Citate despre balene și lumină
citate despre balene și lumină (inclusiv în versuri).
Constelația Balena are câteva stele mai luminoase, dar nu acestea sunt cele mai interesante, ci steaua omicron, sau Mira Ceti (Minunata Balenei). Steaua aceasta e variabilă, dar se deosebește cu totul de β din Lira și de Algol.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena printre atâtea animale cerești, trebuia să fie o Balenă. Ați observat că în cer, oamenii au așezat multe animale de apă: pești, hidră, balenă etc. Balena are câteva stele mai luminoase, dar nu acestea sunt cele mai interesante.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E un timp când Mira Ceti din constelația Balena nu se vede cu ochii liberi, ci numai cu luneta, de-oarece nu e decât de mărimea 9. Încetul cu încetul lumina îi sporește până ce ajunge la mărimea 2. De la un minimum de strălucire la celălalt trec vreo 330 de zile, adică aproape un an. Cauza variabilității acestei stele este deci o alta, nu e din cele pe cari le au alți sori. Astronomii nu știu încă adevărata cauză, dar cei mai mulți cred că Mira Ceti e un soare spre declin, un soare care, ca și al nostru, are pete, dar mult mai multe.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la balene și lumină, dar cu o relevanță mică.
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breaking news: Azi-dimineață a răsărit Soarele și ne așteptăm ca el să apună în cursul serii. Pământul e rotund iar Luna are faze, cratere, ba chiar munți și mări. Oamenii au în general două mâini și două picioare, dar numai un singur cap, din fericire... Iarna e frig, vara e cald, în timpul zilei e lumină iar în timpul nopții întuneric. La Polul Nord e multă zăpadă de culoare albă, la fel și la Polul Sud. Balenele sunt niște mamifere foarte mari, care trăiesc în mări și oceane. Muntele Everest e cel mai înalt de pe Pământ. Se aude că omul se trage totuși din maimuță, deși lucrurile nu sunt foarte clare. Este ora douăzeci și peste exact o oră va fi ora douăzeci și unu. Până atunci, vă dorim toate cele bune.
Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena din burta cuvântului
din lentilă bifocală răsfoiesc cartea cu taine
aproape mi se-neacă gândul cu lest de cărbuni la cingătoare
o cruce prea grea identitatea fără ancoră de ceruri
cuvintele
nu au brațe să ia o cină ușoară din tine te minți sorbindu-ți dimineața
ca pe-un drog de rouă
urmărești alb
cum cineva ți-a prins în piroane vocea
de buza abisului
cât de absurd este să răzuiești zilnic golgota din tine
pentru a construi poduri friabile
fac spărturi în lumină să capăt contur pe partea cealaltă
bulevarde cu limbi monstruoase expulzează
ca pe ghiulele
oameni cu membrană de fluturi în mine
excavatoare de iarbă scot la soare biserici acvatice
din clopotnița norilor trimit mandate poștale de așteptare
tuturor vânturilor pe care încă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem scris la umbra unei nopți endemice
Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crivățul
Pastel de iarnă
Peste sat gătit de iarnă
Cu argint ca în poveste,
Crivățul smintit răstoarnă
Toată truda și-o sucește,
Și o ia-n spinarea lată,
Și o zvârle peste poartă.
Unde-i gardul și fântâna?
Le-a ascuns sub trei mormane,
Parc-a pus neaua cu mâna...
Și cu forțe inumane,
A ornat casele toate,
Iată-le imaculate!
Un coș de pe-o casă veche,
Fumegă parcă alene,
În fuiorul nepereche;
Crivățul, cât opt balene,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Febra mării
Trebuie să plec pe mare iar sub mine marea, deasupra-albastrul cer
O corabie zveltă și o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului și vela albă vibrând în vântul mării,
Și ceața gri pe-obrazul apei, și zorii gri pe geana zării.
Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Și tot ce cer e-o zi cu vânt și cu nori albi plutind pufoși pe cer,
Și spuma mării-împrăștiind albi fluturi, și, chemând, un pescăruș stingher.
Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viață de țigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescărușilor și-al balenei unde vântul e-un cuțit tăios;
Și tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios și fericit
Somn împăcat și vise dulci când lunga farsă se va fi sfârșit.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Os
1
Eu dintotdeauna am încercat să aflu
ce este sufletul
și unde se ascunde,
și ce formă are;
și-astfel, săptămâna trecută,
când am găsit pe faleză
acel oscior din urechea
unei balene-pilot care, probabil, a murit
acum câteva sute de ani, m-am gândit
că poate m-am apropiat
de un secret și că aș putea scoate un înțeles
din acel oscior.
2
Ciocănașul este partea cea mai durabilă-n timp
din noi toți, oameni sau balene;
de forma unei linguri,
cu un căuș roz,
odată, demult, aflat în capul unei înotătoare pline de viață,
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
John Marr și alți marinari
De vreme ce-n cartul nopții mele sunteți prezenți,
De ce oare nu vorbiți cu mine-acum, băieți,
Colegul vostru de echipaj de altădată?
Odinioară, pe-nviforata mare-ntunecată
Vocile voastre răsunau nespus de clar
Spărgând în cioburi cântecele a sute de furtuni;
Voi încă navigați, în gând; ridicând vela pe catarg,
Furtună-i viața, bate vântul tu, inimă, răsuni.
Acceptând lucrurile ca fiind un dat al sorții,
Ca-n joaca lor niște copii, ați împânzit o lume;
Iubind viața, dar neîngenunchind în fața morții,
V-ați pus-o-n mâinile talazurilor mari, în spume
Navigatori albatroși pe toate cele șapte mări,*
Iar pe uscat ciocârlii cu tril melodios
Voi nu treceți niciodată dincolo de ale amintirii zări,
Nu sunteți pierduți, uitate tulpini lipsite de folos,
[...] Citește tot
poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul gurilor de canal
De la etajul șase al blocului 824 din Drumul Taberei
Nu se văd codrii de mătase și râurile nărăvașe din poeme
Acolo sunt numai șoapte uneori strigăte și zgomote de lift
Scurse discret prin curtea interioară în bucătăriile harnice
Unde sfârâie tigăile pline de cartofi prăjiți visul copiilor
Uneori, liniștea aparentă temporară a nopții din cartier
E străpunsă violent de un tras de apă la veceu
Toate grijile și apăsările pleacă la gura de canal
Trăim împreună în burta unei balene albastre
Mâncăm împreună în bucătării diferite
Ne aruncăm gunoiul propriu în ghena comună
Niște bibani prinși în plasa pescărească cu zăbrele
Ne știm măruntaiele și străfundurile atât de bine
Încât ne apucă scârba comunitară
Ușile timide dau în holul comun bun comunist
Care ne transformă în vecini joviali prefăcuți
Liftul ne urcă și ne coboară după cum sunt vremurile
Listele de întreținere au tot timpul litere mici și cifre mari
Și becul ăla din scară ce dă lumină permanent ca un soare
Pensionarii vor să-l scoată, ăsta ne costă cel mai mult
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen XXI
de la o vreme
aveam o singură problemă
mai sus tot mai în sus
de călcâiul lui achile
inexplicabil
în acea zi
doctorița plecase de la servici
cu două ore
doare
dacă l-aș fi ascultat pe dinescu în interpretarea mortuară
a moțului pittiș
zi-mi moțul
presque
morții morți în decembrie de tanchiști pe tancuri uciși
ucisă fost-a
și dragostea mea
vei ști
mă voi ști
te vei ști
împărat
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te și Domnul o să te cheme
Și mi- am ales fuiorul veșniciei-
Voi delega, din el, cu trudă, evlavie,
Și piosenie, în trup, sufletul meu,
Pe care- l simt, că arde, ca un zeu.
Am admirat, în fibrele din oameni,
Cuvântul, care biruie dușmanii,
Averea lor de spirit, preoțească,
Și bunătatea, cunună stramoșească.
M-or chinui, poate, păreri de rău,
Că am plecat, demult, din satul meu,
Și vatra a secat, de apele bătrâne,
În amintiri de lut, pășim pe căi străine.
Iar anotimpurile toate ne întreabă,
Cum poate fi un om-un fir de iarbă,
De nu are norocul, dalb și plămădit,
Să-și creasca pâinea, să fie împlinit?..
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare (12 iunie 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orășelul marinarilor*
De-a lungul cheiurilor din orășelul marinarilor vântul plimbă
Șoaptele melodice furate de pe navele din radă și schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva să moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.
O navă de linie Anglia-Orient lucește ca un pescăruș,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuș,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemișcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.
În magazinele din orășelul marinarilor se găsesc de toate
Și marinarii cumpără sau vând ce-au adus din țări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moț,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenți și pantofii celor morți.***
Se-aud țipetele păsărilor mării și-acorduri voioase
De-armonică, și vocea cântăreților de la baruri și terase
Cântecul vântului și cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai știu.
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigatorul
Aceasta este o poveste adevărată este povestea mea
Și-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Și suferințele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstriște, necazurile pe care le-am îndurat,
Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriași
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colții perfizi, șuierători, ai stâncilor submarine,
Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinți îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.
Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-și poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătății,
Înconjurat de țurțuri, sub loviturile averselor de grindină,
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre balene și lumină, adresa este: