Citate despre bujori și inimă
citate despre bujori și inimă (inclusiv în versuri).
Pe când eu prin lume
Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aștepte atât
și-a pus cununia în cap cu-n urât.
Și iată trăiește iubita mea veche
cu-n prost ce nu-și află pe lume pereche.
Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii și ochi îngerești,
și noi am putut să trăim ca-n povești!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.
poezie clasică de Heinrich Heine
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de bujor
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse,
În petalele încinse
Liniștit pâlpâie dorul.
Cu aripile destinse
Fluturii își opresc zborul,
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse.
Fetele de dor cuprinse
Inimii deschid zăvorul,
Înfocat li-i obrăjorul,
În iubirlle aprinse
Râde-nflăcărat bujorul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai ști...
De-ai ști tu, fată, ce te-aș fugări
peste omătul iernii
și te-aș uita-ntre trandafiri,
să te găsesc la brâul verii
și ce-aș mai haiduci cu tine-n zori
ca să te tăvălesc prin ceață,
să-ți ud cu rouă din obraji bujori
și să te șterg cu izma creață
și cum te-aș strânge-n pod de palmă,
ca un pescar o știucă în năvod,
și ce te-aș săruta, ca pe-o icoană,
când tu m-ai ferici cu-n plod
* * *
și iar te-aș fugări peste omăt
și-aș haiduci cu tine-n zori,
ți-aș poteci prin inimă fiori
iar tu
mi-ai zămisli feciori
poezie de Ioan Gabriel Pușcă
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce barbară e iubirea
O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!
Mai ieri în dragostea ta oarbă
Șopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi și te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?
De ce s-au stins tânjiți bujorii
Și ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariștea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.
Mai ții tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin și galasul
Și toată vraja din priviri?
[...] Citește tot
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă-n dor
Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.
Dragostea... mă-ncolăcește
În petale reci de floare
Și-n bujorul ce-nroșește
Buze dulci, c-o sărutare.
Și în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-așteaptă lângă lac.
Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănțuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniștea-i grăbită.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bujori și inimă, dar cu o relevanță mică.
Au inflorit bujorii
Au înflorit bujorii în grădina mea
Și mă privesc așa îndrăgostiți
În bătaia lin-a vântului se leagănă
Atât de treji și-atât de adormiți!
Stau unul lângă altul la fereastră
Cântând în si bemol major la liră
Nu pot să-i pun la mine-n glastră-
Rupându-i astfel fără pic de milă
Dar tare-aș vrea, pentru o clipă doar
Din suflet și din inimă să-mi plouă
Astfel să dau a mele lacrimi ca și dar
Mici diamante pentru ei-în loc de rouă
Au înflorit bujorii în grădina mea
Sfârșit de mai e început de vară
Și-ncerc să scriu pe cer:Ah, nu pleca!
Nostalgică și dulce primăvară!
poezie de Tania Scutaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și astfel, unul câte unul, se cărară pe la casele lor de la curtea acestui împărat, și-i lăsară fetele în plata Domnului; căci nimeni nu mai voia să-și piarză sufletul pentru un cap de muiere. Însuși împăratul fu coprins de spaimă, cum de să piară așa junii ce voiau să-i pândească fetele, și nu mai cuteza să îndemne pe nimeni. Împăratul era nevoit să cumpere mereu pe fiecare zi câte douăsprezece perechi de conduri, și intrase la grije că o să-i îmbătrânească fetele în vatră și o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. Argatul de la grădinărie își împlinea slujba cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ce li le da argatul, și grădinarul de lucrul lui. El, când da florile domnițelor, nici nu-și ridica ochii asupra lor; dară când da florile fetei celei mici, nu știu de ce, că se roșea ca un bujor, și-i tâcâia inima, de sta să-i sară din piept afară. Fata băgă de seamă aceasta, însă crezu că flăcăul este rușinos și d-aia se face așa de roșu când vine înaintea lor. Azi așa, mâine așa, el vedea că nu e de nasul lui o așa bucățică. Dară ce-i faci inimei? Ea îi da brânci și lui, bat-o pustia! și ar fi voit să se puie și el la pândă, și apoi se gândea și la pățaniile celor ce păzise înaintea lui.
Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versurile de dragoste ale unei curtezane
Te voi recompensa egal cu darurile tale, eficace,
numai dacă-mi oferi pe-acela care mă va face
să râd din plin, în hohot...
Deși pe tine nu te-ar costa un zlot,
valoarea-ar fi imensă, totuși pentru mine-îndeosebi.
Răsplata ta, întrebi?
Nu o planare printre norii de cobalt,
ci-un zbor direct spre cer, atâta de înalt
încât desfătările-ți vor fi mai mari decât ți-ai fi putut dori.
Iar frumusețea mea, spre care inima ta aspiră zi de zi
și pe care nu obosești s-o cânți,
o voi năimi ca să-ți înalț
sufletu-n paradis. Apoi, gingaș întinsă lângă tine, ca o floare
sau ca o mireasă, te voi scălda-n toate plăcerile pe care
le-am deprins și-n care sunt expertă.
Și, în sfârșit, tu, în care patima a fost frecventă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Franco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu mai spunem
nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.
împovărați,
ca niște bujori sub clarul lunii,
umerii noștrii să înflorească exploziv.
pe țeasta albăstrie a pământului
timpul s-alunece ușor.
din inimi să țâșnească fluvii de lavă
peste al nopților fier.
nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.
ciocârliile să ridice c-un tril
primăverile-n cer.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou la viață
Au înflorit bujorii și-au îmbrăcat grădina
Cu hainele de gală ca pentr-un mare bal,
Pare-o mărită doamnă ce-și pune crinolina
În verdele smarald, dantelării și voal.
Pictată este-n roșul iubirilor aprinse,
Dorințele din inimi în rozul diafan,
Par rugi arzând în flăcări de patimă încinse
Acompaniate-n noapte de vânt ca de pian.
Și peste tot și toate, parfum amestecat
De liliac, narcise, incandescenți bujori,
Iar cerul e o mare de floare franjurat
Unde salcâmi sărută nestigheriții nori.
În toată această vrajă de cântec și culoare,
Se nasc în noi speranțe și nesfârșite vise,
În suflete-ostenite ne construim altare
Le-nsuflețim cu viață, iubiri ca antimise.
poezie de Angelina Nădejde (12 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Inimă de poet
Tu, slujitor al slovei,
fiecare literă îmbraci
în lacrimi amare
sau sclipiri de aștri,
transformi versetele
în respirații de borangic
și colorezi frazele
din sceptrul metalogic,
cu esențe de bujori
albi, roșii sau corai,
eclozați în idele de mai.
Permuți cuvintele
cum viermii de mătase
se schimbă-n fluturi
cu aripi decorate,
ce vor zbura cu gândurile
pierdute pe buzele lunii,
în nopțile fermecate
de cântul stelelor gingașe
și...
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare
Ai plecat, așa, de lângă mine,
ca frunza în toamna ruginie,
am ramăs singur și uitat,
mi-ai lăsat o inimă rănită.
Te-ai scuturat ca floarea de bujor
în zi de vară însorită
și ai urcat prea repede acolo,
în lumea aceea, ce n-o știu.
Cum ai putut să uiți de tot,
de sentimente, de iubire,
ai rupt o rază de lumină,
lăsând întunericul stăpân.
Privesc acum și mă gândesc,
iar ploaia rece mă-ncălzește
cu stropi de ură și venin,
sufletul l-a răscolit.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec răscopt
Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!
poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În patul de ger
Mai întâi moartea și-a rujat coasa
cu o inimă stătută
apoi a dansat o stea neștiutoare
prin lanul de picioare
o bătută...
Eu dorm în patul ei
cu secunda la cap
cu peretele la margine
și în oglindă
cu o altă oglindă sap.
Mă trec fiorii
ascunși în scânduri
în grădină bujorii
îmi miros din gânduri.
Se usucă foșnetul
se usucă vântul
se usucă
oamenii
ce ne țin rândul!
Trec morții pe cer
[...] Citește tot
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec răscopt
Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!
poezie de Aurel Petre (28 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbujorare
Salut, ce faci bujor de buze
Ce lași plin de culori să curgă
Cum tiara de rubini Habsburgă
Pe fruntea ce-ai încântătoare!?
Alo, răspunde-mi la salut,
Să nu mă lași privirea întinsă,
Cu inima de gheață ninsă
Visând la buze de sărut!
Bună, îți strig timid, tăcut,
Aproape suflet să-mi pleznească
Că tot adun un început
Să-ți mângâi șoapta îngerească!
Sărut, mă fac cum zi din Soare
S-ating tot ce ai labirinte,
Să-ți fiu o floare la picioare
Mereu... până mi-oi pierde minte...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În parcul cu minuni
port cu demnitate Lumina pe umăr
pe scara anilor urc cu veselie
secunde de magie nu le mai număr
în inima mea cântă o ciocirlie.
trece lumina de la frunză la umbră
în pași de dans se transferă în piept
fărâmițez în piuă mâhnirea sumbră
miracolul iernii și eu îl aștept.
ninge cu raze cu cristale de gheață
feeria zilei se strecoară-n copii
se bucură de iarnă se bucură de viață
sunt minunile lumii vesele, zglobii.
sunt atît de frumoși cu bujori pe față
cu zimbetele înflorite zeci și mii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ea au țâșnit doi bujori
Deși poarta era deschisă ai sărit peste gard,
inima mi-a tresărit de spaimă:
mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare.
Îngrozit am clipit o singură dată
când am deschis ochii ai dispărut
un salt în timp și totul era irosit.
Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii
operai metafore
străpungeai nepăsătoare clipele
amestecai fără teamă distanțele
nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate
părăseai violent existențele deschizându-te peste margini
însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie.
Ți-ai desfăcut bluza...
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doarme infinitul
Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aștept..
Și privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu iriși si bujori
Acoperiți in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit și apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus și plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbușesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e bărbatul?
De-ntrebi ce e bărbatul și cum l-aș defini,
Te-aș duce în grădină și florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...
Întâiu-i ghiocelul cel blând și efemer,
Să-ți spună de speranțe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...
Ce năvălesc în suflet, în inimă și-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereții te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roșu, parfumul e divin;
Dar iată că în forță, se așeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege și ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind ca roabă stăpână să-i poți fi.
[...] Citește tot
poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bujori și inimă, adresa este: