bucurie şi răutate

Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă bucurie vi s-ar aşterne pe chip, dacă v-aţi demachia de răutăţi şi invidii...

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocoliţi toate pricinile care duc la răutate. Nu vă uitaţi la televizor la lucruri spurcate! Nu vă uitaţi la televizor, nu vă uitaţi pe internet la necuviinţe, că vă băgaţi gunoaie în suflet şi nu puteţi avea bucurie. Nici măcar bucuriile fireşti nu le mai puteţi avea, pentru că toate acestea sunt umbrite de răutăţile care au crescut în voi.

Teofil Părăian în Bucuriile credinţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea omenească a atins cote atât de alarmante, încât acoperă cu hidoşenia ei bucuria binelui.

aforism de Betty Marcovici (ianuarie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îmbrăţişăm...

Să îmbrăţişăm un om
Cunoscut întâmplător...
Să strângem in braţe apăsat
Orice suflet supărat.

Să îmbrăţişăm in miez de seară
Să dansăm desculţi în iarbă...
Hai să avem doar bucurii
În suflete de copii.

Să cântăm, să râdem tare,
Să ne bucurăm de-o floare...
Să valsăm prin amintiri pictate,
Să împletim flori colorate.

Să uităm de răutate
Şi de vechile păcate,
Să îmbrăţişăm cu duioşie
Oameni conturaţi în gingăşie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el.

citat celebru din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul bucuriei prieteneşti este lumină, admiraţie şi frumos, iar opusul lui, ecoul răutăţilor, este otravă pentru minte, suflet şi mediu.

Valeria Mahok (14 iulie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de oaspeţi

Această fiinţă omenească este o casă de oaspeţi.
În fiecare dimineaţă mai vine cineva.

O bucurie, o depresie, o răutate,
nişte clipe de clarviziune sosesc
asemeni unui vizitator neaşteptat.

Primeşte pe toţi cu inima deschisă!
Chiar dacă-s doar o grămadă de necazuri
care, cu violenţă, îţi aruncă
tot mobilierul în stradă;
tratează pe fiecare ca pe un oaspete onorabil.
Poate aşa te primeneşti pentru a putea primi
bucurii noi, pline de prospeţime.

Gândurile negre, ruşinea, ticăloşia,
pe toate întâmpină-le în pragul uşii,
invite-le să intre în casa ta.
Fii recunoscător pentru orice îţi intră în viaţă,
pentru că toate au fost trimise

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie şi unicul; fiecare i-ar îndepărta bucuros pe ceilalţi şi nu îşi dă seama că ajunge la ceva decât împreună cu ceilalţi; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoţi din rutină, e incapabil să se descurce; în acelaşi timp e într-o agitaţie perpetuă în căutarea noutăţii. Şi cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul. Numai din cel mai meschin amor propriu şi din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nu poate fi vorba; o veşnică neîncredere este întreţinută prin răutăţi săvârşite pe ascuns şi pin bârfeli. Pentru ei cine nu e desfrânat, e prost.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăsat să intre bunătatea

Am deschis uşa sufletului meu
şi-am lăsat să intre bunătatea.
Aşa m-a sfătuit ieri Dumnezeu
şi-am alungat din suflet răutatea.
De-acuma, cu mine m-am împăcat.
Inima-mi saltă de bucurie.
Simt că fericirea nu m-a uitat.
Răului, nu-i mai plătesc simbrie.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunată şi frumoasă

Minunată şi frumoasă dimineaţă de Florii,
tu ne-ai răsărit întâii mărţişori de bucurii!

– Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag,
curăţia şi lumina Te întâmpinau cu drag.

Şi în ochii care limpezi străluceau, puteai să ştii
cât de fericiţi, Iisuse, suntem toţi, văzând că vii.

Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar,
parcă numai vânzătorii Te aşteaptă să vii iar.

Ţi se-aştern, Iisuse-n cale chiar şi astăzi mărţişori,
dar privirea Ta acuma nu e cea de alte ori.

Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ţi cântă nu Te ştiu,
că n-au ochii strălucire şi că-n inimi e pustiu...

Că nu-i milă, nici căinţă, nici dorinţa lor măcar,
că iubirea se-ntâlneşte tot mai rece şi mai rar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz din Cântările Dintâi
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştia ce înseamnă dragostea şi primise cu braţele deschise, cu inima aprinsă, şi bucuria ei, şi suferinţa. Avea şi mângâieri, şi lacrimi pentru omul iubit. Putea să îi suporte nepăsarea, răutatea, cruzimea; inima îi batea înainte. Îl ştia, şi îl dorea, în toată fiinţa, oricând, oriunde. Nimic nu i se părea mai potrivit cu rostul ei în lume, decât să îi dea lui tot, fără să păstreze nmic pentru sine. Nu se ferea de obrazul nebărbierit, nu scâncea sub gesturile brutale, se lasă chinuită, cu mijlocul frânt, cu şalele zdrobite, îmbătată de freamătul lui care îi prefacea făptura în mii de fărâme, împrăştiindu-le în spaţiu, ca pe stele.

Radu Tudoran în Fiul risipitor, capitolul 30
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-i, Doamne, bucurie

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui ce-n arsura verii
Robit de-adâncă sărăcie
Străbate târgurile ţării.

Acelui ce din întâmplare
Priveşte umbrele grădinii,
Verdeaţa văilor în zare
În strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primire
Umbroşii pomi-n verdeaţă cresc,
Nici pentru a lui răcorire
Cişmelele în sus ţâşnesc.

Peşteri frumoase, ca prin ceaţă,
Privirea lui degrabă vede,
Şi rouratica verdeaţă
Nu-i curmă arzătoarea sete.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă tot ce poţi

dă clipei tale gingăşie şi frumuseţe sufletească
şi nu lăsa a fi umbrită de răutate omenească
dă tot ce poţi fără pretenţii de a primi-napoi ceva
căci dăruirea face clipa a fi doar bucuria ta

şi dacă e împărtăşită va creşte-n floarea de cais
dând rod bogat spre fericire şi împlinirea unui vis
dă tot ce poţi fără regrete... că timpul nu se va întoarce
si vei păstra în amintire doar zilele ce-au fost frumoase!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de oaspeţi

Această fiinţă umană este o casă de oaspeţi:
În fiecare dimineaţă, un nou venit.
O bucurie, o întristare, o josnicie,
O priză de conştiinţă trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neaşteptat.

Întâmpină-i şi bucură-i pe toţi!
Chiar dacă sunt un grup de regrete,
Ce-ţi zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuşi, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, ruşinea, răutatea,
Întâmpină-le la uşă râzând,
Şi invită-le înăuntru.

Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

Deschid ochii mari şi deodată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Imagini pure, îngereşti
Au venit la uşa mea să bată

Şi coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Paşii noştri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt

Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Şi mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeţi înot
Cu-atâta îngerească bucurie!

Ninge, ninge ca o remuşcare
Binefăcătoare şi tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preţ pentru-o răscumpărare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus răstignit

Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.

Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleşit de milă
Pentru mulţimea-ntărâtată.

Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.

Şi de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi şi de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Şi-L mai încununăm cu spini.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faurul-pământului deschise uşa făuriştei, ieşi afară şi se veseliră trei zile şi trei nopţi de aşa mare izbândă. El mai cu seamă era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Atunci porunci călfilor să facă lui Greuceanu o căruţă cu trei cai cu totul şi cu totul de fier. După ce fură gata, suflă asupra lor şi le dete duh de viaţă. Luându-şi ziua bună de la frate-său de cruce, Faurul-pământului, Greuceanu se urcă în trăsură cu frate-său cel bun şi porni la Roşu-împărat ca să-şi priimească răsplata. Merse, merse, până ce li se înfurci calea. Aci se opriră şi poposiră. Apoi, Greuceanu desprinse de la căruţă un cal şi-l dete fratelui său, ca să ducă împăratului Roşu vestea cea bună a sosirii lui Greuceanu cu izbânda săvârşită; iară el rămase mai în urmă. Înaintând el alene, răsturnat în căruţă, trecu pre lângă un diavol şchiop carele ţinea calea drumeţilor ca să le facă neajunsuri. Acestuia îi fu frică să dea piept cu Greuceanu, dară, ca să nu scape nici el neatins de răutatea lui cea drăcească, îi scoase cuiul din capul osiei de dindărăt şi-l aruncă departe în urmă.

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă ştii femeie

am noaptea rigidă-o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârşit
din plăcerea urcuşului
treptele pe care mă înalţ
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-şi joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-şi râdă de apucăturile lor
dar şi plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând

era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăţi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul "Zâmbete şi lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu

Tot citindu-ţi cărţulia
Zâmbetelor tale, Any
Şi prinzndu-mă soţia
Mi s-au înmulţit duşmanii.

M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Şi cu igrecul în coadă?

Tensiunea se ridică
Şi îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ţi-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!

Văzând, totuşi că repetă
Întrebarea şi-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator şi dramaturg.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!