batjocură şi foc

Soldatul este cel care salută steagul, cel care îşi serveşte patria reprezentată de acest steag, şi tot sicriul lui este decorat cu steagul care îi dă manifestantului dreptul de a-şi bate joc de acest steag şi de a-i da foc.

citat din Zell Miller
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângerea ţării

Frunză verde de negară,
Vai! sărmană biata ţară,
Cum te-ajunge focul iară!
Ruşii vin, te calicesc,
Nemţii te batjocoresc
Şi ciocoii te hulesc!
Nu mi-e ciudă de străini,
Cât de pământeni haini,
Că tu dragă le-ai fost mumă
Şi ei singuri te sugrumă!
Nu mi-e ciudă de muscali,
Nici de nemţii bocăncari1
Cât mi-e ciudă de ciocoi
Că te lasă la nevoi
De ţipă sufletu-n noi.
(...)

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răni pentru templul meu

Totuşi nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume

N-o mai fi urât în lume
moartea îşi cam bate joc
viaţa se ţine de glume
nenorocul de noroc

Moartea să nu-şi bată joc
îmi pun viaţa iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid

Şi cum e urât în lume
îi dau morţii un alt nume

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor Ludens: în dragostea rezistentă, autentică, lămurită ca aurul în foc există cântec, joc, dar niciodată hărmălaie sau bătaie de joc.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urmărit răscoalele ţărăneşti cu ochii copilului care eram atunci. Flăcări şi scrum. Conace aprinse şi fum. Sânge şi moarte. Cadavre lăsate la margini de drum. Jandarmi şi soldaţi. Boieri cruzi şi slugi boiereşti sălbatice. Bătăi şi schingiuiri. Toate, chiar şi culoarea norilor, toate mi s-au imprimat pentru totdeauna pe retină şi în minte. Atunci şi acolo am înţeles că prin naştere fac parte din rândul celor condamnaţi la foame şi frig, că fac parte din rândurile acelora pe care slugile boierului sau ale statului îi pot bate, îi pot batjocori şi schingiui, ba chiar şi împuşca.

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu care se ascunde sub 1000 de pseudonime, se crede critic literar, filolog, lingvist, matematician, fizician, istoric, jurist etc (cu doctorate în toate), nu suportă să fie contrazis şi se laudă că-şi acoperă interlocutorii cu diplomele pe care le are

Batjocoreşti, cu tot cinismul,
Pe autori, ca posedat,
Pe Crist, pe Domnul, creştinismul,
Nimic, nimic nu ţi-a scăpat.

De îndrăzneşte cineva
Să spună că nu ai dreptate,
Iei foc şi-oricât ar motiva,
Spui vorbe tari, neruşinate.

Te lauzi zilnic că eşti cult,
Că diplome tu ai din plin,
Cu cât te lauzi tu mai mult,
Cu-atât te cred eu mai puţin.

Cununi de lauri spui că porţi
Şi unic tu te crezi sub soare,
Cum, oare, poţi să te suporţi,
Cum de nu crăpi de îngâmfare?!

pamflet de George Budoi din Epigrame, pamflete şi satire cenzurate (6 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Ne vindem pruncii încă nenăscuţi,
Şi sufletul vandutu-l-am demult.
Călcăm pe oameni ca pe nişte punţi,
De Dumnezeu nu-i frică pe pământ.

Lovim părinţii care ne-au crescut
Şi-i alungăm din casele muncite.
Noi, sufletul la diavol l-am vândut,
În flăcări el a ars a noastră minte.

Ne batem joc de tot ce ne-nconjoară,
Natura-i un ecou de disperare,
Indiferenţi, lăsăm în jur să moară,
Trăim într-un ocean de nepăsare.

poezie de Adriana Paula Huţanu
Adăugat de Adriana Paula Huţanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat din Pont

Daca apa nu se innegreste,
Satisfactia spalatului este egala cu zero,
Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun.
In acest timp Isus e batjocorit,
Rastignit,
Pus sa se foiasca pe cruce
Ca intr-un pat cu iasomie.
Pus sa bea otrava,
Pus sa moara,
Pus sa invie a treia zi,
Pus sa se urce la ceruri.
In acest timp crucea e azvarlita in foc,
Cruciadele facute aschii;
Prin crapaturile dintre natii
Iese un fum inecacios,
Se starneste praful de pusca,
Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni.
In sfarsit,
Apa curge tot mai murdara,
Istoria-si urmeaza cursul ei,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Şi pui încredere din nou
Sperând ca va fi minunat,
Nimic nu vrei să meargă rău...
Un vis frumos, un gând curat
Te-ndeamna să iubeşti cu foc,
Dar unde nu e şi noroc,
Şi totu-i bătaie de joc,
Nu-i şansă nici pentru iubit...
Şi stai cu ochii în perete,
Te-au invitat atâtea fete
Să ieşi cu ele în oraş,
Dar tu ai vrut-o doar pe ea,
Şi-ai invitat-o seara-n parc,
Şi ea timid a zis că vrea,
A doua zi s-a răzgândit
Căci un motiv tot a găsit...
Rămâi cu ochii în perete,
Ai refuzat atâtea fete,
Aşa se adânceşte rana
Căci ai dorit-o pe...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

În apogeul destrămării
Aţi râs de săracii ţării.
Ca-într-o ţară fără câni
V-aţi bătut joc de bătrâni.
Copiii ţipă în noapte
Că i-aţi lăsat fără lapte.
La bolnavi le daţi mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Aţi furat totul din ţară.
Aveţi conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e ţara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viaţă să n-aveţi parte.
Atâta de răi aţi fost
Că între noi nu aveţi rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă cu zarul

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.

s-ar putea să-ţi pierzi iubita,
soţia, rudele, serviciul şi poate minţile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheţi pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci puşcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistenţă,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.

iar tu o vei face
în ciuda respingerii şi a şanselor schiloade

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsă şi plasă, şi peşte, şi colibă şi într-un suflet alergă la gazda lui din oraş. Îi spuse despre norocul ce dase peste el şi începu a se găti să meargă la ostrov. Gazda se sili în toate chipurile să-l oprească de la această otărâre a sa. Fu peste putinţă. Îl trăgea aţa la rele. Până una alta, umplu gazdei două tocitori cu bani. Apoi luă cu dânsul covăţica de piatră şi două pungi pline, şi se duse la ostrov. Cum îl văzu măiastra, îl cunoscu. Înţelese ea că trebuie să fi dat el cu mâna în foc, şi-l chemă la dânsa. Acolo, cu prefăcături, cu marghiolii şi cu viclenii îl făcu de spuse cum are atâta stare. Şi fiindcă flăcăiandrul îşi pierduse capul cum ajunse lângă dânsa, se lăsă să fie mâglisit, şi măiastra îi şterse şi covăţica. Cum se făcu stăpână şi pe acest lucru, porunci slugilor sale să-l huiduiască ca p-o găgăuţă şi îl goni cu ruşine din ostrov. Când se văzu iarăşi dat afară şi înfruntat, nu se putu astâmpăra de necaz, cum de să nu se ţie el, ca să nu fie şi batjocorit, şi cu banii luaţi. Plecă iară la gazdă şi-i spuse toată şiretenia. Gazda îl povăţui să ia pe seama lui o tocitoare de bani din care îi lăsase să se apuce şi el de ceva şi să nu mai umble ca un pierde-vară după icre verzi. Eu nu voi, şi plecă în lume.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram sălbăticit şi plin de ură. Uram întreaga lume pentru că vedeam mizeria şi egoismul, sălbăticia cu care cel puternic smulgea celui slab agoniseala obţinută cu greu. Cel puternic râdea şi batjocorea. Cel slab plângea şi dispera. Se resemna. Nu ştiu ce s-ar fi ales de mine şi unde aş fi ajuns dacă nu ar fi rămas o singură flacără mică de umanitate care ardea în mine şi care era ţinută vie de puţinii prieteni adevăraţi pe care îi aveam şi care vedeau în mine un suflet, şi nu un sărac ce nu avea nimic de oferit şi de pe care nu poţi scoate profit. Să simt că sunt o companie plăcută pentru nişte oameni care se puteau lipsi de mine, să simt că sunt ascultat şi că atunci când vorbesc despre dorinţele şi visurile mele nu sunt batjocorit şi umilit, să pot să râd cu cineva, să simt că exist şi primesc puţină atenţie, să fiu onorat ca fiinţă umană pentru ceea ce sunt în interior şi nu pentru ce pot să afişez în exterior, asta mi-a salvat sufletul, mi-a schimbat viaţa şi m-a împuternicit ca azi să pot vedea şi eu în oameni măreţia, puterea şi divinitatea şi după puterile mele, să fac ce pot ca să păstrez flacăra speranţei aprinsă aşa cum odată a fost şi ea îngrijită de prietenii mei pentru mine. Iubeşte oamenii atunci când o merită cel mai puţin. Atunci au nevoie cel mai mult. Doar aşa putem să salvăm suflete pentru a face lumea mai bună.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne...

Dă-mi, Doamne, dragoste de viaţă,
Să nu–nţeleg greşit adevăratu-i scop,
Că sunt aşa confuză câteaodată,
Şi gânduri pesimiste îmi dau foc.

Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viaţă lor şi-a noastră îşi bat joc.

Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumuseţe pe pământ,
Şi nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înţeleg, să n-o dezmied.

Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ţi pot cânta în versuri măreţul altruism,
Cu care ai împodobit viaţa şi atâtea lucruri,
Şi dragostea, ce o râvneşte orice muritor.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

De pe buzele lumii şterg sânge şi foc,
Morţii îşi întrupează caricaturile pe loc!

Omenirea îşi lasă gândul desculţ în neant
Şi cu mâinile-n cruce s-ascund de atentat.

Neliniştea îşi întinde umbrele lungi,
Ritualul mărturisirii se lasă-n genunchi.

Dumnezeu ne-ascultă din spaţii adânci,
Frica de viaţă ne-aşează pe brânci.

Iartă, Doamne, fântâna de sânge şi foc,
Morţii ne privesc în bătaie de joc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţică şi bunel...

tu existai în lumea paralelă
la care n-am avut nicicând acces
o lume ba supusă ba rebelă
ba vie ba pe cale de deces

eu existam în lumea racordată
la alte referinţe de idei
o lume-n care să iubeşti o fată
era echivalent cu: fă ce vrei...

şi între noi realitatea trancendentă
mereu punea o pavăză de foc
un şanţ pavat cu apă decadentă
adâncă ca bătăile de joc

m-am zbuciumat aşa o veşnicie
în care nu era nici linişti şi nici loc
numai un vis în prag de nebunie
şi pripe ce se neagă reciproc

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

FIUL SOARELUI SFIOS

Mă irosesc în vorbe şi-n gesturi de iubire
Precum o lumânare în sfeşnic, de demult;
În jurul meu ard becuri cu mare strălucire,
Putere, bogăţie şi dragoste-n tumult.

Mă tem sfios de vânturi, şi-o gură cât de mică
Mă poate stinge-n joacă sau ca să-şi bată joc,
Am tată mândrul soare, dar tot îmi este frică
De cei ce luminează, deşi nu ard în foc.

Sunt predispus la moarte, căci sufăr de iubire
Şi mă topesc în versuri, visând la nemurire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine

nu persiflez lumea nu o batjocoresc
învăţ din toate şi bune şi rele
lumini ample şi umbre din mine izvoresc
ca toate gândurile să jung la stele.

eu nu am sculptat iubirea ca Brancuş
am sfinţit-o cu lacrimi şi sânge
azi mă simt uşoară ca struna de arcuş
muzica din suflet focul negru stinge.

mi-am creat un nume sculptat pe o stâncă
cu poezia mea ating nemurirea
fericirea mea-i amplă şi adâncă
pe deşertăciune a înflorit iubirea.

viaţa îmi e dragă o preţuiesc încă
sunt povestitoare mi-am găsit menirea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispreţul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă ştiu ca să roşească,
Mutra lor este stângace şi încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă şi-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste şi mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!