Citate despre cămile și moarte
citate despre cămile și moarte (inclusiv în versuri).
Când cămila moare, pielea i-o cară un măgar.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea este o cămilă care se culcă pe pragul fiecărei case.
proverbe persane
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ce a primit Iov și caii și asinii și cămilele și oile și toate mângâierile din belșug, într-un număr îndoit, iar numărul copiilor a fost egal cu cel al morților? Pentru că necuvântătoarele și toată bogăția au pierit cu desăvârșire, dar copiii îi va avea pe toți la înviere.
citat clasic din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Ascultător: Cât poate trăi o cămilă fără să bea apă?
Radio Erevan: Până moare.
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperiile, asemenea cămilelor, când se prăbușesc, nu pot să se mai redreseze: mor, rumegându-și amintirile trecutului.
citat din Hrandt Avakian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de dragoste al lui Har Dyal
Singură pe-acoperișul amenințător ca un eșafod,
Mă-ntorc și privesc biciurile fulgerelor pe cerul gri
Urmele fermecate-ale pașilor tăi acolo-n Nord.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
Sub picioarele mele stă bazarul într-o liniște de moarte
În ocolul lui cămilele trudite dorm în plină zi
Dorm și captivii din raidurile-n ținuturile de departe.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
Soția tatei e bătrână, anii-au asprit-o, iar eu-s povară,
Cenușăreasă-n casa care nu mă mai poate ocroti
Beau lacrimi, iar pâinea pe care o mănânc i-amară.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
*Acest poem este inclus în narațiunea lui Kipling DINCOLO DE CULOARE, o poveste tristă și neîmplinită de dragoste dintre un englez, Christopher Trejago, și Bisea, o tânără văduvă de religie hindusă. Titlul acestuia l-a inspirat pe T. S. Eliott, care a schimbat titlul unui celebru poem al său, astfel PRUFROCK PRINTRE FEMEI a devenit CÂNTECUL DE DRAGOSTE AL LUI K. J. PRUFROCK.
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cămile și moarte, dar cu o relevanță mică.
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Orașul care nu doarme
În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amușină și dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni șopârlele și vor mușca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbește să iasă-n stradă va întâlni la colț
pe incredibilul aligator care-așteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.
Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineață a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemați câinii.
Viața nu-i un vis. Atenție! Atenție! Atenție!
Cădem de pe trepte pentru a mânca țărână umedă
sau ne cățărăm pe tăișul cuțitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile
[...] Citește tot
poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămile și cai
sunt un om vesel
și tăcut
prin geamul trenului
văd cămile șchiopătând
în sinea mea
se cunună nopțile
caii mei cu fruntea lată
ies din gloată
unde mă duci,
macaz nenorocit?
înainte de primul mai
îți băteam câte-un cui
în tandem cu roua
acum
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ați văzut vreodată vreun zorab? Eu am văzut unul, mort, în Borbisthanul meridional. Înainte de-a fi fost împușcat, omorâse un lup, o cămilă și trei țărani. E o pisică tot atât de sălbatică pe cât erau odinioară pisicile, cu două sau trei milioane de ani în urmă. Sare direct la ochi, pe care-i străpunge cu ghearele-i ascuțite; mușcă vena jugulară ca o mașină mortală. Totul durează cel mult un minut. E rapid ca o clipire de gene și sângeros ca un cuțit de abator. E arma zoologică, cel mai de temut și cel mai eficace instrument al Bedeker-ului imperial.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva am fost
osiris și toată lumea mă invidia
eram mortul înviat
după ce-am zburat printre stele
am primit ochiul de la fiul meu
născut de isis
eram fericit și îngrijorat pentru egipt
am înfrânt moartea
acum privesc cămilele cum trec
printre piramide eram leu
care am luat înfățișarea zeiței sekhmet - zeița leoaică
am creat deșertul
prin respirația mea
respirația de foc a ochiului lui ra
mulți faraoni din perioada dinastică timpurie
au fost concepuți de mine
zbor în universuri paralele
am cap de ibis și socotesc
ce a mai rămas ce-am avut
ce-am pierdut și ce voi câștiga
dacă adun atent sau scad puțin
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria Magilor
'Am avut parte de ger când am ajuns,
Era cea mai neprielnică perioadă a anului
Pentru o călătorie și, mai ales, o călătorie atât de lungă:
Drumurile erau desfundate și vremea aspră,
Chiar în toiul iernii.'
Iar cămilele pline de răni, cu picioarele inflamate,
Recalcitrante, zăceau în zăpada apoasă.
Au fost momente când ne era dor
De palatele noastre de pe colinele însorite, de terase
Și de fetele cu piele catifelată care ne-îmbiau cu șerbet.
Apoi, conducătorii de cămile înjurând și bombănind,
Trăgând de timp și poftind lichior și femei,
Și focurile stingându-se în noapte, și lipsa adăposturilor,
Și metropolele ostile, și orășelele neprietenoase,
Și satele murdare, și prețurile mari:
Am avut parte de-o călătorie grea.
Până la urmă, am ales să umblăm noaptea,
Dormind pe apucate,
În timp ce niște voci fredonau în urechile noastre
Că ceea ce facem e o nebunie.
[...] Citește tot
poezie de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să vorbim despre economia de timp
despre cum să mai găsim ceva secunde
mai totdeauna sterpe sfrijite și de neconsumat
de fapt ne vindem iluzia că am câștigat timp
când colo ne uităm din ce în ce mai des la ceas
ca într-o presare ciudată a niciodată de ajuns
apoi chirciți în noi mestecăm nisipul clepsidrelor
ca pe un deșert îndesat într-o cămilă
hai să strigăm ceva lozincar
la naiba cu festina lente
la rele cu toate aceste renunțări
să frecăm secundele în cap
până le vom transforma în energie verde
măcar se consumă înaintea energiilor convenționale
hai să tăcem câte ceva despre economia de timp
pur și simplu să ne privim calzi
să ne pătrundem în suflete
și să murim încet
cu folos
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cocoșat...
Ceru-i peticit de stele,
Luna prinde a căsca,
Ispitit așa de ele
Tare-aș vrea a mă culca.
Patul urlă a pustie,
Parcă e un catafalc.
Îi voi sta ca pe tipsie
De îndată ce îl calc.
Doru-n mine dogorește,
Draga mea s-a măritat ;
Strâns de gât ca de un clește -
Un chiabur de... cocoșat.
Dac-o fi să odrăslească,
Să nu fie cu bănat,
Frumusetea-i îngerească
Purtând prunc tot cocoșat!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zet
Zvonire din fire, zevzecul mai rar,
Zvârluga și zarul, zvârlet și samsar.
Zvâcnire, albire, supt sângele, har,
Zvelt trece Caesar, cândva doar zvonar.
Un zumzet, o rimă, o crimă pe-ascuns,
Zurliul o spune, iar eu zac străpuns.
Zaharicale servim noi în cală,
Păcală devine pe loc negustor.
O zugrăveală, pereții-s din smoală,
Norodul de artă e doritor.
Zoralie, azi dansăm cu finețe,
Zoolatrie în loc de tristețe.
Ah, abanosul și cabanosul,
Ce vis adânc, fără de fund,
Dinți ascuțiți, sfarmă-se osul,
Îngerul morții e negru și scund.
Atrocitate, raporturi, oameni,
Helga, fecioara repetă doar game,
cămila să ragă, se roagă, o bragă,
cu un pistol cerșetorul să tragă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea
Un cer fierbinte, fără de culoare,
îmbrățișa pustiul ars de soare.
Cu chip aprins, cu haine zdrențuite,
prin spinii frânți de vânt și de copite,
prin nori de praf, prin mirosul de cloacă,
goneau porcarii slujba să și-o facă.
Dar dintre toți, mai copleșit de chin
era un tânăr, un sărman străin.
Plecat de la părinți cu-averea-n brâu,
el o pierduse-n cârciumi și-n desfrâu,
o risipise pungă după pungă,
crezând că mii de ani o să-i ajungă.
Și-acum, în zdrențe, muribund aproape,
el nu avea pe nimeni sa să-l scape!
Doar marea cu împărăția-i sumbră
de taină, de tăcere și de umbră...
În zare, pe sub crengi d-eucalipt,
venea o caravană din Egipt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărturari și farisei
Cărturari și farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultați-i, voi iudei,
dar nu faceți ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic și alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar își leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici și la mese
își aleg un loc în față
și le place când le iese
în răspântii și în piață
gloata lumii cea lipsită
de-a învățăturii zestre,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîncarnarea
Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Și mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.
N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?
Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme!
Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin!
Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut, crezând că-i scopul.
Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deșert?
Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen susținut pe ape de zborul întins pe spate al delfinului alb
o vreme
la apusul soarelui gândul morții mă părăsise
din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate
pentru a le învinge pe sibilinicele sirene
adevăratele pierderi ale sinelui imund dinadins trimise mie
pe fantomatice valuri sfidând saharienele în marș forțat pe picioroange
ocrotind cămila adevărului
haina de foc a lui ioan botezătorul din păr de cămilă
păzind intrarea omului sărac după Iisus
zis-A Iisus fariseilor & cărturarilor
vai vouă zis-A iarăși
văzându-l și auzindu-l pe chefa la cântatul cocoșului
așezat pe piatra din capul unghiului
demult plecasem din lumea aceasta
înotând pe spate victorios ștrengar aproape copilandru
delfinul alb
se apropie de mine & mă conduse târându-mă
făcându-mi imperatorul semn din ortega y gasset
însemnat pe un bilet de examen
dăruit de mine mai departe în adâncuri
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cămile și moarte, adresa este: