Citate despre bufnițe și copaci
citate despre bufnițe și copaci (inclusiv în versuri).
Bufnița poem diamant
Cu
ochii mari
frumoasă pasăre nocturnă
în pădure sau parc
zboară din copac în copac
în căutare de rozătoare
și nu numai
strigând într-una
Bu-hu-hu...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
bufnița la pândă
doi ochi sclipind în copac
în toiul nopții
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i fu destul că nu-și aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul că făcuse atâta cale în deșert, se mai pomeni, când vru să plece de lângă copaci, că se agață de spinarea lui o bufniță. Hâț în sus, hâț în jos, bufnița să se ducă din spinarea lui, ba. Îl înhățase, drăcoaica, cu ghiarele, ca o gaiță spurcată, și nu-l slăbea nici cât ai da în cremene. Mai se suci, mai se învârti să scape de pacoste, și nu fu nici un chip. Daca văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. În cale, băgă de seamă că alte șase bufnițe se țineau după dânsul. Merse el, biet, cu alaiul după dânsul, și potrivi ca să ajungă acasă noaptea, spre a nu se face de râsul dracilor de copii. Cum intră în cămara unde locuia dânsul în palaturile tătâne-său, cele șase bufnițe se așezară careși pe unde; iar cea d-a șaptea bufniță, care se încleștase de spinarea lui, se așeză în pat. Mai stătu, bietul flăcău, se mai socoti, se mai gândi, mai plănui, și în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace, să vază unde are să iasă această întâmplare. Mai cu seamă că acum se cotorosise de saxanaua din spinare. Și cum era și rupt de osteneală de atâta călătorie și de atâta tevatură ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parcă l-ai fi lovit cu mechea în cap.
Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Lângă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit vin fluturi cât buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor
ciobanul pune pământ
peste mieii uciși de puterile codrului.
Peste muche trecând
fetele stânilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face
mai mic să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.
Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni.
Subt scut de stânci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bufnițe și copaci, dar cu o relevanță mică.
Cerc albastru
Copacii aleargă pe suprafața icoanei-
o cascadă de îngeri
înroșește ochiul bufniței
și noaptea se-mprăștie
peste lada de zestre a ierbii...
Fă-mi loc în brațele tale,
nu vreau să privesc timpul
cum se sufocă
între foile veline,
mai bine sparg zidul
peste care arde
ochiul lui Dumnezeu.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopot de toamnă
nu știu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
să mai pot simți din miezul țărânii
gustul curat al ierbii și al pâinii
poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufnițe se mai prefac
și sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul acesta al meu
copacul acesta al meu este un trup scorburos
în care mă ascund uneori
de tăișul vremurilor
și de topoarele nebunilor,
mă împietresc uneori în lemnul copacului meu
ca să-mi regăsesc rădăcinile,
să-mi clătesc fibra sinelui
în izvoarele subterane
ale firii,
nu sunt decât un copac
pe marginea unei prăpăstii,
cu scorburile peticite
de bufnițe
și vorbele ascuțite ale oamenilor sunt
cuie pătrunzătoare de
coșciug
înfipte în scoarța
și-așa crestată de mistreți haini
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune bunicul șoarece
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ține închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâșâit care-ți dă fiori
Și fără milă-nhață fetițele naive
Și șoriceii neascultători.
Așa că prindeți-vă de raza lunii,
Rugați-vă și-i cereți îndurare:
Lasați-i ofrandă brânză verde
Printre copaci cu frunze rare.
Nu chițăiți noaptea deloc, copii,
Și nu mai roadeți ușa la afumătoare:
Astfel regina bufnițelor ne va iubi
Și nu va mai trimite-acele zburătoare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea bazaconiilor
Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
și verdele e frunză
iar bălțile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!
Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
și morții pun fiori pe patul viilor
curățate de zori.
Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
și printre case
o bufniță în raze
strălucește
în coajă îngerească
albușul înnegrit
din gălbenuș de draci.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intuneric
E lungă noaptea, dar eu nu știu
Inspectez acum fantasmele agățate în copaci
Pocnete surde și reci au vibrat în mine aorta
Un lung fior... E doar poezie
E seara care aduce liniștea necesară
Pentru mine și Ea,..., e liniștea care trebuie
Nu se poate, de ce apar mașini?
Nu există mașini, nu există blocuri
Nu există pietre, nu există nici bani
Există doar pomii și păsările nopții
Există doar spiritul verde al apei
Cu liane mieroase încolăcite de după gât
Eu știu, în această călătorie imaginară
Câte vietăți sunt acolo unde nu-mi imaginez
Fiecare copac e un uriaș pașnic
Fiecare vuiet e un strigăt ancestral
Am găsit cheia, dar nu am voie să o știu
Esența e în spatele tuturor lucrurilor
Cel mai albastru tril de privighetoare
Cei mai strălucitori ochi de bufniță veselă
[...] Citește tot
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maya Lee
sunt cel mai neiubit dintre pământeni,
când trec pe stradă casele mă privesc chiorâș
de peste garduri,
copacii își scuipă în sân,
luna se trage speriată
după un nor,
până și bufnița închide ochii
cuprinsă brusc de migrenă;
o paiață sunt,
o gonflabilă umflată cu visuri,
o monedă în mâna destinului
care nu se poate hotărî singur
în ce mod să mă piardă.
o gorgonă de gânduri
mă apără cu sângele său,
purtându-mă, victorioasă,
pe scutul propriei mele
feminități.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea păpădiei
Pământu-i reavăn, vântul mat
soarele arde-n păpădie
în raza lui de când a stat
nici sufletul nu-i mai adie
Respiră greu și o lumină
îi cade-n frunzele din tei
în soare crește iar tulpină
și-un ram pe dinăuntrul ei
Doar arborele în coroane
îi mai veghează somnul drept
spinul îi doarme în piroane
floarea în capul de pe piept
Pădurea s-a-mbrăcat în umbre
și-i poartă în veșminte doliul
că-n drumurile sale sumbre
se lasă noaptea în lințoliu
[...] Citește tot
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpii de vânt
pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut
în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl așează pe rotisor împreună cu arborii ciopliți în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul crește
mai alb decât șerpii casei șerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să spui dragoste prin șoapte
Cuib de buhă, strop de noapte,
Mângâiere, somnul lin,
Te-am iubit încet, în șoapte,
Foarte mult, dar ce puțin
Ne cânta un blues, surdină,
Vibrau pomii împrejur,
Tu nu știi, n-ai nici o vină,
Ești doar suflet cald și pur
Și-n izvorul tău de lacrimi
Am găsit albastrul clar,
Rătăcit de vers, de patimi,
L-ai dat altora în dar
Peste timp, peste hotare,
Ai pierdut din tine gând,
Acum un oftat te doare
Când se naște tremurând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt primăvăratic ...
Pomii cânt-a primåvarå
Și påsåri tresaltå în râs,
Cu gându" sunt totuși la varå
Și ochiu" îmi lacrimă plâns.
Nici luna nu e prietenoasă,
Iar lupii se uită-n pustiu,
O bufniță suflă sfioasă
Răspunsul ce nu îl mai știu.
Caleașca mă poartă duios
Pe drumul cu gropi de campare.
Și stele reflectă frumos
Mirosul de alge de mare.
Virtuți se alintă cu-alean
Și doruri mă strigă absent.
Mirarea se-nchide pe geam,
Când timpul mă face atent.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (30 mai 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a culcat
fără să facă focul
lângă copacul doborât
de vântul puternic
nisipul îl pișca de față
sau de mâini la fiecare adiere
gogoloaiele de scaieți
umblau alandala prin prerie
pistolul stătea în teacă
teaca la brâu în partea dreaptă
coioții îl pândeau să adoarmă
să-i mănânce fața sau picioarele
calul fornăia de câteva minute
whisky-ul contrafăcut îi arde gâtlejul
avea o bucată de carne de bivol uscată
și o conservă mare cu fasole roșie
trebuia să aștepte ziua
la orizont se vedea fum și cenușă
micul oraș ardea după atac
vor rămâne numai pietrele
primii coioți au început să se apropie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre vis[toare
Se lasă înserarea, iar ziua obosită
dispare printre arbori și urcă înspre cer,
curg razele de lună, cernute ca prin sită,
din tolba nevăzută a unui lăncier.
Statuile-adormite pe soclurile grele
par umbre visătoare ajunse din trecut,
iar frunzele uscate, căzute peste ele,
însemnele uitării din veacul dispărut.
O buhă retrezită, în liniștea astrală,
planează în derivă sub tufa de măceș,
în urma ei pădurea, măreață catedrală,
ascunde în adâncuri o ceată de răzeși.
Îndată mă cuprinde o teamă neștiută,
venită fără veste cu spaime din văzduh,
cu aripa întinsă, sub umbra desfăcută,
pe căile-ncurcate s-a rătăcit un duh.
Deodată, speriată, tu vii tot mai aproape,
eu te cuprind în brațe și te sărut adânc!...
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din țărm în țărm
[rafale]
Din țărm în țărm,
Intenții meschine;
Trenul demult a plecat-
Prin câte-o fereastră,
Mai poți vedea orizontul.
Blazoane pierdute-n
Vinul de cucută-
Pe ale mării piedestale,
Bufnița albă
Țipă.
Vis de triton,
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie 4
E atâta lume împrejur
cândva mai mult cu o mie,
o pală searbădă dădu
muție și mânie.
Nu știu ce-a fost
că n-am avut tărie
să fiu stăpânul
minutului din glie.
Se unduia pământul
ca apa la potop
și pendulau copacii
ca grâul cel necopt.
Lumini străluce
flambau până-n văzduh
căci supura planeta
cuprinsă de năduh.
Sulfuri buboase te loveau
din neguri deversate,
puțea pucios, iar împrejur
era un sloi de gheață.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bufnițe și copaci, adresa este: