brazi şi munţi

mănăstiri în munţi -
sub cetina bradului
ecoul rugii

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un haiduc rămas pe drumuri

Munţii noştri fără brazi,
Bogăţia locului,
Îl împiedică de azi
Să ia drumul codrului.

paradox epigramatic de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea, Paradoxuri
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba este creaţia omului prin Dumnezeu. Mai sus omul nu s-a putut ridica. Mai sus Dumnezeu a ridicat numai stelele pe cer şi brazii pe munţi.

citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul creşte înalt, să vadă peste munţi!

aforism de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

La munte, omul e mai simplu, viaţa mai liniştită, năravurile mai nevinovate. Munteanu-i curat la suflet, liber la gând şi verde la trup ca brazii sub care trăieşte.

citat celebru din Vasile Alecsandri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Spre ziuă, stele-n roi s-au năruit în munte
Ca să le prindă-n ramuri şi-n coarne brazi şi cerbi
Ori ca să nu lovească-n somn gâzele mărunte
Şi iepurii-n răzoare, culcaţi sub frunze-n ierbi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

stânca golaşă -
anotimpuri la munte
bradul tot verde

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

brad

Brad. Craiul de verde al munţilor, încoronat pe viaţă.

definiţie aforistică de David Boia (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După scurgerea atâtor ani şi sfătuiţi de zeiţa Pallas, căpeteniile grecilor au înjghebat un cal înalt cât un munte... ale cărui coaste le-au îmbinat din scânduri de brad.

Vergiliu în Eneida, traducere de Eugen Lovinescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. Dar, cum zic, de-acuma sunt ai voştri – dacă vreţi înhămaţi-i la sanie şi ei vă vor duce în locuri pe unde mi-e drag mie să umblu când se face seară şi din fundul lumii vine un duh de poveste şi o ninsoare şi un vârtej cu brazi şi cu munţi.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ghid de sex feminin

În autocar, prin microfon, ne informează
Ca să privim Bucegii cu-a lor creste.
Bărbaţii-n schimb, discret, o studiază
Uitând de munţi, de brazi şi de neveste.

epigramă de Traian Conciatu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

departe-i Crăciunul –
toţi brazii de pe munte
ornaţi cu stele

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin munţii pustii de la nord, singuratic

Prin munţii pustii de la nord, singuratic
Se-nalţă un brad pe-un pripor;
Se leagănă-n vânt, aţipeşte; şi fulgii
S-aştern şi-l acopăr uşor.
Visează; şi-n vis i se pare că vede
La sud cum se-nalţă stingher,
Pe-o stâncă golaşă, încinsă de soare,
Un mândru şi trist palmier.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau mai râvnitori, drept măritorii după slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului. Cei care înţelegeau deşertăciunea lucrurilor lumii şi se scârbeau de ea, veneau în singurătatea muntelui, se pierdeau în codrii de brad şi între gadinile
1ui Dumnezeu.

Ion Agârbiceanu în Pustnicul şi ucenicul său, Editura Tineretului, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe la munte

În munţii cu brazi şi cu roci
Există o mănăstire modestă
Unde-i întâlnesc pe cei dragi.

Dar de ce când iubirea
din nou ea mă cheamă
plâng şi-mi întorc privirea,
şi n-o iau în seamă?

De ce când mă doare
cânt din greşeală în rătăcire
şi-n zborul meu înspre soare
îmi este doar beznă-n privire?

poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă în stil vechi

Se stinge amurgul cu roşii văpăi,
Şi noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi,
Înaltă şi clară.

La marginea apei să-şi caute vad
O turmă s-abate.
Răsare şi luna din codri de brad,
În singurătate.

Măicuţele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic şi dulce.

Odihna s-aşterne pe sfântul lăcaş
Din vremea străbună.
Şi numai o fată cu dor pătimaş
Mai cântă sub lună.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acopeişul ce se înălţa ţuguiat ca al unui conac, se afla o cameră, luminată de o fereastră cu cercevelele din lemn de brad, lucrate cu mult gust. De acolo privirea, după ce cuprindea zarea unde se profila un grandios lanţ de munţi, putea să coboare până jos, în valea îngustă, unde vuia Maan-ul, jumătate torent, jumătate râu.

Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui înger

Acolo sus, în vârf de munte,
Pe-întinsul alb, imaculat,
Un îngeraş cu aripi frânte,
Căzând din cer, a decedat.
Muntele ca un părinte,
Iute şi-a schimbat veşmântul.
Cu brazii, lumânări sfinte,
A împodobit pământul.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiii patriei

Pe drumu' lung, scăldat de soare,
Înmiresmat de zarzării înfloriţi,
Trec formaţii militare,
Fiii patriei iubiţi.

În calea lor apar agale,
Frumoase fete vin pe rând,
Să le arunce câte-o floare
Cu multă dragoste în gând.

Pe drumul drept, măreaţă glie,
Merg fiii tăi de azi,
Şi mândri sunt de-o Românie
Cu sonde, munţi, păduri de brazi.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Adolescentina
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turism

Şoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată şi-a pierdut cămaşa
Prin fânul de curând cosit,
Şi-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-şi mai arate-o dată sânii goi
Şi trupul rumenit de soare
Turiştilor înfometaţi
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munţilor Carpaţi...

Aşa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până şi cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!