Citate despre calomnie și viață
citate despre calomnie și viață (inclusiv în versuri).
- calomnie
- Calomnia este o patimă ciudată; încercarea de a o înlătura o face să trăiască; indiferența o distruge în mod inevitabil.
definiție clasică de Thomas Paine în Drepturile omului (1792)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața am fost victima unor nedreptăți. Aș fi putut să le evit ori să le neutralizez. Din masochism le-am suportat, după cum am suportat calomnii fără a încerca să ripostez, doar din plăcerea secretă de a fi victimă.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Calomnia are o constituție curioasă, ciudată; încercarea de a omorî o ține în viață; lăsată de izbeliște, are parte de o moarte naturală
citat din Thomas Paine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria filozofiei este o furie ascunsă împotriva premiselor vieții, împotriva sentimentului valorilor ei, împotriva apărării ei. Filozofii nu au pregetat niciodată să postuleze un univers, cu condiția ca acesta să contrazică universul existent, să ofere un mijloc de a vorbi de rău acest univers. Până acum istoria filozofiei a fost marea școală a calomniei.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns unor calomniatori
De-ar ști omul unde mâine
Îl va duce-al vieții val!
Jean Valjean pentru o pâine
Corbu pentr-un cașcaval.
epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calomniatorului
Pe-atâți în viață i-a "săpat"
Cu multă "inimă" și zel;
Dar azi, murind, a renunțat
Și sapă alții pentru el!
epigramă de Victor Gorșcovăz din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procuror.ro
Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcție, de prim și procuror,
Să constatați cât sunt de vătămat.
Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să știu că-i doar armă, un tun;
O șmecherie... trasă cu temeritate.
Știu și tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Și din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Și lumea nepăsândă de la geam!
Am fugit spre dreptate, s-o câștig
Și polițistul mi-a promis s-o am;
"Părtaș sensibil, el, ce din covrig
Trăiește amărât... E bine că reclam!".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la calomnie și viață, dar cu o relevanță mică.
Omul obișnuit... Acest Procust care urmărește să aducă totul la măsurile lui, pentru a nu fi incomodat în "fericita" sa letargie. Va ironiza, va calomnia, va denatura, va urî, va combate, va înlătura tot ceea ce îl depășește. Nu acceptă să gândească, televizorul l-a făcut să urască rațiunea. Nu admite să se problematizeze, e prea epuizant. Civilizația contemporană l-a fragilizat considerabil, le vrea pe toate ușor. În felul acesta rămâne la suprafața vieții, încătușat numai în lucrurile materiale.
Dyonysios Farasiotis în Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul
Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalță palmierul
Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Așa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un grațios surâs
În tristele deșerte crea un oasis;
Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă țară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Și palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Și nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Și alta vine-ndată de ține al său loc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterul ciocoismului politic: frenezia puterii, lipsa de ideal și disprețul pentru mulțime; armele ciocoiului în viața politică sunt: intriga și calomnia; el nu admite niciodată importanța adversarului; el nu vorbește niciodată cu stimă de partidul advers; nu au sentimentul realității; el vorbește peste capul tuturor; disprețuiește pe toată lumea crezând că astfel se impune tuturor; și când este descusut mai de aproape de intențiile sale, asupra programului său de guvernământ, atunci firea sa mai întâi se revoltă iar la sfârșit răspunde: dar scopul este că voi să fiu la putere și să-mi aleg energia; el dușmănește exclusiv pe cel care i-a luat locul, fiindcă acesta deține puterea și din această cauză face o politică personală în vederea reobținerii funcției pierdute.
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diabetul
Diabetul...
Dansul sentimentelor
A ajuns la plus infinit.
Nu mai putem controla stresul,
Tensiunile morale, tristețea...
Au depășit lacrimile cota de inundație.
Furtuna generează furtuni
Și războaie ascunse...
Cibernetice semne, meduze rapace,
Dușmani fără nume,
Ascunse sub farduri și creme.
Calomniatori de lumină
Cresc valorile glicemiei.
Doar eu un edulcorat de tăcere,
Caut gustul dulce al vieții
În borcanul cu miere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnavalul
I
Începe carnavalul! și-n salele bogate
Se cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate,
În nouă veselii!
O! ce de griji acuma la nouă toalete!
Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete!
Ce mii de bucurii!
Fetița tot visează la flori, l-a ei ghirlantă,
La gaza cea subțire, la rochia-i elegantă
Și la ai ei cercei;
Gândește la răspunsuri, la grații, la cuvinte;
Își râde în oglindă de loc ce-și pune-n minte
Ceva ce-i place ei.
Corsetul aci-și pune; își cearcă iar rochița,
Pandlica care-o prinde, - săracă copilița!
Viața-i e romanț!
O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lansarea campaniei electorale
A început de azi să plouă,
Cu acuze contondente,
Unele-s de teapă nouă,
Altele prea virulente.
Un candidat care-i hulit
Face pe altul ipocrit,
Însă el, bine se știe,
Zace în ipocrizie.
Unii au dus țara în criză,
Economia nu e în priză,
Că în loc să capete elan,
Alunecă pe tobogan.
Un alt candidat grobian și rârâit
Se pretinde cu activitate culturală,
Plin de dogme și prea înrăit,
Pretinde că dă lecții de morală.
[...] Citește tot
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu doctrina lui Marx se întâmplă acum ceea ce s-a întâmplat nu o dată în istorie cu doctrinele cugetătorilor și ale conducătorilor revoluționari ai claselor asuprite în lupta lor pentru eliberare. Atâta timp cât marii revoluționari erau în viață, ei erau supuși de clasele asupritoare la persecuții permanente, doctrina lor era întâmpinată cu cea mai sălbatică furie, cu cea mai turbată ură, împotriva ei se declanșau cele mai deșănțate campanii de minciuni și calomnii. După moartea lor, se fac încercări de a-i transforma în icoane inofensive, de a-i canoniza, ca să zicem așa, de a le înconjura numele cu o oarecare aureolă de glorie, pentru "consolarea" claselor asuprite și pentru înșelarea acestora, golind învățătura revoluționară de conținutul ei, tocindu-i ascuțișul revoluționar și vulgarizând-o. Burghezia și oportuniștii din rândurile mișcării muncitorești se întâlnesc astăzi pe terenul acestei "prelucrări" a marxismului. Ei uită, denaturează, estompează latura revoluționară a învățăturii, spiritul ei revoluționar. Este pus pe primul plan, este proslăvit ceea ce este acceptabil sau pare a fi acceptabil pentru burghezie.
Lenin în Statul și revoluția
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim în Era Nebuniei
Trăim în Era Nebuniei,
când, pentru-un dram de adevăr,
ne vindem timpul, des, prostiei,
care-nflorește ca un măr.
Dăm trei secunde pe o carte,
minutele în van se-agită
iar zilele se duc departe,
când ore-ntregi dăm pe-o ispită.
Trăim în Era Nebuniei,
când ciunții ne semnează legi,
iar orbii-, n fruntea ierarhiei,
proclamă, pe vecie, regi.
Ne-nfigem iar cuțitu-n rană,
când guralivii ne vânează
minciuna-i mare suverană,
iară mulțimea-ncet oftează.
Trăim în Era Nebuniei,
când omenia zace-n cușcă,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua-n care-om da de-acea comoară
Coroană de sonete
I
Ne leagă de strămoși nu numai dorul.
Un vis măreț și-un falnic legământ
Ni-i idealul nostru-augúst și sfânt.
Să le-ntregim, dar: Țara și poporul.
N-a fost un alt - mai mare - jurământ:
Cum nu-și închide pleoapele izvorul,
Să tot săpăm pân' n-om găsi ulciorul.
Sublim tablou cum rare-s pe pământ!
Văd îngeri cum fac horă la hotară,
Pe Dumnezeu îl văd cum se pogoară,
Că nu-n zadar săpatu-am o viață.
În ziua-n care-om da de-acea comoară,
Ne-om împlini-o, Țara, dodoloață,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Cum se nemoare-n timp (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre calomnie și viață, adresa este: