Citate despre boală și cardiologie
citate despre boală și cardiologie (inclusiv în versuri).

Când trebuie să ne lăudăm, suntem niște oameni inimoși, iar când trebuie să muncim, suntem bolnavi de inimă!
aforism de Alojz Buljan din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!


Inimile bolnave iubesc obscuritatea, căci ele o populează cu năluci.
Alexandre Dumas în Doamna de Monsoreau
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Doctorului Nicolae Popa, cardiolog
Ești bolnav? Te duci la Popa.
El îndat' te face bine.
Dacă el nu reușește...
Vine popa-atunci la tine!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbește-mi blând
Vorbește-mi blând, mi-e inima bolnavă,
Iubirea m-a întâmpinat cu ură:
În loc să-mi toarne câte-o picătură,
Mi-a dat, întreagă, cupa-i de otravă.
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am luat cu mine
Am luat cu mine
pe drum de poveste,
o inimă bolnavă
și pe mine bolnavă de inimă.
Autoportretul a rămas
agățat în peșteră
unde fiecare stalactită
plânge
pentru un capăt de drum...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soare iberic
Om de pădure sunt și-mi place frunza.
Dar în pădurea de pini
de la Estoril, sub soarele torid,
o umbră nu găsești printre lumini,
să te apere de raze.
Aci izvoarele nu se deschid.
Vânturate de mori de vânt
miresmele fierbinți ucid.
O clipă mă amăgesc cu
oceanul ce se vede-n zare, dar umbră nici apa nu are să-mi învelească inima bolnavă.
Să-mi învelească inima bolnavă mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare, multă-nrourată slavă, a Vlahiei deasă, largă, reavănă dumbravă.
poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-s ochii triști
Mi-s ochii triști și fruntea obosită
De-atâta priveghere și-așteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea și îndelungă alergare
Și plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid și cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viața e Iisus,
Mărgăritarul prețios e-n tine.
Privesc la dimineața minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca și altădată,
Îngenunchez 'naintea Ta plângând
Și-s fericit și plâng cu Tine-n gând.
poezie celebră de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri simple!
Viața-i complicată,
E-o luptă... vrei nu vrei!
Iubirea mea-i o mare-nvolburată,
Iar sufletul e-al tău pe veci, de-l vrei!
Într-o viață atât de complicată,
doar iubirea rămâne pură și simplă.
Căci în... lucruri simple mă regăsesc!
Îți dăruiesc simplitatea sufletului meu
și-o inimă bolnavă... de iubire,
Ce suferă și plânge zi de zi
după marea și oceanul ei....
poezie de Sorin Ghinea (9 octombrie 2009)
Adăugat de Sorin Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la boală și cardiologie, dar cu o relevanță mică.
De plâns, de dor, de regrete
La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,
Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Și sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...
Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă și-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Și inima e plumburie.
Îți pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieți, de lacrimi și de sânge...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,
Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă -
Cu leziuni de unghii și picături de sânge?
Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,
Ce sub capriciul vremei se leagănă și plânge...
Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Și cum își distilează parfumul diafan,
Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,
Și-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură și moare..
Respiră încăperea arome vegetale:
De paltin, de mesteacăn, de brad și de arțar...
Iau eu, cu mâini pătate de toamna-nsângerată,
Beau sufletul pădurii și-aud bătând mai rar,
În peisagiul vieții, o frunză-ntârziată.
poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


În clipa dintre mine și Dumnezeu
poate mai am nevoie de puțin crez
așa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul și
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
își va aduce aminte de mine
și-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pantomimă
Dimineața
mimez o ceașcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
și deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
și las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede și moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire
din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
și viclean
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie
Lampadarul nopții senine
îmi stropește cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronțăie fără milă oasele vechi
și carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.
Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniștită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.
În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Și sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibrațiile,
în nopți cu lună plină, surâzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un buchet de violete
Un buchet de violete
Aș dori să îți ofer,
Să-l ascunzi ușor în plete,
Poate e prea mult ce-ți cer.
Cu parfumul lor să-nvălui
Ochii tăi să-i fericesc,
E mesaj din partea celui
Ce îți spune: "Te iubesc!"
Iar culoarea lor suavă
Să trezească-n gândul tău,
De dor inimă bolnavă
Și fără păreri de rău.
În silabe să descoperi
Note de parfum celest
Cu arcușul să le-acoperi
Pe viori, c-un simplu gest.
[...] Citește tot
poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Agonie
În mine se petrece-o agonie,
Ca într-o tristă casă solitară,
În sufletu-mi bătut de vijelie
Eu văd un om ce-a început să moară...
Un cântăreț cu rostul de la țară
Se duce-acum și n-o să mai învie
Cu chipul lui senin de-odinioară...
Demult... Demult... Din cea dintâi clipită,
De când te-au smuls de la bătrâna vatră,
Din casa cu șindrile-acoperită,
De-atunci începe moartea-ți nesfârșită,
De-atunci te fură fiecare piatră...
Te-au biruit în stingerea domoală
Străine legi din guri necunoscute;
S-a poticnit curata ta sfială,
La orice pas, de pravili neștiute;
Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocară
Te-ai dus, sărmane suflet de la țară.
Din orice colț mi te prindea o sârmă
Și te-alunga un șuier de mașină...
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vă invit
Mi-am clădit o scară...
Doar vă invit,
Nu vă promit
O viață mai ușoară.
Am coborâș în mină...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Petrecere-n lumină.
Ofertă am pe tavă...
Doar vă invit,
Nu vă promit;
Dreg inimă bolnavă.
Sunt prin natură fan...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Să n-aveți lipsă ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul de cuvinte
Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,
Invidioși că din cuvânt ai plămădit
Sublimul ce-l purta în ea ideea!
Și-au coborât cu toții pe pământ,
Albastrul cerului vărsând în tine,
Când valuri de lumină în cuvânt
Au mângâiat un șold sculptat în rime!
Și-atunci ai ridicat spre cer a slava
Aripi maiestre unduind albastru.
Viori cântau în inima bolnavă
Ce sta captivă-n trupul de sihastru...
Și te-au blagoslovit cu neuitarea
Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea
De rimelor le-a tremurat suflarea
Când răsări din versul tău femeia!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Don Quijotte
Cules din mituri, însuți tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriașa visului otravă
În piscul tău cu râvnă m-ai primit.
Sărac și bleg prin holde de pământ,
Contrariu cum canoanele învață,
Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață
Sub nu știu care straniu legământ.
În jur, încet, trăgându-mi azi hotar
Eu ignorez pogoanele de spațiu.
Tăcut și dârz adulmec cu nesațiu
Himere cârd, și-al lor mărgăritar.
Surpat ades în vânturi și restriști
Nu m-am sculat un ceas pentru tăgadă,
Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă,
Cu ochii veseli, niciodată triști.
[...] Citește tot
poezie de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 30 (25 iulie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet colorat
Mi-ai colorat sufletul
Cu răsăritul dimineților de primăvară,
Cu zâmbetul mării ce și-a primit algele verzi,
Purtând pe brațe perle și... pecetea chihlimbărie a soarelui,
Scoicile ce desenează iubirea
Pe plaja de vise,
Melci răsucindu-se-n spirală,
Aruncând la marginea Universului
Spre plus infinit,
Sâni îndrăzneți, curbându-se
În curcubeul de deasupra noastră.
Tu ai schimbat lumea, ascunzându-te în irisul meu,
Un singur cuvânt fericire...
Cu tine am dansat valsul dintâi,
Iar valurile de catifea
Au ascuns mirajul inimilor bolnave de atâta iubire,
Hrănind eternitatea sentimentelor.
De aceea electroni cu valențe libere,
Convertiți în furtună,
Caută urma pașilor noștri.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii corupți se "îmbolnăvesc" la comandă când sunt prinși sau sunt luați de procurori la bani mărunți
Ca să scape de-nchisoare,
Ei sunt ași la înscenare:
Deseori câte-un "milord"
Face un atac de cord,
Alții, ași în șiretlic,
Chiar se sinucid... un pic,
Dar niciunul n-a crăpat
Vreodat' când a furat.
poligramă de George Budoi din Politică și politicieni (11 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre boală și cardiologie, adresa este:
