Citate despre becuri și viață
citate despre becuri și viață (inclusiv în versuri).
Amor cubist
La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că și sufletul meu
E o mahala.
Să mergem într-o seară departe-n mahalale
Și noaptea să ne lege cu negurile ei,
Șă-ți dau îmbrățișarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Și eu să cad în focul îmbrățișării tale.
Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înfloarească brusc,
Să-ți fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc,
Ai vrea să fie o vreme ce nu știi ce înseamnă.
Dar hai în mahalale ținându-ne de mână,
Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,
Când picură cișmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită și prețuri la-ndemână.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Viața mea e un roman (19 ianuarie 1987)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la becuri și viață, dar cu o relevanță mică.
Amintește-ți
Amintește-ți, ești utilă
Ca un pui de crocodilă
Aminteste-ți, esti frumasă
Ca bureții de pe casă
Carapace de țestoasă
Amintește-ți, ești deșteaptă
Ca un tren ce nu te-așteaptă
Ca o scară făr* de-o treaptă
Amintește-ți, esti neînvinsă
Ca un pui de curcă ninsă
Ca o înghețată linsă
Amintește-ți că ești bună
Leafa când o iei pe-o lună
Inimoasă dacă ești
De amici să te ferești
Meriți tot ce e mai bun
Un cojoc și un zăbun
Importantă de-o să fii
Și prin fiice și prin fii
Amintește-ți de-un eșec
[...] Citește tot
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daca as sti
Dacă aș ști că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aș ști că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;
Dacă aș ști că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aș ști că-n fiecare zori de ziuă
Că viața nu-i pentru noi doi.
Pământul eu l-aș părăsi
M-aș îndrepta spre soare
Dacă aș ști că tu nu știi
Când nu te văd mă doare.
Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieții zace
Ar fi mult mai ușor de răscolit
Dacă aș sti că nu m-ai părăsit.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare
Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?
Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?
Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?
Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?
[...] Citește tot
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă: Copiii
În casa mea, la catul ultim
Și din panouri de beton,
Eu mi-am dorit un cadru intim
În camere și pe balcon.
Să cad, împins de-o dulce lene
Într-o visare de poet,
Cu lente lunecări de gene,
Ce se apropie încet.
Dar când îmi e viața mai dragă,
Behăituri și nechezări,
Cu mari stridențe se propagă
Peste al tihnei așezări.
Nu e o turmă jos la târlă
Și nici cumva o herghelie,
În țarcul căror câinii urlă
A pagubă și sărăcie.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
comparație
Un pui în coajă au spus unii -
Iată ce-i viața ce trece
În lumea strâmtă și îngustă
Viața nu-i decât o muscă.
La spital rază de soare doctorul zâmbește trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agață-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muștele îngheață!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Ușa se închinde-n urmă, pași se-aud pe holul sec
Asta-i viața din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viața ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Și la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot așa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Și prin ușa ce-o deschide...
Cine știe ce urmează,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
început
ploios de toamnă cu povești
de groază prin cărțile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în fața mașinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-și facă un rost în viața lor
de jumătate de an de bunăstare
ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
și detectivii care beau whisky
nu te lasă să privești toamna
începută de curând în orașul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta de lumină
În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.
Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.
Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.
Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mut, de... ieri
Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...
Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...
... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.
... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Flacăra din sânge
În inima iubirii e-nfiletat un bec,
Dumnezeu a dăruit energia cerească,
Un porumbel interior zboară în cerc
Pictând îngeri de speța omenească.
În exterior lumina are umbra nocturnă,
Sabia vieții pictată iese din teacă,
Îngerii adună cenușa crucii în urnă,
Flacăra din sânge cu lacrimi s-o șteargă!
Punct în răsăritul propriului apus
Între răsărit și îngenuncheatul apus
Creștetul meu desenează un semicerc.
Între apus și-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.
Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul Unirii nu are răspuns!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De neputință și trudă
ultima filă de fum
se risipește
în crivăț pe brațe de nemir
departe de omul străzii
hologramă de trecut
de chin în formă continuată
in rem
De jure lumea poate
dăltui o viață mai bună
oricum ar fi ea cunoscută
doar de fapte bune
utile ca un fast-food în deșert
ca tălpile spre o insulă pustie
departe de omul străzii
De fapt în sala de lectură
e un amestec de yoga și Buddha
cu teme de cuie și miros de ceai negru
peste o față de masă
către mirare
departe de omul străzii
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mădălina, Magdalena...
Putem juca teatru, o viață
Fără de școală de-actorie?
Suntem cu toți, artiști, paiață
Și rol jucăm, și datorie?
Avem fațete neștiute,
Purtăm, toți, măștile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!
Nu avem simțuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", față fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?
Ne mor artiștii adevărați,
De proști ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecând de la ideea că subiectele consemnate pe hârtie vor fi sub formă de întrebări puse și răspunse de Apostol însuși, el și-a propus să-și orneze "dialogul" cu fapte din viață, întâmplate lui sau altora, fără o ordine prestabilită. S-a gândit din startul acestei preocupări să-și pună chiar lui prima întrebare: "De ce să se apuce de scris?" Răspunsul: "Deoarece îi făcea impresia că-i plăcea această îndeletnicire, nu deranja pe nimeni cu ea, ba mai mult, în felul acesta reușea să determine beculețele din capul lui să licărească, contribuind astfel la menținerea în sănătate a sistemului său nervos." Și s-a apucat de lucru.
Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, filosofia
Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezește melancholia,
Dar și seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare și scrie, băiete,
La ce bun poeții în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipițe, marchize,
Poeții nici flori nu aduc și nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeții zac în beznă și scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârșit,
Nu poți trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poți face un pom.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre sfârșit
spre sfârșitul anului nu mă mai impresionează
ornamentele stradale ba chiar mi-e milă
de copacii înfășurați în becuri colorate
sperie porumbeii care până mai ieri
stăteau agățați ca niște cearșafuri înghețate
închid termopanele și-mi pun și dopuri în urechi
mă dor timpanele de un timp
manelele au fost drastic înlocuite cu sirene
ceața lui decembrie este sfâșiată
iar după ce iese un deget de soare să tasteze
câteva grade în plus minciuna că s-ar putea schimba
ceva între oameni e cât casa poporului
pun baterii noi ceasurilor din casă
ticăitul lor absurd nu face față infernului de-afară totuși
timpul se derulează prin forfecarea a două limbi
străine de mine viața și moartea
se întâlnesc pe cadrane atât de des că
am obosit de atâtea dispariții
prietenele mele telefoanele zilnice
puse pe speaker nu mă lămuresc prea mult
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie într-o noapte cu vânt
Ora douăsprezece.
Pe toată întinderea acestei străzi
Acum suspendată într-o sinteză lunară,
Incantațiile șoptitoare ale lunii
Dizolvă planurile amintirii
Cu toate legăturile ei limpezi,
Cu toate diviziunile și preciziile ei.
Și fiecare felinar sub care trec în drumul meu
Pulsează ca o tobă resemnată,
Iară prin spațiile întunecimii
Miezul de noapte zgâlțâie amintirea
Așa cum un nebun zgâlțâie o mușcată uscată.
Unu și jumătate,
Felinarul scuipând înecându-se,
Felinarul mormăind,
Felinarul spunând, "Privește la femeia aceea
Cum șovăie înspre tine în lumina ușii
Deschisă asupra ei ca un rânjet.
Vezi, tivul rochiei îi e
[...] Citește tot
poezie clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar
simt că viața nu mai are răbdare. cuvintele joacă în fața ochilor
muzica are alte sonorități, aerul are alt gust
și nici ideile parcă nu mai sunt fluide. au colțuri și țepi
și lasă în urma lor pete de uitare. sângerez. sunt tot o rană
vin alegerile! vin alegerile! dar eu aleg de când mă știu
fiecare zi este o nouă alegere, fiecare oră mă obligă
telefonul îmbufnat și-a ars bateria. până și lucrurile mor
dacă nu sunt băgate în seamă. aveam un bec. s-a scuturat
toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire
acum împrăștie aur pe toate aleile și cerne lumina
aerul ruginește, se desprinde ușor și cade sfidând gravitația. e plutire.
așa cum numai visele desprinse de pe geana dimineții se lasă purtate
către niciunde...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu. Nu știu ce parte din viață urmează
Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puține lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecție de gânduri rușinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignația mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deșertăciunile,
am pus becuri, șters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
și simt lumina și rostul creației...
A trecut un sfânt tăcut... și m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rutină
să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost
tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
și a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut că străinul e de pe altă planetă
mai știa și că pe Marte nu e apă neam
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Releu
din boxele mele cresc cireși japonezi
parcă aș pune de temelia unei case
deși firii mele n-ar rezista nicio construție
parcă aș trăi cea mai complicată
formulă matematică deși n-am știut
niciodată să-mi număr nici măcar degetele
dezinteresul
pe care mi-l cultiv față de tine dă roade
țipă ca lumina în becuri
știu că în ochii tăi
semăn perfect cu un animal de schimb
ajuns la un stadiu înalt de evoluție
stau în birou lîngă un geam deschis
zgomotul mașinilor care trec fără încetare
la fel ca și ploaia neagră
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre becuri și viață, adresa este: