batjocură şi timp

Nu trebuie să ne batem joc nici măcar de o secundă din viaţă!

citat din Pavel Coruţ
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi bate joc de casa mea; grinda e strâmbă şi camera mică dar luna care străluceşte pe munte e a mea.

Sin Heum în Hyun şi Mine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aproape un secol am început să ne batem joc de natură, acum îşi bate joc natura de noi.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canoanele românilor

Atâţia ani batjocorit,
S-a închinat la Răsărit,
Iar astăzi, umilit, supus,
Îngenunchiază spre Apus.

epigramă de Valerian Lică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul nostru şi-a cam bătut joc de blocul de marmură ce i-a fost repartizat.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, tinerilor, nu batjocoriţi pe moşneagul cu părul alb. Oare, floarea care se deschide, cîte zile rămîne roşie?

proverbe japoneze
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pensionarilor

Când văd că-şi bate joc de noi
Un preşedinte fără păr
Zău că ne-am duce înapoi
Cu mii de ani spre adevăr.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocala batjocoritoare

Nu-i luna, crede-mă.
Sunt aceste flori
luminând grădina.

Le detest.
Le detest cum detest sexul,
gura bărbatului
pecetluindu-mi gura, trupul
paralizant al bărbatului –

şi ţipătul care-ţi scapă întotdeauna,
vulgara, umilitoarea
promisiune a unirii –

În seara asta-n mintea mea
aud întrebarea şi răspunsul care-o urmează
topite-într-un singur sunet
care creşte, se-amplifică şi-apoi
este spart în vechile-i elemente,
obosite antagonisme. Vezi?

[...] Citeşte tot

poezie de Louise Glück, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surda n-aude, dar le potriveşte

‒ Bună ziua, babă Leană!
‒ Ia, mănânc un pic de slană.
‒ Mătuşico, bre, eşti surdă?
‒ Nu doar slană, ci şi urdă.

‒ Câţi ani ai, cât ai etatea?
‒ O duc greu cu sănătatea.
‒ Ai trecut de nouăzeci?
‒ Mi-am făcut şi loc de veci.

‒ Te-ai grijit, te-ai spovedit?
‒ Mă dor şalele cumplit.
‒ Mergi la doctor, iei pastile?
‒ Cât vrea Domnul să-mi dea zile.

‒ Mai ai vin în damigeană?
‒ Îi fac moşului pomană.
‒ Babă Leano,-ţi place ţuica?
‒ Să trăieşti, mânca-te-ar muica!

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

SURDUL N-AUDE, DAR LE POTRIVEŞTE ‒ Bună ziua, bade Ioane! ‒ Mâine plec la Herculane. ‒ Câţi ani ai, ai [...] | Citeşte tot comentariul

Oh, România...

Oh, România mea scindată,
Te lasă hoţii-aceştia fără puls,
Te-mpleticeşti ca o drogată
Şi încă nu le este de-ajuns!

Te-au terfelit de două mii de ani,
Pe rând, tătarii, turcii, hunii
Şi le-ai zâmbit infamilor golani,
Iar azi te-njosesc, din nou, nebunii.

Bogată şi fecioară ai fost,
Dar inamicii încă te-au pândit
Şi-ai îndurat, fără vreun rost,
Destinul inuman de osândit.

Oh, România mea frumoasă,
Batjocorită de jivine,
Recheamă-ne pe toţi acasă,
Să te refacem din ruine!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune: încearcă numai să trăieşti doar tu în legea iubirii, în timp ce toţi oamenii din jur vor trăi ca toată lumea, te vor jefui, te vor chinui, îşi vor bate joc de tine. Aşa spun oamenii, dar nu-i adevărat. Nu poate să fie aşa. Iubirea şi mintea nu se află numai în mine, ci în toţi oamenii. Nu putea Dumnezeu să pună în noi iubirea şi mintea, o parte din Sine, numai pentru ca nouă să ne fie rău de vom încerca să trăim în iubirea care a fost sădită în noi şi care ne atrage. Nu poate să fie aşa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când toate drumurile se vor sfârşi,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viaţa şi moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.

Când ziua şi noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toţi cu daruri
Să prelungim timpul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar un zâmbet de dispreţ, fie el făţiş, ori ascuns, nu mai avea asupră-mi puterea de odinioară. Pe când stam între cele două verişoare ale mele, am fost uimită să văd cât de uşor înduram nesăvârşita nepăsare a uneia şi atenţia pe jumătate batjocoritoare a celeilalte. Eliza nu-mi putea răni inima şi Georgiana nu mă mai putea jigni. Realitatea era că alte lucruri mă preocupau. În ultimele câteva luni încercasem dureri şi bucurii cu mult mai vii şi mai puternice decât acelea pe care le-ar fi putut provoca sau dărui domnişoarele Reed, aşa încât am rămas cu totul nepăsătoare la ifosele lor.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

Oamenii care-au făcut ţara scum
Nu aveau pielea frumos tatuată,
Ci au purtat mândri un costum,
Un zâmbet fals... şi o cravată.

De ani de zile predomină sărăcia
Suntem ai nimănui, morţi de foame.
Ei doar şi-au bătut joc de România,
Au alungat peste hotare sute de mame.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El (Leonardo) nu cunoaşte câtuşi de puţin acea opoziţie, atât de grosolană şi definită aşa prost, între spiritul de fineţe şi spiritul geometric, pe care trebuia, trei jumătăţi de secol mai târziu, să o denunţe un om cu totul insensibil la arte (Pascal), care nu-şi putea închipui o asemenea delicată, dar firească îmbinare a feluritelor daruri; care credea că pictura este deşertăciune; că adevărata elocinţă îşi bate joc de elocinţă; care ne vâră într-un rămăşag în care-şi iroseşte orice fineţe şi orice geometrie; şi care, schimbând, pe una veche, noua-i lampă, e absorbit să-şi coase hârtii prin buzunare, deşi venise ceasul să ofere Franţei gloria calculului infinitului...

Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu care se ascunde sub 1000 de pseudonime, se crede critic literar, filolog, lingvist, matematician, fizician, istoric, jurist etc (cu doctorate în toate), nu suportă să fie contrazis şi se laudă că-şi acoperă interlocutorii cu diplomele pe care le are

Batjocoreşti, cu tot cinismul,
Pe autori, ca posedat,
Pe Crist, pe Domnul, creştinismul,
Nimic, nimic nu ţi-a scăpat.

De îndrăzneşte cineva
Să spună că nu ai dreptate,
Iei foc şi-oricât ar motiva,
Spui vorbe tari, neruşinate.

Te lauzi zilnic că eşti cult,
Că diplome tu ai din plin,
Cu cât te lauzi tu mai mult,
Cu-atât te cred eu mai puţin.

Cununi de lauri spui că porţi
Şi unic tu te crezi sub soare,
Cum, oare, poţi să te suporţi,
Cum de nu crăpi de îngâmfare?!

pamflet de George Budoi din Epigrame, pamflete şi satire cenzurate (6 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

A nins în cercuri de lumină
Mai spulberă şi azi zăpada,
Pe flori uscate din grădină
S-a strâns umilitor, grămada.

Pustiului nu îi ajunge
Atâta cât a căpătat
O inimă în plus îl plânge
Din răsărit la scăpătat.

E ger şi oamenii trudesc
Luptând cu sărăcia şi amarul,
Acelaşi chin ce-l moştenesc
Un glonţ le pare adevărul.

De-atâta timp batjocoriţi
În ţara lor, ce practic, nu există,
Decât în hărţi, şi umiliţi,
Măcelului neputincioşi asistă.

poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie ştie, la treizeci de ani, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat şi pentru a studia ce sunete poate să scoată din ele. Tăcerea ei este tot atât de primejdioasă ca şi pământul. Nu vă veţi da seama niciodată dacă, la această vârstă, ea e sinceră sau mincinoasă, dacă-şi bate joc sau e de bună-credinţă în mărturisirile sale. După ce ţi-a dat dreptul să te înfrunţi cu ea, dintr-o dată, printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-unul din acele gesturi căruia îi cunoaşte întreaga putere, curmă lupta, te părăseşte şi rămâne stăpâna secretului tău, liberă să te distrugă cu o glumă, liberă să se preocupe de tine, ocrotită deopotrivă şi de slăbiciunea ei şi de forţa ta.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi ştiu soarta

Îmi ştiu soarta pe de rost –
Ce va fi, nu ce a fost.
Pe un cântec de Vîsoţkii
Sufletul mi-l torn din plin:
Triştii, veselii – cu toţii
Hai, muşcaţi versul senin.
Hai, fricosule, ce stai
Pe coada vremii ca un scai,
Cu trupul tot batjocorit –
Eşti încă viu sau ai murit?

Îmi ştiu soarta pe de rost –
Ce va fi, nu ce a fost.
Reuşesc să văd păgânii
Grămădiţi la gura pâinii,
De surâde hrinca, îndată
Ei găsesc că-i vinovată
Chiar de e puhavă şi albă,
Şi-i din grâu de roadă nouă –
Ei socot mireasma-i slabă

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum-necum

Se ia un bunic

Şi la fel ca un arcuş

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obţine şi ultimul efect scontat

Totul cât se poate de igienic

Apoi c-un glas nevinovat

Se întreabă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (20 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!