Citate despre bărci și suflet
citate despre bărci și suflet (inclusiv în versuri).
Navigând departe
Azi dimineață se șoșotea că vom pleca într-o barcă,
numai tu și cu mine, și că niciun suflet nu trebuie să știe
de călătoria noastră spre nicio țară și spre niciun liman.
În acel ocean nesfârșit,
la surâsul tău atent, cântecele mele vor deveni mai melodioase,
libere ca valurile, libere de toate legăturile cu lumea.
Nu a sosit încă momentul?
Mai sunt unele lucruri de făcut?
Iată, peste faleză se lasă seara
și-n lumina palidă păsările mării revin la cuiburile lor.
Cine știe când parâmele vor fi molate
și barca, asemeni unui ultim licăr al asfințitului,
va dispărea în noapte.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fii un felinar,
O barca de salvare,
O scară.
Ajută pe cineva să-și vindece sufletul.
Pășește dincolo de pragul casei tale
Ca un stăpân.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de suflet
Zilele albe, iată, au început să plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.
În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.
De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă!
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz!
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca să cînte, streaja de sus și-a luat răgaz.
De-aș fi un ștei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deslușire
Voi numi dragostea o școală
Care își propune
Să-i învețe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această școală
Și voi numi sufletul
Un copil care învață să o citească
Să deslușească legăturile dintre
Veșnicie și vremelnicie
Cer și pământ
Viață și moarte
Realitate și iluzie
Creator și creație
Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să așteptăm veșnicia
În această barcă
poezie de Camelia Oprița din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
De drumuri lungi și aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe țărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, niște pasări călătoare.
Înalte valuri fiare mari de plug
Spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.
Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
Să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am spus creaturii doritoare din mine
I-am spus creaturii doritoare din mine:
Ce este acest râu pe care vrei să-l traversezi?
Nu sunt în calea lui călători și nu există cale.
Vezi pe cineva mișcându-se în jur sau căutând adăpost?
Nu există râu și nici barcă și nici barcagiu.
La fel, nu există nici parâmă de remorcare și nici edecar.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nici vad!
Nu există alt trup și nici minte!
Crezi că se află un loc unde sufletul va fi mai puțin însetat?
În această absență mare nu vei găsi nimic.
Deci, fii puternic, intră în propriul trup;
acolo vei găsi teren solid pentru picioarele tale.
Gândește-te la asta cu toată atenția!
Nu pleca în alte locuri.
Kabir spune: Trebuie doar să renunți la toate gândurile
care privesc lucrurile imaginare
[...] Citește tot
poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă
Se oglindește timpul în istorii,
Nămeți de stele veșnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriții moartea o invocă.
Se nasc morminte-nfiorându-și tihna -
O cumpănă de vise și de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Și-și strigă ne-mplinirea inorogi.
O altă eră-și cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecțiunea au atins.
Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eșuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om, o viață, o candelă a sufletului. Barcagiu de vise, sufletu-i licurici ce-și caută menirea - cât timp luminează, viața are șanse să reușească!
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cuvintele barcă
... îmi făcusem o casă
din jumătățile de cuvinte
pe care
le aruncai aproape noi
gândindu-mă
de făceam din ele o barcă
puteam ajunge departe
sufletul meu...
poezie de Maria Podari din Romănia Literară, Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă-i...
În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bărci și suflet, dar cu o relevanță mică.
Lui Qiwu Qian îndreptându-se spre casă după ce a picat examenul
Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înțeleptul și meșterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munții de răsărit,
Ai renunțat la viața culegătorului de ierburi vindecătoare
Și ai bătut drum lung până la Poarta de Aur
Ca să descoperi că zelul tău a fost în zadar.
... Pentru a petrece Ziua fără Foc pe unul din râurile sudice,
Ți-ai reparat hainele de primăvară acolo, în orașul de la nord.
Acum, părăsești capitala, iar eu îți torn vinul de bun rămas
Curând voi rămâne singur, fără prietenul meu de suflet.
În barca din lemn dulce de scorțișoară,
De-a lungul copacilor din zare,
Vei pluti din nou spre ușa ta din stuf împletit,
Spre un asfințit luminând palid orașul îndepărtat.
... Deși s-ar putea să nu-ți fi atins țelul, să nu te îndoiești
Că unora li-i dat să-audă muzica de pe cealaltă parte a lunii.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticla
din nopți fără de lună
pescarul veni obosit
abia trăgând harponul
barca, sufletul trist
ce încerca a dezghioca
aparențele sub urzeala clară
a lunii, în zori simți
raza răsfrântă a lui
în bobul tăvălit de ape
și se iți o lumină
pescarul meu orb văzu
înfloritele drumuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între lumini călăuze
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
mă introduce-n taina ce leagă două lumi
accesul spre eternitate credință și putere
cu truda sufletului de-a urma heruvimi.
prinsă în revelații stau la masa de scris
povestiri din viață le aștern pe filă
muza universului fereastra mi-a deschis
în cuget să pătrundă lumina versatilă.
găsesc întotdeauna drumul care mă încarcă
cu splendori din natură cu magie din cer
pe oceanul credinței plutesc cu o barcă
cu vâsle aurite, vâslesc cu mult fler.
razele călăuze duios în mine se apleacă
să nu se simtă sufletul părăsit stingher.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pustiu
Subit mă încearcă tristețea, nu știu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
Tristețea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.
M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aș nimeri malul spre care mă-ndrept.
Presimt că mă-ncearcă și moartea, azi știu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o barcă în derivă
Ca o barcă în derivă
Navighez pe marea vieții,
Dup-o dragoste fictivă,
Dus de valurile sorții.
Și e marea învolburată,
Mă izbește rău de stânci,
Mi-este viața tulburată
Și plină de răni adânci.
Nu am leac pentru durerea
Ce sufletul meu o simte,
Am pierdut toată puterea
De-a mai merge înainte.
Navighez cu disperare,
Printre valuri de speranță,
Poate la capăt de mare
Cineva-mi dă importanță.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste-o sută de ani
Confuz, în noaptea asta plutesc în incertitudine,
mă simt o barcă răsturnată, o navă fără pilot,
mă răpune suferința, oftez, dar nu iau atitudine,
n-am niciun fel de antidot.
Dar de ce-s oare-atât de demoralizat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.
În mândrie defilez și-mi petrec veleatul
cântând, iar viața mea-i un roman fermecător.
Ca un tânăr spiriduș mănânc lângă Prea Înaltul
și ca un apostol al Diavolului golesc ulcior după ulcior.
Și de ce nu m-aș bucura de-acest trai deșucheat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.
Să-ncetez această luptă cel mai bine-ar fi,
iar sufletul chinuit să-l duc la mare.
Acolo mă va găsi lumea-într-o bună zi,
Printre înecații cu povești amare.
[...] Citește tot
poezie clasică de Knut Hamsun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cuvintele mele magice, cu atenție, să fie ascultate
Și de către cei ce vin după Coșciugul meu să fie scandate,
În timp ce e dus spre sălașul său, ascuns.
Iar voi, care mergeți înainte și voi, care veniți după Râ,
În mersul lui spre locul de pe Cer, aflat cel mai sus,
În timp ce stăpânul sanctuarului, însuși Râ,
În picioare așezat, în Barca sa,
Face să devină fructe florile pomilor înfloriți,
Voi, toți, să aflați!
Și Râ, la rândul său, se află în mine!
Am făcut, ca de cristal, firmamentul lui Ptah, lustruindu-l bine.
O, Râ! Sufletul meu este mulțumit, ai inima plină de bucurii,
Când contempli frumoasa rânduială din această zi,
Când, în acest oraș sfânt, Khemenu, te-ai ivit,
Pentru ca, apoi, să-l părăsești prin Poarta de Răsărit...
Primii născuți ai zeilor, care te-au precedat,
Ies în întâmpinarea ta, imediat,
Și cu strigăte de bucurie te salută...
O, Râ! Fă, pentru mine, dulce și plăcută
Calea străbătută de razele tale de soare,
[...] Citește tot
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dimineața devreme
își luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
și plecă
să caute monstrul
cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feștilă dansau
pe pânza subțire a apei
și din senin se iscă o furtună
dinspre țărm veniră constant
trei sfere de foc
marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge și adânc
pescarul își puse mandolina
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare...
Vindecat de Esculap
și la trup, dar și la cap,
m-am trezit în barca vieții
să sorb... roua dimineții.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieții să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul și mic și mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă și mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bărci și suflet, adresa este: