boală şi noapte

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea înseamnă să stai treaz toată noaptea cu un copil bolnav sau cu un adult sănătos.

definiţie de David Frost
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavă Luna
Bărcuţă pe oceanul
Nopţii dintre noi

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îmbolnăvit de vise

Într-o noapte cât o viaţă
moartea-n locul meu,
murise.

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu laşi un copil bolnav singur, noaptea, şi nu părăseşti copiii în vremuri ca acestea.

citat din Janusz Korczak (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea nordică a trecut. Acum e dimineaţă, iar întrebările persistă. Toate au acelaşi răspuns: post şi rugăciune. Doctorul de ţară prescrie aspirină pentru toate bolile trupului. Terapeutul ortodox face la fel în chirurgia spirituală. Fără aceste medicamente, Crăciunul e doar o instalaţie defectă.

Marius Matei în Adăpostul
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Am sperat că-într-o zi mă va iubi,
Iar el tocmai mi-a dăruit primul sărut;
Şi-acum sunt ca pasărea bolnavă
Care şi-a pierdut direcţia spre sud.
Pentru că deşi ştiu că mă iubeşte,
În seara asta inima mi-e grea;
Sărutul lui n-a fost atât de dulce
Cum l-am visat atâtea nopţi în mintea mea.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sentiment omenesc e mai îngrozitor decât gelozia?... Ea e ca un cancer, o boală groaznică, care te roade într-una ziua şi noaptea, noaptea şi ziua. E ceva cu adevărat grozav.

citat din Lev Tolstoi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunteţi bolnavi, înseamnă că aţi întreţinut o stare de dezordine în voi: aţi hrănit anumite gânduri, anumite sentimente, anumite atitudini şi acestea au ajuns să se reflecte asupra sănătăţii voastre. Cea mai bună armă împotriva bolii este armonia: zi şi noapte gândiţi-vă să vă sincronizaţi, să vă puneţi în acord, să fiţi în corespondenţă cu întreaga viaţă, viaţa nelimitată, viaţa cosmică. Aceasta înseamnă adevărata armonie. A te armoniza cu câteva persoane: cu soţia sau soţul, copiii, cu părinţii, cu vecinii, cu prietenii, este totuşi insuficient. Trebuie să fiţi în acord cu viaţa universală.

Omraam Mikhael Aivanhov în Armonie şi sănătate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi întregi de nesomn se scurg ca o clipă, scăldate într-o bucurie şi o fericire de nesecat, iar când zorile trandafirii îşi trimit primele raze, revărsându-se în odaia sumbră şi învăluind-o cu draperii fantastice de lumină îndoielnică, cum se întâmplă la noi la Petersburg, visătorul nostru vlăguit, stors de puteri, se aruncă în pat şi adoarme în voia spiritului său bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere copleşitor de dulce în inimă.

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moina

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste scurtă

Pe când iubeam -
C-am suferit şi eu de-această boală -
Iubeam o fată care mă-nşela
Exact ca-n poezia mea:
Romanţa celei care-nşeală,
A cărei eroină era ea!...

Dar într-o noapte eroina mea
Mă părăsea - de daruri încărcată -
Şi, luându-şi martori stelele şi luna,
Jura că pleacă pentru totdeauna
Şi n-are să mai vină niciodată -
Mărturisire, vai... adevărată!...

Şi iată cum iubita mea,
În noaptea când mă părăsea,
N-avea să-mi lase la plecare
Decât un pat pe trei picioare
Iar în dulapul din sufragerie
Un sfert de cozonac cu nucă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traiectorii

în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns

trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă cineva a reuşit să se îmbogăţească înşelând, nu înseamnă că a obţinut succesul, căci nu poate fi vorba de succes fără pace lăuntrică. La ce-i vor folosi acelui om uriaşele lui bogăţii, dacă nu poate dormi noaptea, suferind de sentimentul vinovăţiei sau fiind foarte bolnav?

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ficatul tău a îndurat nopţi nenumărate de "uischiredbul", nu îi poţi cere într-o zi să funcţioneze normal, doar pentru că ai realizat că e bolnav.

citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moina

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde…

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

poezie clasică de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost foarte pătimaşă în amor, dar fără să devin bolnav de posesivă. Tocmai de asta, nu m-am frământat nopţile, gândindu-mă cine vrea să-mi fure bărbatul.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul sălbatic

Oraşu-i nebun cu toate bisericile-n derivă,
pieţele-s pline de statui negre,
oameni bolnavi prin lipsă de muncă,
nebună eşti şi tu, plimbându-te pe străzi,
te pipăie cu privirea cerşetorii,
siliconată de frig.

Mirosul sălbatic
şi cârciumile
din care se varsă valuri de fum...
Anomalie e şi distracţia de noapte
cu trupuri şerpuitoare.

Am vrut să ştiu
de ce nu se întâmplă nimic
în oraşul ăsta prins bine în...

poezie de Llelu Nicolae Vălăreanu (23 februarie 2012)
Adăugat de Llelu Nicolae Vălăreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic şterge vremea

Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Şi toate trec ca vântul ­ dar chipul tău nu trece.

În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu braţele îmi strâng,
Te caut pretutindeni şi nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.

Astfel în veci în minte-mi încremenişi frumoasă
Şi văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în braţe să te omor plângând,
Tu, blond al vieţii mele ş-al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Şi noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Şi mintea mea în noaptea de veci va fi apus.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza bolnavă

De ce eşti astăzi, Muză, atât de-ndurerată?
Ce vis urât al nopţii în minte ţi-a rămas?
De ce trec laolaltă pe faţa ta-ngeţată
Fiorii nebuniei şi-ai spaimei fără glas?

Ce-nveninată iasmă, ce spiriduş sprinţar
Turnata-ţi-au în suflet iubire şi-ntristare?
Cu pumnul lui despotic, ce-ncrâncenat coşmar
Te-a prăvălit în fundul Minturnei legendare?

Aş vrea să-ţi fie sânul un cuib de calde vise,
Să-i simt mireasma tare, cu iz de sănătate,
Şi inima pioasă să ţi-o ascult cum bate

Cu ritmul plin din versul pe care-l stăpânise
În evul antic, Febus, părinte-al poeziei,
Şi Pan, culegătorul de roade al câmpiei.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!