budism şi visare

Budism

Spre zori, în aburii din cramă,
Visez -de fapt îmi este ţel-
Că-s cineva în epigramă,
Reîncarnat în Păstorel.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru budism (la drept vorbind, pentru Orient în general), neantul nu comportă semnificaţia întru câtva sinistră pe care i-o atribuim noi. El se confundă cu o experienţă-limită a luminii sau, dacă vreţi, cu o stare de veşnică absenţă luminoasă, de vis radios: e fiinţa care şi-a depăşit toate atributele, sau mai curând o nonfiinţă în chipul cel mai înalt pozitivă şi care răspândeşte o fericire fără materie, fără substrat, fără nici un reazem în vreuna din lumi.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te-ai născut Acum, câte din rahaturile astea mândre ale deşertăciunii cunoaşterii mai târâi în capul tău greu cât o butie plină cu vremuiala psihologică a gândurilor? Dacă te-ai născut Acum eşti creştin, budist, leninist sau pesedist? Dacă te-ai născut Acum, eşti bărbat sau femeie, eşti fiul lui x sau y? Dacă te-ai născut acum ce funcţie importantă ocupi tu de judeci aşa de sus oamenii şi le dai sfaturi ca şi cum ai fi vreun rege deşertăciunii? Căci Adevărat, Adevărat vă spun, Preaiubitul spune: "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi deveni aidoma unor prunci, nu veţi putea intra în Împărăţia cerurilor!" Un prunc nu a Învăţat nici măcar un nenorocit de gând DARMITE SPURCATA de minte şi totuşi toţi îl iubesc şi îl adoră, OARE DE CE? Vă e frică să vă spălaţi mintea pentru că minţii îi e frică să fie spălată de toată deşertăciunea ei, iar voi naivii vă confundaţi cu dracul de minte, de aia vă e frică să vă spălaţi mintea cum vă spălaţi de bun simţ şi chiloţii. Oare nu spune Preaiubitul, vorbind despre oamenii care se cred etern păcătoasa lor de minte, că pe dinafară sunt ca nişte morminte frumos zugrăvite, aşa pe faţă, dar pe dinăuntru îi mănâncă vremuiala gândurilor? Umbră şi vis, deşertăciune a tuturor deşertăciunilor este lumea aceasta.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shambala

Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord şi-n zona Tibetului budist...

Acolo-ar fi o lume de basme şi de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am ştiut,
Creând civilizaţii de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.

Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt şi flori, şi păsări, că-n jur doar viaţă vezi,
Cu au oraşe-parcuri, că toţi sunt blânzi, blajini...

Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spaţiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag şi-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Visele mele îşi pierd treptat integritatea precum dinţii cariaţi.
Mai exact,
Şovăielile mele sunt uneori interminabile
Şi tăcerile mele devin căteodată de-a dreptul incomode,
Mă refer la rateurile mele şi la scuzele mele de rigoare
Atunci când gâtul mi se usucă de emoţie.
De ce mi-am asumat oare acest risc?
Visele astea întotdeauna se termină prost.

Am citit două ficţiuni scrise în franceză şi spaniolă,
Mai exact, am citit două cărţi cu "uşi trântite".
Cele două limbi străine erau mai importante pentru mine
Decât însuşi înţelesul profund al celor două cărţi,
Erau cu mult mai importante chiar decât persoana mea.
Eram atât de intoxicată, încât am început să mă degradez.
Mi s-a făcut foame.
Nu ştiu de ce, dar
Suprarealiştii sunt întotdeauna deasupra oricărei interpretări.
Nu am nimic nou de spus.

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada vantului nebun

De unde ai venit si incotro te-ndrepti
Cu pasii tai prea repezi in inimi de poeti?...

Vin din al lumii Rasarit si ma afund in zare
Asemeni lui Hyperion ce s-a nascut din mare.
Ma-ndrept spre cele patru zari, din ele ma intorc
Astfel cum mie mi-este scris de al meu proroc.
Colind oriunde eu as vrea, mai lin sau mai vioi,
Ma pot opri putin pe loc si pot vorbi cu voi.
Voi santeti simpli muritori cu limitat noroc,
Eu intru mine ma cufund si viata mea o joc.
Caci a mea viata nu exista, e-un termen ce nu-l stiu
Nu pot prin moarte sa ma-nalt si nici nu pot sa-nviu.
Caci tot mergand nu obosesc, iar daca m-as opri,
Nu pot sa mor, si daca mor eu tot as bantui.
In lumea voastra-n care sant actual calator
Nu ma simtiti cum va simt eu: va simt nemuritor.
In vesnicia mea de sus va simt mereu dorinta,
Si-n ciuda zambetelor moi va patrund suferinta.
Patrund in roua cea din iarba si-n cea care v-apasa,

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!