Citate despre camioane și timp
citate despre camioane și timp (inclusiv în versuri).
Ce rămâne din literatura regenerată pe care o slăveau scriitorii mercenari încărcați în camioanele armatei hitleriste ce se retrăgeau în derută în august 1944 către Reichul incendiat și agonizant?... Amintirea unei încercări disprețuite de înșelăciune spirituală și câțiva condamnați la moarte din galeria personajelor care-și luaseră sarcina ciudată să creeze renașterea unei culturi care, cu timpul, capătă dimensiunile și aspectul unei mistificări monstruoase.
Albert Ayguesparse în Antologie de poezie belgiană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Debra Barone: Când m-am măritat, nu m-am ales numai cu un soț, m-am ales cu un circ întreg de ciudați care și-au instalat cortul chiar peste drum. Și asta nu ar fi o problemă dacă ar sta acolo; dar în fiecare zi, în fiecare zi mi-aruncă în poală un camion cu ciudățeniile familiei lor de nebuni. Tu cum te-ai simți să stai între doi oameni de 60 de ani care se ceartă pe cine a inventat peluza... peluza! Și apoi mai e și fratele, "Stau într-un apartament, nu am și eu o viață, Raymond are o viață." Dar nu poți să-l condamni când vezi cine e mama, are un fel de influență bolnavă asupra amândurora. Și apoi tatăl care e probabil cea mai dezgustătoare ființă lăsată de Dumnezeu pe toată planeta. Așa că nu-i de mirare că fiul scrie povestiri, eu ar trebui să scriu povestiri, viața mea este un roman gotic și până nu ai trăit în casa aia cu ei toți acolo, zi după zi, săptămână după săptămână, an după alt nenorocit de an... nu ai niciun drept să mă judeci.
replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia spală rufe o dată la două-trei zile. Bărbatul poartă toate articolele de îmbrăcăminte pe care le posedă, inclusiv pantalonii albi, la modă acum vreo opt ani, înainte de a-și da hainele la spălat. Când, în fine, rămâne fără haine, pune pe el un tricou murdar, îmbrăcându-l pe dos, închiriază un camion și duce muntele de boarfe la spălătorie, unde speră să întâlnească o femeie frumoasă.
citat din Dave Barry
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane... Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare în istorie poate Ramses cel Mare.
Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si autostrăzi. In 24 de ani amărâți, răstimp în care a plătit datoriile, a dublat populația urbană...
De fapt este incredibil.
Petre Țuțea în Petre Țuțea despre Nicolae Ceaușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terasa de altădată
pe terasa centrală doar porumbeii au supraviețuit timpului,
casele vechi și-au lăsat rănile în pământ
oftând după zilele de glorie precum
primadonele unui alt veac mai blând și mai romantic,
între răsărit și apus se mai poate auzi muzica
de la casa armatei sau te poți întâlni cu tinerii
ce altădată urcau speranțele pe piedestal,
la orele amiezii poți vedea camionul vitrină în care
scafandrii exersau răbdarea și pescuiau blândețea,
mașinuțe legate electric în care se întreceau pruncii
să culeagă stele de pe caldarâm,
în parcul cetății se legau prietenii și dansau corbii,
bărbații jucau mima în oglinda loteriei
sau sorbeau din cești de porțelan indulgența doamnelor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la camioane și timp, dar cu o relevanță mică.
Lacrimile Franței
Lacrimile Franței
Demnitari de rang se-adună
În Franța aniversată,
Să serbeze împreună,
Viața-n lumea democrată.
Soldați în marș defilează
La celebrul eveniment,
Când țara aniversează
Trecut glorios în prezent.
La festivități din Nisa
Intră camionul morții,
Cu teroare-n gânduri scrisă,
Păcii să-i îngroape sorții.
Cei veniți la promenadă,
Privind moment de neuitat,
Își pierd viața-n ambuscadă
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Nemuritorii / memorii (14 iulie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia spartă
în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coșmaruri semețe urcă în spațiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legați la gură, scăldați în abisuri.
o cârpă udă șterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
și spală și luna desculță, sărată.
albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
și pe tăcerea întinsă ce doare.
lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.
în iluzia spartă e o pată negrie,
subțire, zvârlită pe albul hârtiei.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare de vulpi
La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioasă scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă...
După ce mult s-au sfătuit,
Jivinele au chibzuit
Ca să pună în lucrare,
Peste râu, un pod nou, mare.
S-au dus care mai de care,
La minister pentru-ajutoare.
Jupânul urs, mare meșter,
A fost trimis la minister,
Luă, după trei zile de chin,
Un camion cu lucruri, plin.
Plecând, vulpea cea șireată
Se dovedi mai inspirată:
Două camioane pline
Pentru podul nou, vezi bine!
A fost trimis și măgarul,
La minister, cu samarul.
A-ncărcat samarul bine,
Zece camioane pline!
Și încăpător, samarul,
A adus tot necesarul!
[...] Citește tot
fabulă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fapt divers (Baladă)
Zori de zi primăvăratic
La sfârșit de Făurar,
Orizontu-i de jăratic,
Iar câmpul, peisaj rar.
Este pe sfârșite iarna,
Ici-colo, ceva zăpadă,
Făt Frumos și Cosânzeana
Au plecat la promenadă.
Merg obișnuit în rând,
Potrivindu-și pașii lor,
Parc-au citi de curând
Codul Manierelor.
Par în plină tinerețe
Poate că-n Luna de Miere,
Dar respectă cu strictețe
Regulile Rutiere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Film
Nu, spune Eugen Ionescu, Da, spune Tristan Tzara,
Ce știu eu? Intreb. Nimic, spui tu.
Mult mai de preț e iubirea. Plus fort que la mort.
Rostești, te sărut, rostești, te sărut.
Leșinăm, ne despuiem. Valery se uită printre degete.
Oftezi, gemi, ești un geniu. Mă-mbrac, plec,
Mă face piftie un camion. Rostesc te iubesc.
Tu trăiești, faci mulți copii. El spaima Bărăției, Talpă.
Ce nu e urgisit, ce salbă? Plâng pruncii când îl văd,
Minciună, e vorba de mireasa de sub lună.
O fi herculean fârtatul?
Un Hector însoțit de dracul.
Ori un pitic crescut în două zile.
El face pasul câte zece mile.
Contesa se mira, iar Talpă spuse,
Crăiasă tu vei fi la curți sus-puse.
Până atunci o vom iubi cu toți, pe rând,
Amice pune arma sub oblânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul împotriva terorismului este o minciună. După trei săptămâni de bombardamente, nici un singur terorist nu a fost capturat sau ucis în Afganistan. În schimb, una din cele mai sărace națiuni din lume a fost terorizată de cea mai puternică, într-o asemenea măsură încât piloții americani, care au cam epuizat țintele militare suspecte, distrug acum case de chirpici, un spital, depozite ale Crucii Roșii și camioane care transportă refugiați.
John Pilger în The Mirror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca fiară
Motto - Bah, Bach și Offenbach
Flora-nflorită și mult des-florită,
Flora un nume vechi, de elită,
Elice a inimii, trag cu putere
Doi cai dinamici, fac o avere,
Dinții pătrund cu cruzime în carne,
Dar pe sub dinți, viermele doarme,
El se mărește, devine balaur
și strălucește, parcă-i de aur.
Trece-o pisică umilă prin parc,
Ea se izbește de un copac
și se preface în tigru gigant,
parcul, pe loc, devine vacant.
Aste minuni le-am văzut eu aseară,
Flora, alături, e dragoste - fiară.
De când nu-mi mai e frică de moarte,
Mă plictisesc, aș spune, chiar foarte,
Nu mă mai sperie cancerul, SIDA,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serghei Mizil
omul nou din comunism, acum bătrân și-aduce aminte
sau nu, de Serghei
de frig, de caloriferul de fontă ce sprijinea un geam prăfuit
geam ce avea o coală albastră decolorată și căcată de muște
drept perdea
trecutul îl arde și-n prezent
figider rusesc, Fram, cu fotografia lui Serghei, odihnea în el
oase dezgolite de carne și un pui vinețiu, Frații Petreuș
mai jos, pe alt raft, un borcan plin de negreală încrustată, numită dulceață
un copil la o masă scria chinuit având drept lumină, o lampă de petrol
curentul s-a oprit la ora șase și-n liftul care pute, o femeie strigă
pe întuneric, îmi este rău
la subsolul blocului șobolani înebuniți, urlau a foame
cineva a astupat gaura dinspre luminatorul blocului plin de gunoaie și hârtii
prin ceața memoriei la mulți se văd ciorchini de oameni atârnați pe scările autobuzelor
bătea vântul și viscolea, se duceau cu toții, puhoi spre marile uzine
furate și distruse după revoluție, tot de către ei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.
replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi amintesc
în fiecare anotimp circulau
pe bulevarde și străzi
camioane care adunau cadavrele săracilor
sau a vagabonzilor
noapte de noapte
femeile tinere sau bătrâne
cu broboade pe cap
veneau la morgă să-și caute
soții sau fii plecați de câteva zile
și când un bărbat lipsește de acasă
e plecat la curve
ori e mort pe undeva
și e adus la morgă
cadavrele zăceau pe mesele
de tablă galvanizată
cum erau tejghelele de la baruri
unde curgea băutura și sângele
la capătul fiecărei mese era
fixată o conductă care mergea
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoffy: Ar trebui să ajungă pe sub gardul de sârmă ghimpată.
Shapiro: Vremea e bună.
Animal: Sper să ajungă la Dunăre înainte de răsărit.
Price: Au toate șansele. E cea mai lungă noapte a anului.
Duke: Pariu că ajung la Friedrichshaven.
Animal: Pariu că ajung în Elveția.
Sefton: Pariu că nici n-or să iasă din pădure.
Duke: Ce tâmpenie mai e și asta?
Sefton: Nu e nici o tâmpenie. Pe două pachete de țigări că nu ies din pădure.
Hoffy: Ajunge, Sefton. Treci înapoi în pat.
Shapiro: E-n stare să pună pariu și că maică-sa va fi lovită de un camion!
Sefton: Mai pariază cineva?
replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dean: Ce facem noi aici?
Sam: Vânăm o fantomă.
Dean: Exact, o fantomă. Cine face așa ceva?
Sam: Noi.
Dean: Exact, noi. Și de-aia viețile noastre sunt oribile, Sam. Haide, noi vânăm monștri. Ce naiba? Adică, oamenii normali, când văd un monstru, fug. Dar nu și noi, nu, nu, nu, noi urmărim creaturile care vor să ne omoare! Sau care vor să ne mănânce de vii! Știi cine face așa ceva? Niște oameni nebuni! Noi... suntem nebuni! Și mai e și cina aia îngrozitoare și camerele împuțite de motel și ospătărița cu iritația aia ciudată de la popasul pentru camioane. Cine vrea o astfel de viață, Sam? Serios! Ție chiar îți face plăcere să stai cu mine pe cap în mașina asta opt ore pe zi, în fiecare zi? Nu cred! Conduc cu viteză și ascult la nesfârșit aceleași cinci albume și cânt mereu și știu că asta e enervant. Iar tu ești balonat! Mănânci jumătate de burrito și deja te-ai intoxicat! Știi ceva, uită totul.
Sam: Dean, unde te duci?
Dean: Sam, nu te apropia de mine, pentru că am terminat cu toate. Am terminat cu monștrii și cu câinii iadului și cu nebunia asta cu fantomele și toata apocalipsa asta. Mă retrag, am terminat, renunț.
replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vorbire pe messenger dintr-o parcare din liverpool
fusese o noapte neobișnuită david linch începând să facă rânduială printre coșmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă psiholoagă din beverly hills meg ryan prea tânără ideal intangibil muslim si totusi foarte aproape de piatra kaaba superbia trupului înainte de a muri fără să anunțe dialogul desculț al lui feodor mihailovici dostoievski cu zosima ciorba aruncată pe fereastră înainte de a scrie demonii
în memoria toamnei foarte lungă a țarului care l-a condamnat la moarte
cu nopți siberiene și volgi învolburate
se ascunseseră săteni devotați pulberii cosmice
rând pe rând orașele dispăruseră până la jumătatea inimii prin vene de primitiv
urcând pieptiș l-am revăzut o clipă l-am revăzut pe
cel mai bun tată
desemnat de mine de dinainte de mine
jucând baseball cu cei douăzeci de copii semănându-i leit
a mea e luna atârnând de cerul plumburiu din poemul suprarealist
david linch designer de amenajări ale unui fel de interioare umane
mărturisește pe covorul roșu
prea târziu pentru mine prea devreme pentru el
foarte ferm afirmând interiorul oricărui coșmar
e chestie de dulce gust de geamăna clipă
gemele gemene gemând în gene
truc masochist însușit la despărțirea de bb &de mine
de tot ceea ce cred eu că aveam mai bun în mine nestinse lumine
pulverizând bruma de stele căzând peste vișinul în care dumnezeu a făcut duș
zei inspăimântați migrând din regn în regn
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre camioane și timp, adresa este: