Citate despre barbă și ochi
citate despre barbă și ochi (inclusiv în versuri).
Ortodoxia noastră a fost întotdeauna smerită, curată și mai îndrăgostită de Slava Cuvântului Viu decât de barba sură și ochii de tăciune stins ai lupilor deghizați, precar, în oi!
citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
suind prin barbă
țânțarul e pe-o geană
ne privim în ochi
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Admirație
Doamne, cât e de sihastră
Și cu ochii două stele!
De-aș avea o barbă albastră,
Ce m-aș mai uita la ele!
madrigal de Constantin Păun (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
O studentă superbă a venit la examen într-o fustă super mini
Din ochi nu înceta s-o soarbă,
Iar profu-a spus râzând în barbă:
Ori fusta n-a știut s-o facă,
Ori e o fată prea săracă.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (15 iulie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul
C-un rege din vechime vis spăimos.
De fier îi e coroana. Ochiul crunt.
Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt.
L-ascultă spada, câine credincios.
E din Northumbria? Norveg e oare?
Pe pieptu-i larg, roșcata, deasa barbă.
E nalt și mut. Privirea lui e oarbă.
Mă înfioară sumbra lui răcoare.
Din ce oglindă stinsă, din ce navă
A mărilor ce-au fost a lui ispravă
De arme s-a ivit hirsut bărbat,
Ce mă cufundă-n ev întunecat?
Sunt visul lui. Sunt aspru judecat.
Se crapă-acum de ziuă. N-a plecat.
poezie clasică de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mi-a bătut un moș la poartă...
Mi-a bătut un moș la poartă,
Biet țăran cu țundra sură,
Îl lătrau departe câinii
Când să-mi vie-n bătătură.
Cu sfiala lui senină
Mi-a trecut cucernic pragul,
Ca un sol din altă lume
Zâmbitor pășea moșneagul.
Câte nu ne povestirăm
Stând alăturea la masă?...
Sfânta mea copilărie
Mi-a venit cu el în casă.
Rând pe rând îmi înviară
Năzuințe frânte-n două,
De la satul de sub munte
Până-n lumea asta nouă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Ne cheamă pământul (1909)
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
[...] Citește tot
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
ard în mine, două smirne arome și sunetele
mă strigă
doi copii stau ținâdu-se de mână și privesc
un gard verde
de pe zidul crăpat, o imagine de umezeală veche clipește-n
bobul de ploaie
o tobă bate, parcă, depărtările, cumpărând
liniște
sprijinit de un colț de zid, un trup arcuiește timpul
cu forme, iar ochii străzii îl privesc
cu mâinile în buzunare o barbă albă zâmbește
la o mașină ce traversează, veche
mașini noi
lucește o fereastră, trece soarele, o sirenă de salvare
strigă, faceți-mi loc
e strada, e lumea care trăiește, sunt și eu
sunteți și voi
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai bun prieten
câinele râde
pe spate omul râde pe burtă
sau invers
chiar nu mai contează dacă el dumnezeu
e cu ochiul pe animale
(?!)
sau zeu
de duzină își râde
creația-n bărbi nesfârșite
abia
pieptănate aiurea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna răsare în barbă
Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.
Duhul se topește,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuș la vioară.
Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu lacrima plina de amar...
Tu lacrima plina de amar,
De ce te nasti iar in ochii mei?
De ce nu ma intrebi macar,
Daca vreau sa-mi atingi obrajii grei?
Imi doresc sa nu-ti mai simt raceala,
Si martora mi-e neputinta....
Ascunzi in tine durerea, regretul, indoiala...
Tu reprezinti insasi suferinta.
De pe chipul palid te-am sters de atatea ori,
Dar ai lasat in urma ta otrava.
Zi de zi pe obraz mi te strecori,
Si sfarsesti alunecandu-mi pe barba...
poezie de Cioara Andreea (26 martie 2008)
Adăugat de Cioara Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpățâni în dulapurile femeilor
Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbați și-încâlcite lațe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca niște junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;
Deasupra bărbii, o gură vorbește neauzit
Către cineva pe care nimeni nu-l vede.
Acum șaizeci de ani ochii lor zâmbeau gentil
La o iubită, la un soț, la primul copil.
Zâmbetu-i pentru tineri, bătrânii plătesc birul:
Ȋntâi groaza morții și, apoi, delirul.
poezie de Philip Larkin (1972), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
- Prutule, tu vii turbat
Și cu sânge-amestecat,
Și n-ai pace și-alinare
Și n-ai loc cum vii de mare:
Ce ți-e iar de spumegare?
Și-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de oștiri păgâne
Și cai roibi fără de frâne!
Iar de maluri tu izbești
Capete moldovenești
Și prin rădăcini încurci
Bărbi cărunte, bărbi de turci!
Spune, Prutule, măi frate,
Spune-mi, ale cui păcate?
- Oliolio! Voinic durut!
De când sunt pe lume Prut
Ce văzui n-am mai văzut!
Cât cuprinzi cu ochii-n zare
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la barbă și ochi, dar cu o relevanță mică.
La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit dă Dumnezeu și musculița ajunge și la măsuță, drept deasupra ceaslovului. Se lasă ușoară, zbârnâind mulțumită, pe foaia unsuroasă, pe ale cărei colțuri de sus picăturile de ceară stau ca niște peceți. E doar obișnuită cu cărțile bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta că degețelul ce-și lăsase urma avusese grija să se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul slovei mari din susul foii, un S frumos, încondeiat cu măiestrie, ca și cum ar fi fost țesut la începutul rândului: "Slavă ție". Atunci își aduse aminte cum necăjise mai zilele trecute, la o leturghie, pe-un das căl, căruia îi rămăsese pe barbă, lângă buze, un fir de grâu uns cu miere. Până ce n-a gustat din miere nu s-a lăsat; dar bietului om i-a ieșit sufletul alungând-o.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Musculița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-or dărâma, bisericuță veche
Te-or darâma, bisericuță veche
Și ziduri noi și drepte-or să ridice,
Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Și cărămizile-au pornit să pice.
Clopotul de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a și gata e să cadă,
Clopotnița cu trepte putrezite,
În care ne urcam cu toți, grămadă.
Altarul mic, întunecat și rece,
Acuma plin de fum și de miresme-i.
Dar mâine îl vor dărâma zidarii,
Să facă loc mai larg catapetesmei.
Într-un ungher uitat de toți, vor pune,
Grămadă, învechitele-ți icoane
Și altora, din alte țări aduse,
Le-or atârna inelele-n piroane.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândești instinctiv: cu cât mergi mai departe, cu atât ți se va părea mai mic și mai neînsemnat ce ai lăsat în urmă. Dar regulile perspectivei nu se aplică și când e vorba de dragoste. Poți să fugi o mie de mile, luni, ani de zile, ajunge să te întorci o clipă, să lași un singur moment garda jos și să te lași învinsă de amintire, ca să-l găsești acolo, frumos ca întotdeauna, cu ochii adânciți într-ai tăi, cu mâna lui care încearcă să te rețină, cu barba nerasă de câteva zile, care îți zgârie pielea, cu gura lui care îți străbate tot corpul, străbate, da, pentru că dragostea are mijloace ciudate de transport.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre barbă și ochi, adresa este: