Citate despre cafea și moarte
citate despre cafea și moarte (inclusiv în versuri).
Într-o cafenea
Urmăream în cafeneaua aceea cum un om îndoaie o felie de pâine
parcă ar fi împăturit un certificat de naștere sau ar fi privit
fotografia iubitei moarte.
poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zaț pe-aripi de buburuză
Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuși ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări și ardoare
Și cafea cu iz de muză,
Zaț pe-aripi de buburuză,
Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc și-n sân la moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai zâmbesc. Este peste puterile mele. Sunt mort și îngropat. N-am să fac copii. Morții nu se reproduc. Sunt un mort care strânge mâna oamenilor de prin cafenele. Sunt un mort mai degrabă convivial și foarte zgribulit. Cred că sunt persoana cea mai tristă pe care am întâlnit-o vreodată.
Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hands up!
El stătea cu pușca-ntinsă
Eu, cu mâinile în sus
Pe câmpia fraged ninsă
Și cu fața spre apus
El era gata să tragă
Și de el depindea totul;
Eu, să mor ca idiotul
Că el nu știa de șagă
N-aveam nici o variantă
Decât ochiul morții negru
Că dintr-un conflict integru
Nu te scoate o bacantă
Un destin legat cu ață
Ce e viața? Ce e moartea?
Dacă asta-mi fuse partea,
Trebui' s-o privesc în față!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mor de curiozitate!...
prinsă la mijloc între moarte și curiozitate
înainte de a le spune unele lucruri despre mine
închid ochii devin pătratul care mă locuiește
cu pereții albi și fără cer
sfidare a trecerii timpului încolțit ca și mine
în unghiuri și laturi egale.
moartea îmi spune că pot face și altceva
e prea simplu să mă las pradă acestei egalități
curiozitatea zâmbește părtașă îndemnului
de a te regăsi în alte pagini literare
prin care putem să uităm unde suntem
îmbătați de himere crescute la tâmple.
în această lume robustă presărată cu litere și culori
mor de curiozitate!
sună hilar această recunoaștere rostită cu glas ars
de cafeaua vărsată peste cuvintele mele
ucise în zațul fierbinte din pură neatenție.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu minți ascuțite
Femei cu minți ascuțite
Umblă desculțe, se prind în hora de unire
Strigă și fluieră până dezbină
Femei cu dinții de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceți vinovați
De furtul unor suflete înghețate,
Va risipi voalul desprins al întregii națiuni.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă aș bea o cafea lângă tine,
Și rujul pe buze mi-ar tremura.
Aș sorbi, iubite, cafeaua în rime
Și la încă o noapte-aș spera.
O noapte senină și plină de-amor,
O sticla de vin și pielea ta fină.
Atât aș mai vrea înainte să mor,
Să mi te scurgi, ca versu-n retină!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu minți ascuțite
(replică la poezia "Femei cu trupul de ceară" de Lorin Cimponeriu)
Femei cu minți ascuțite
Umblă desculțe, se prind în hora de unire
Strigă și fluieră până dezbină
Femei cu dinții de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceți vinovați
De furtul unor suflete înghețate,
Va risipi voalul desprins al întregii națiuni.
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mori de vânt
desigur, despre poet
vorbește poezia lui
dar
și pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceașca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câțiva oameni
și multe nopți palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinați
rugați-vă
să mai însemne ceva
cuvântul
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi cu soare
în unele dimineți
când hotărăsc că va fi soare
pornesc în zori desculț
gândurile rămân somnoroase
în fața ceștii goale de cafea
evit pe cât se poate
cărările bătătorite
mereu aceleași urme
de cules în drum
rămân tot mai puțini
străini de cunoscut
nu sunt din cei ce se grăbesc
neapărat s-ajungă
ba mai mult
îmi măsor pașii cu grijă
să nu las deocamdată ziua-n urmă
nu-mi amintesc cine-mi spunea
[...] Citește tot
poezie de Anca Zubașcu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soțului
Când ai să pleci, să știi că n-am să plâng
Și nici de jale sigur n-am să mor;
Mă urmărește-acum un gând nătâng:
Să beau cafeaua cu-nlocuitor.
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărțișoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impozite, biruri și taxe
De ce nu puneți și pe râs impozit
Și birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?
Impozitați și vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitați în crima
De-a confisca și sângele din vine,
Continuați prăpădul cu ardoare
Și răul ce vă face-atât de bine!
Taxați iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea și oftatul
Și unghiile care cresc într-una,
Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.
Nu-i logic să nu puneți niște biruri,
Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,
Lucrați neiertător și echitabil,
Impozitați și laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce și-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oră
La Circ...
Un accident banal
Un acrobat,
Un salt mortal
Și...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au țipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi și-un accident adevărat
Și-a fluierat...
Zadarnic
Mortul n-a mai înviat...
Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus și până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu tulbura spiritul pământului
Nu tulbura spiritul pământului care locuiește-aici.
El tocmai scrie o poveste.
E vorba de cea mai veche poveste a lumii,
delicată și supusă schimbării.
Dacă el vede că-l veghezi, te va invita la o cafea,
îți va oferi o pâine caldă, iar tu, dator, vei sta și-l vei asculta.
Dar nu-i vorba de o poveste obișnuită.
Va trebui să înduri cutremure, trăsnete,
moartea tuturor celor pe care-i iubești, cea mai orbitoare frumusețe.
E o poveste atât de convingătoare
încât nu vei vrea niciodată s-o părăsești;
acesta-i felul ei de-a te acapara.
Vezi degetul de piatră de acolo?
El este singurul
care i-a scăpat vreodată.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A imigra goală alături de golemi
toți se plâng de faptul că nașterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine știe ce perete
și vândută la licitație
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem
"Noi pentru asta bem!"
ne spune ea
în timp ce își cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care își aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghicește-n cafea
se uită la ceas
și trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea morții
Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată
Și folosește la maximum toate căile de ac
ces Însă am prins-o Cu toate că are o memo
rie fenomenală Moartea-i analfabetă Habar
n-are să citească Clandestin Dumnezeu ne la
să în fața ușii speranța Moartea nu bea nici
coniac nici cafea În schimb îi plac poveștile
Diseară am să-i spun una
A fost odată ca niciodată
Moartea
ultima fiică
a
lui
Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (27 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ști sau a nu ști să arzi
acum știu că
sunt născut din
scrumul țigărilor
fumate de viața mea!
văd și vălătucii de fum din cer,
care mă așteaptă pentru reîntregirea familiei de cenușă
și
decontarea cheltuielilor pentru aripi și lecții de zbor...
mai încolo, pe un vârf de munte
cu sprâncenele agățate - a mirare - de nori,
moartea bea, plictisită, cafele,
și-mi trimite, gratis,
cursuri de scris epitafuri!
Dumnezeu scrie și el,
(o formulă nouă pentru
mărimi proporționale:
"regula de doi simplă"),
scrie și citește
[...] Citește tot
poezie de Florin Constantin Verdeș din Antologia "Revista eCreator" (2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cafea și moarte, adresa este: