friguri?
Poți să știi răspunsul deja
Poți să recunoști semnele poți să nu bârfești
Poți să taci prelung...
Până când vei recunoaște că ai avut dreptate:
Evreii nu-și dau mâna între ei
E doar o metaforă pe care trebuie s-o manipulezi
când cerul e brăzdat de rachete
[...] Citește tot
poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Iară te-am visat azi-noapte, ne-ademeneau fructe coapte,
alergam să găsim mure, eu izvor și tu pădure,
eu izvor de apă vie, tu pădure la chindie,
tu frunziș, eu adiere, glas de lacrimă și miere,
foșnete de vânt și boare, susur de izvor, răcoare,
ciucuri atârnați în plete, miresme vrând să ne-mbete,
regăseam prin crengi și iarbă muguri puși de dor să fiarbă,
răscoleam ispite blânde și idilele plăpânde,
croiam poteci, cărărui și ne dedam dorului,
să ne rătăcim hai-hui doi copii ai nimănui,
nimeni să nu ne găsească, doar iubirea să ne pască,
eu sunt zvelt, tu grațioasă, eu simpatic, tu frumoasă,
gura lumii, ce ne pasă, clevetește, e spinoasă,
dar noi ne vedem de treabă, știm că doar netoții-ntreabă
de ce ești neagră și slabă, te-ai îndoit ca o scoabă,
nu ești neagră, ești brunetă, nu ești scoabă, tu ești zveltă,
starea noastră e perfectă, dar lumea ne-o vrea defectă,
tu dragoste, eu iubire, osândă și fericire,
eu gândire, tu ispită, chemare neîmplinită!
De-așa vis dumnezeiesc nicicum vreau să mă trezesc!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bârfă și visare, adresa este: