Citate despre batjocură și râs
citate despre batjocură și râs (inclusiv în versuri).
Nu râde de cei batjocoriți, ca să nu te urască.
citat din Cleobulus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul blesteamă casa celui fără de lege și binecuvântează adăposturile celor drepți. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriți le dă har.
Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemnare la fapte bune. Lauda înțelepciunii - 3:33-34
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarta râde batjocoritor în fața probabilităților.
citat din Edward Bulwer-Lytton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepulcre violate
Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porți-
Acolo cioclii își bat joc de morți,
Și-am râs un râs de vagabond.
O, râsul ființei vagabonde...
Și ce-am văzut era straniu
Într-un copac am găsit un craniu,
Pe o cruce niște cozi blonde.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul, care e o cochetărie, o bunătate, n-are a face cu râsul, care e o bucurie, și cu rânjitul, care e batjocură. Cei mai mulți oameni rânjesc.
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de valerica stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura grijă a diavolului este să-i împiedice pe creștini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de lucrare fără rugăciune, de "creștinism" fără rugăciune. El râde de truda noastră, își bate joc de înțelepciunea noastră, dar tremură când ne rugăm.
citat din Samuel Chadwick
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus Hristos (ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi): Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei, și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot așa făceau proorocilor părinții lor.
replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:20-23 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i face mai bine pe cei mai mulți dintre oameni să se pocăiască decât oglinda beteșugurilor lor. E o lovitură mare dată viciilor, când le expui râsului obștei întregi. Ușor îndură omul mustrările, dar nu rabdă nicidecum batjocura.
Acceptă să fie rău, dar nu vrea să fie ridicol.
Moliere în Avarul, Prefață
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul este o terapeutică, în sine, sau, mecanicist, o batjocură maladivă.
aforism de Gheorghe Mihail (2017)
Adăugat de MIHAIL Elena-Mona
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par ființe stângace și sfiioase
Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi
Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând
Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe
Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări
Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă
Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei, asasin al iernii, ai sosit din nou? Bine ai venit, tu, ce vestești aroma verii! Amarurile vânturi nu fac victoria să-ți fie vâna. De-albastrul șters al cerurilor tale nu vom râde în batjocură.
citat din William Morris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Curtea cu juri
Sunt expulzatul vechilor pagode,
Fiindcă-am râs ușor la liturghie;
Cei vechi îmi spun: "Ce ți-a venit și ție,
Să nu respecți lecturile din ode?"
În bancă-ascult: lectura, dintr-un cod e,
Și magistratu-n robă cum mai știe
S-arunce-ochiade doamnei, ce, nurlie,
Și-arată sânii-mpodobiți: geode.
Și ce de lume strânsă-aici, în sală,
Bărbați ce totul știu, n-au tigva goală.
Iar genul feminin, o, nu lipsește.
Ca un poet batjocorit, damnat,
Acum mă voi lăsa decapitat,
Cum publica opinie dorește.
poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 72
Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Și n-are rost să minți așa frumos
Și-n mod nepotrivit să mă slăvești
Când eu sunt mort și zac acolo jos
Și adevărul tu îl terfelești.
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
22
Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
pășesc batjocoriți sub pământ cu pământ
cu viață răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunțând râsul lor
ca și cum nici n-au fost
nici nu sunt
și nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-apucară să se așeze bine, și veni veste la împăratul că vrăjmașii lui cu oștire și mai mare s-au ridicat asupra lui. Se găti dară și el de război și plecă s-o întâlnească. Făt-Frumos iară se rugă să-l lase și pe dânsul să meargă, și iară fu huiduit. Dară daca dobândi voie, porni iară cu iapa lui. Fu și de astă dată de râs și de bătaie de joc, când l-a văzut oștirea că iară se înnomolise și nu putea să-și scoață iapa din noroi de fel, de fel. Îl lăsară înapoi dară el ajunse și acum mai nainte la locul de luptă, prefăcut în Făt-Frumos, călare pe calul cu aripi, și îmbrăcat în hainele lui cele cu cerul cu stelele. Oștile deteră în tâmpene și în surle și se loviră, iar Făt-Frumos, daca văzu că vrăjmașii sunt mai puternici, se repezi din munte și-i puse pe goană.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Pe punți, spre a-și trece vremea, adesea marinarii
Prind albatroși de mare care se-ațin nebuni
De foame, după nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârșirea albastrelor genuni.
Abia l-au prins matrozii și l-au lăsat pe scânduri,
Că regelui din nalturi, stingher, șovăitor,
Aripile i-atârnă ca două albe rânduri
De vâsle de corăbii târâte-n urma lor.
Înaripatul oaspe e jalnic, fără vlagă,
El care mândre aripi în cer desfășura!
O pipă-n gură-i pune un matelot, în șagă,
Șchiopând imită altul infirmul ce zbura.
Ca prințu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domină-n univers,
Dar exilat în lume, în râset și batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedică din mers.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bășcălia este zeflemeaua (luarea în derâdere) în necunoștința de cauză; e râsul gros, prostesc, "miștocăresc" de lucruri pe care, de fapt, nu le înțelegi și-ți birui complexul de inferioritate prin bătaia de joc.
citat din George Pruteanu (februarie 2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.
Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.
Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la batjocură și râs, dar cu o relevanță mică.
Blestem
În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre batjocură și râs, adresa este: