Citate despre cămile și deșert
citate despre cămile și deșert (inclusiv în versuri).
acestui deșert
îi lipsesc o oază și
zece cămile
haiku de Mario Benedetti din volumul de versuri Ungherul cu haikuuri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acordul se face cu "o oază și zece cămile", pentru că acesta este subiectul ("O oază și zece cămile îi [...] | Citește tot comentariul
Aplecați-vă. Cămila rezistă în deșert grație cocoașei.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Destin
Te-au legat de cămile,
ca să guști deșertul,
Vodă Ioane...
Încercau străinii
să te smulgă din
istorie...
Încercau!
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vorbe în deșert
Un dromader, când bea peste măsură
Și vede dublu, beat din cale-afară,
Soția și-o jignește plin de ură,
Spunând că-i o cămilă ordinară!
epigramă de Valentin David din Tonomatul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cămila dormind
pe o dună de nisip
într-un deșert iluzoriu
unde nici o oază
nu are apă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea din deșertul Sahara i-a determinat pe localnici să-și echipeze cămilele cu anvelope de iarnă.
aforism de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despădurirea bezmetică va deșertifica țara! Prevăzători, unii primari plantează palmieri. În curând vom importa primele cămile!
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțiri...
Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopțile reci și pustii
viața-mi măsori
mereu cu despărțiri
iar timpul tău,
e un deșert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aștept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde pașii-mi trec
firul de iarbă se înalță-n valuri
iar pomii încărcați de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele două cămile
Într-un deșert, două cămile-și poartă-o povară,
Negândind la sfârșitul greutății ce-o cară,
Una-i cu zahăr și greu ea se-mpotrivește,
Pe când cea cu textile în ritm zburdalnic pășește.
Ajunse la râu, pornesc să-l străbată,
La prima, zahărul se topi și fu ușurată,
A doua-i împovarată de apa-mbibată
În textila ce-o trage și-o-neacă pe dată.
Morala: Aparențele pot fi înșelătoare, rezultatul final dând valoare omului.
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cămile și deșert, dar cu o relevanță mică.
Bébé La La
De cât o roadere de prezent, o deteriorare,
n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?...
și a se prosti, așa, într-o derâdere infantilă,
nu ține oare spirit de-adăpat, ca la deșert cămilă...
"comme une jeunnesse
qui perde soi même sa propre adresse"
ține măcar la atâta, la ceva,
la o imagine măcar... "Un bébé... la la"?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul deșertului
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul,
Pe cer nici urmă de nor
Când astrul a atins zenitul...
O caravană trece fără spor,
Cămile, anevoios "vehicul..."
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul...
Și nu-i nimic încântător,
Că fierbe pe nisip ibricul,
Încântare-i umbra unui nor,
Ce le răcorește chipul...
Sub soare pal ucigător.
rondel de Ioan Friciu (15 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o dată, viteza electrică este cea care relevă liniile de forță care operează din tehnologia Occidentului până în cele mai îndepărtate zone ale selvei, savanei și deșertului. Un exemplu este beduinul cu radio cu baterie, călare pe cămilă. Inundarea băștinașilor cu valuri de concepte pentru care nu i-a pregătit nimeni este modul normal în care acționează toată tehnologia noastră. Dar cu media electrice, occidentalul experimentează el însuși aceeași inundație ca și cea suferită de omul tribal de la capătul pământului.
Marshall McLuhan în Să înțelegem media, Mediul este mesajul
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața sexuală a dromaderului
Viața sexuală-a cămiloiului este ciudată,
Și de multe ori sărmanul, vai, dă chix!
În momentele de-înflăcărare amoroasă
Se repede îndărătnic, berbecește, peste Sfinx.
Dar pasajul posterior al Sfinx-ului e-înfundat
Cu nisip adus de vântul din deșert. Din acest motiv
I-a crescut dromaderului în spate ditamai cocoașa,
Iar Sfinxul afișează-acel zâmbet enigmatic și parșiv.
NB. Cântec de cazarmă în Marea Britanie și SUA. Prin prin anii 1960-1965
a fost foarte popular în Los Angeles. De asemenea, cam în aceeași perioadă,
era cântat de echipa de rugby a Universității Indiana.
Există voci care susțin că versurile i-ar aparține lui Somerset Maugham.
poezie de Autor necunoscut-Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe urmele lui Sisif
împing greu pe munte bolovanul ca Sisif
cu visul meu albastru scăpat dintre coșmare
ca poemul în lumină gravat în catastif
ce-n flux nemărginit vuiește ca o mare.
o oază de speranțe nutresc ca un calif
în mijlocul deșertului. cămile cu samare
trec dune de nisip cum a trecut Iosif
cu Fecioara Maria în vremuri amare.
în marea de probleme se-nalță un recif
răstoarnă vapoare. nu-i nici o asumare
a zeului Neptun. poate un logogrif
să mai amintească de o sublimare.
port pe piept o stea ca un șerif
mi-a dat romantismul cu sorți de afirmare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva am fost
osiris și toată lumea mă invidia
eram mortul înviat
după ce-am zburat printre stele
am primit ochiul de la fiul meu
născut de isis
eram fericit și îngrijorat pentru egipt
am înfrânt moartea
acum privesc cămilele cum trec
printre piramide eram leu
care am luat înfățișarea zeiței sekhmet - zeița leoaică
am creat deșertul
prin respirația mea
respirația de foc a ochiului lui ra
mulți faraoni din perioada dinastică timpurie
au fost concepuți de mine
zbor în universuri paralele
am cap de ibis și socotesc
ce a mai rămas ce-am avut
ce-am pierdut și ce voi câștiga
dacă adun atent sau scad puțin
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cursivitate
Să pendulezi în lume între alb și negru,
să te găsești neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi
și muntele de a fi,
între cămila ce ascunde tot deșertul în cocoașă
sau vulturul ce poartă,
neștiut, pe aripi, toată zarea,
aceasta este drama eternei sfâșieri.
Să lași în urmă, zi de zi,
clipe în agonie,
chipuri ce nu mai sunt în pas cu vremurile,
să vezi oglinda vieții tale
în lucruri străine de esența ta,
aceasta este drama eternei fragmentări
și a eternei înstrăinări.
S-arunci de-a valma
în suflet și în poezie
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cresc lumile sub lupa poetului
precum buruienile în lanul fermierului
parcă în ciuda erbicidelor
din ce în ce mai totale
chiar și deșertul se poate lăuda acum
cu drumuri din asfalt și lăzi frigorifice
pline cu red bull și coca cola
iar cămilele first class au evoluat genetic
ronțăind nisipurile dunelor
ca pe misterul unei ploi cu asteroizi
în miezul unei furtuni solare
știrile curg pe fond galben
precum cădeau bombele cu napalm în vietnam
în timp ce caravanele merg prin calea laptelui
spre cine să mai știe care clienți galactici
cu dare de stele
oricum
dincolo de pustiul acesta
nu mai e loc de nicio oază
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să vorbim despre economia de timp
despre cum să mai găsim ceva secunde
mai totdeauna sterpe sfrijite și de neconsumat
de fapt ne vindem iluzia că am câștigat timp
când colo ne uităm din ce în ce mai des la ceas
ca într-o presare ciudată a niciodată de ajuns
apoi chirciți în noi mestecăm nisipul clepsidrelor
ca pe un deșert îndesat într-o cămilă
hai să strigăm ceva lozincar
la naiba cu festina lente
la rele cu toate aceste renunțări
să frecăm secundele în cap
până le vom transforma în energie verde
măcar se consumă înaintea energiilor convenționale
hai să tăcem câte ceva despre economia de timp
pur și simplu să ne privim calzi
să ne pătrundem în suflete
și să murim încet
cu folos
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt așa inegal uneori
încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului
îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîncarnarea
Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Și mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.
N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?
Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme!
Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin!
Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut, crezând că-i scopul.
Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deșert?
Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cămile și deșert, adresa este: