Citate despre caniculă și somn
citate despre caniculă și somn (inclusiv în versuri).
Sfat
Dormeam dus...
Deodată apari tu, mamă,
și, cu amândouă mâinile,
ochii mei
îi deschizi...
Apoi pleci,
ești tare grăbită...
și somnul vine din nou
ca ploaia
după o caniculă mare.
Stai treaz îmi șoptești
încă o secundă treaz,
încă o zi,
încă un an,
încă o veșnicie...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur, oricum, o zi lucrătoare de opt sau nouă ore care nu este întreruptă de un pui de somn este, pur și simplu, prea mult de suportat de o ființă umană, îndeosebi când este caniculă.
citat din Tom Hodgkinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
Arde ziua peste poate
Aerul ca un cazan de smoală
Că și umbra se răscoală
Cât mai poate să înoate
Nicăieri o boabă de răcoare
Sugestia n-ajută la nimic
Se depune zațul în ibric
Lâncezeala taie din vigoare
Bâzâie țânțari în jurul feței
Nici un vânt prin ramuri nu adie
Lumea întreagă pare adormită. Și e
vai de cei ce ies la secerișuri, bieții!
Ei strâng recolta țării în hambare
Niște eroi! Dar nu-și dau seama
Iar la împărțire vor primi doar zeama
Din partea domnilor cu stare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la caniculă și somn, dar cu o relevanță mică.
Insomnie
Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.
Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.
Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.
Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu limba-i de întuneric
triluind mieroasă în gura somnului solar
cerul
trezi grijile ieșirii luminii la muncă
pe fonta dimineții
încinsă cu jar din crengi de abis
stropii de moarte stelară
dănțuie pe gustul
Celui ce-i preface plânsul veșniciei
târâtoare pe pământ
în șarpe cu clopoței de sete caniculară.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisoarea
de ce punem uși
locului în care trăim și dormim?
ne apărăm de hoți, ploi, caniculă,
ger, ne apărăm de noi,
de sufletele celor duși
ei rămân între ziduri și ferestre deschise
facem și chei pe măsura ușilor noastre
de ce rămânem singuri și triști
când soarele urcă timid
spre odaia din haos?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă un câine ți-ar fi profesor!
Când cei pe care-i iubești vin acasă, aleargă să-i întâmpini.
Niciodată nu neglija cea mai mică șansă de a ieși pe poartă.
Dă-i voie aerului proaspăt și vântului să-ți atingă fața, să te extazieze.
Când este evident în interesul tău, fii supus și ascultător.
Avertizează-i pe cei care-ți încalcă teritoriul de acest lucru.
Trage câte-un pui de somn și întinde-ți oasele înainte de a te da jos din pat.
Aleargă, zburdă, joacă-te zilnic.
Fii vigilent, dar lasă-te mângâiat.
Evită să muști, când un un simplu mârâit rezolvă problema.
În zilele călduroase oprește-te și stai culcat pe spate în iarbă.
În zilele caniculare bea multă apă și stai tolănit sub un copac umbros.
Când ești bucuros dansează și scutură-ți întregul corp.
Când ți se reproșează ceva, nu te considera imediat vinovat, zâmbește prietenilor.
Destinde-te în bucuria unei simple plimbări.
Mănâncă întotdeauna cu plăcere și entuziasm. Oprește-te când te-ai săturat.
Fii loial.
Nu pretinde niciodată a fi ceea ce nu ești.
Nu lăsa pe nimeni să te calce pe coadă.
Dacă vrei să descoperi minciunile ascunse, sapă până dai de ele.
Și, MAI ALES,
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Caniculă
Cerul e gri
cenușă neclintită,
obosită,
amorțită,
anesteziată,
adormită.
Aerul tremură ușor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecați
într-un leneș dans,
vaporii fierbinți,
enervanți.
Vrei să respiri...
Plămânii
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărin Motanul
Era de râs prin sat, la Gura Văii
Iar noaptea nu prea mai putea să doarmă;
Era bătrân pe lângă toți flăcăii
Ce se-adunau să bea (făceau și larmă).
Era de-un leat cu ei doar... pe la minte
Și, cot la cot sau bere după bere,
Turnau întruna bancuri, iar Axinte,
Patronul cârciumii, striga: "Muiere,
Mai vino cu un rând, că plânge masa!"
... Și se distrau în noapțile de vară.
Doar că era Nebuna, Ofticoasa,
Pe care-o deranjau și zi, și seară,
Că nu putea dormi de gălăgie;
Zicea că nu putea ieși la budă
De frica lor, că s-ar putea să fie
Ori violată, ori văzută nudă,
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea lui Gaspar Gaitan
... putem recupera acele zile blânde precum duminicile caniculare înșiruirea acelor ore, perle egale de un alb molcom, acele îmbrățișari cumințite în tolăneala lor, putem redobândi acel soare rege bun pe sub care vor râde acei oameni povestitori, acolo unde atingerile tale ca spicul de papură, unde pielea ta de porțelan Cătălina albă, luminată din interior de firea ta, putem recâștiga liniștea din ramurile pomilor, sufletul nostru comun să bea apă câtă vrea, să nu grăbim secunda de miere, să diluăm poezia vieții noastre Cătălina, vocea ta ca vântul dogoritor printre lanurile înalte de secară, ochii tăi albaștrii confecționati din cozi de libelula albastră, mereu afirmativi să zâmbească mereu ca un ulcior așezat pe-o parte, numele meu mic să adoarmă în buzele tale cum adormeam eu copil în mușchiul gras al pădurii de fag, putem readuce aici Cătălina acea dragoste cât un bob de muștar, pe cât de mică pe atât de firească ca un cântec în livada de porticali parul tău blond să imi odihnească mâinile, putem repara cât mai avem timp crăpăturile inimii, reînnoi totul. AMIN.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papagalul
Poate dorm.
Aerul încins din mansardă, mi-a înăbușit orice putință,
Fereastra larg deschisă, ar trebui să-mi aducă răcoarea,
E de prisos: vântul a încetat orice mișcare,
Canicula a oprit orice umblet, orice călcătură,
Nu se mai aude nici-un zgomot...
Capul mi-a picat din nori pe masă, pe hârtiile care așteaptă,
Pana a alunecat dintre degete.
Scrisesem un singur cuvânt, cu gândul la tine,
Am vrut să încep o nouă scrisoare: Iubită...
Poate visez.
Pe stelajul prăfuit, s-a așezat un papagal, din vecini venit;
Pe fereastra larg deschisă, a intrat val-vârtej,
Răsturnând totul în cale-i,
Îmi împrăștie foile peste tot...
Poate aievea.
Sunt neputincios, nu mă pot apăra, de a striga,
Papagalul uriaș îmi ocupă tot câmpul vizual,
Îl percep, dar nu-l pot gândi, nu-l pot accepta,
E absurd, o vietate absurdă, taciturnă...
[...] Citește tot
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXV
Și-a zis, când vorbelor le-a pus o fine:
"Mai na și ție, Doamne!" și-a făcut
cu ambele lui mâini spre cer smochine.
De-atunci încoace șerpii mi-au plăcut,
căci iată unul gâtul i-l încinse,
părând c-ar zice: "Fii de-acum tăcut!"
Iar altul peste brațe-astfel îl prinse
făcând la pieptul lui din sineși nod,
încât mișcării-orice putință-i stinse.
Pistoia, tu! De ce nu cați vrun mod
să te-nmormânți sub a cenușii zgură,
că-mpingi spre crime-așa pe-al tău norod!
Alt duh, prin toat-a morții vale-obscură,
n-aflai nici chiar la Teba-n porți trăsnitul,
superb cu Cerul într-așa măsură.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre caniculă și somn, adresa este: