Citate despre capricii și visare
citate despre capricii și visare (inclusiv în versuri).
Natura, ca o mamă surâzătoare, se pretează tuturor visurilor și capriciilor noastre.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totodată, ne-am înșela dacă am vedea în această primă fațadă a visului doar un dispreț sau un capriciu al activității noastre psihice conștiente.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul sensibil la artă se află față de realitatea visului în același raport în care se află filosoful față de realitatea vieții; el se complace în a privi totul cu un interes acut, căci își tălmăcește viața tocmai prin aceste imagini; astfel își face ucenicia vieții. "Atotînțelegerea" lui nu prinde numai imagini plăcute și surâzătoare; tot ce este grav, tulbure, trist, întunecat, piedicile neașteptate, capriciile hazardului, așteptările anxioase, pe scurt toată "comedia divină" a vieții cu "infernul" ei îi trece prin fața ochilor, nu numai ca un joc de umbre căci și el participă cu toată firea și durerea sa la aceste scene dar păstrând totuși acea impresie fugară că totul e aparență; poate că mulți își amintesc, ca și mine, cum au reușit să se îmbărbăteze, în spaimele și primejdiile visului, spunându-și: "Este un vis! Să visăm înainte!".
Friedrich Nietzsche în Nașterea tragediei din spiritul muzicii (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, primăvară
capricioasă
precum o femeie,
iartă al meu vis
din făurar.
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobe
Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani indiferent.
Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentința-i fără drept de-apel.
Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar așa, dintr-un capriciu
Tu nu poți evada de nicăiri.
Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecție, cu rude...
Nu te salvează nimeni și nimic.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobe
(Demostene botez)
Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună
Sau peste zece ani indiferent.
Un mare potentat ce stă departe
(Și nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte,
Rostind sentința-i fără drept de-apel.
Și dacă, liber ca într-un ospiciu,
Te lasă încă-un pic să mai respiri,
O face doar așa, dintr-un capriciu:
Tu nu poți evada pe nicăiri.
Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea la întrebări
Geaba coperiș de țiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă
Cât alergi și te mai cauți
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că și îngerii-s precauți
Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Și ești dus cu anasâna
Pân'la prinții nibelungi
Viața-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a fi poet e necesară nu dorința meschină de a-ți spune cuvântul, sunt necesare nu visurile unei fantezii trândave, nu sentimente livrești și nici o tristețe de paradă, ci un puternic interes față de problemele realității contemporane. Poezia care își are rădăcinile în capriciile, tristețile sau bucuriile unei individualități egocentrice, poezia al cărei autor își exprimă sentimentele frumoase așa cum se ouă găina, deoarece ele interesează prea puțin pe ceilalți, o asemenea poezie merită nu atenția, ci disprețul nostru. Orice poezie care nu-și află rădăcinile în realitatea contemporană, orice poezie care nu aruncă lumină asupra realității, explicând-o, reprezintă distracția unui pierde-vară, o distracție nevinovată, dar deșartă, un joc de păpuși, îndeletnicirea unor oameni de nimic.
citat celebru din Vissarion Belinski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am prins un vis
de cer cu un cui ruginit spre cap
era lent și capricios la început
își revenea dimineața trezit de soare
l-am lipit de infinit și apelez la el
când sunt neinspirat
zgârâi poemul după ce trag cuiul
pe polizor înțep foile prea albe
și cuvintele ies însângerate
apoi arunc visul în fântâna plină
cu poezii neinspirate aduse
de un gând mângâiat de păsări
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vise nu ne regăsim niciodată în deșertăciunea cerurilor, ci aici pe pământ; pe tărâmul realității vedem doar lucruri reale, văzute prin fermecătoarea splendoare a imaginației și a capriciului, în locul simplei lumini a realității și necesității.
citat din Ludwig Feuerbach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la capricii și visare, dar cu o relevanță mică.
Departe de Troia
sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muști nefiresc de adânc din visele unei nopți decadente. ești totul și nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morțile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranța mea ca orice zeița rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de așchiile calului meu troian. zâmbești încurcată când te întreb dacă simți cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care își mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternității. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să își onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar și pentru atât te-aș accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...
poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litanii pentru miezul nopții
I
Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă...
A trecut de miezul nopții...
Iar duetul senzual
Orchestrat de fantezia unui Heliogabal
Pâlpâie-n finalul unei lumânări aproape stinsă.
Dormi, felină cu ochi stranii
Și cu pleoape cercuite
În culori evocatoare de fanate clematite,
Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă...
Culcă-ți capul pe risipa chiparoaselor strivite
De contururile-ți roze
Torturate,
Și-amorțite,
Și multiplicate-n visul unei Venere, desprinsă
Din anticul bronz al unei statui reconstituite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o fantezie
Te-am regăsit, mi-ești sufletul pereche,
M-ai regăsit, sfidăm ciudate legi,
E-un straniu vis, e-o dragoste străveche?
Nu mă cunoști, și totuși mă-nțelegi.
Din stihul tău deduc: da, îți sunt dragă...
Enigma azi încerc s-o descifrez...
Ce gând bizar, ce dor ciudat ne leagă
Străinule, ce noaptea îl visez?
Plângem, simțim, trăim prin poezie,
Cântăm iubind etern pe struna sa...
Îmi ești nălucă, toană, fantezie
Ce-o plăsmuiește zilnic mintea mea.
Mi-apari în visuri, te aud prin șoapte
Uniți prin vers de-același singur țel...
Distanța tot mai tare ne desparte,
Când noi gândim, vibrăm, iubim la fel.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adulație (A mea-i lumea toată)
Ascultați popoare și luați aminte
A mea-i lumea toată, țineți bine minte!
Când de fericire, ochii-mi scânteiază
Toată lumea râde, cântă și dansează,
Însă, dacă lacrimi mi se scurg sub gene,
Toată lumea plânge, se sufocă, geme.
Mă doare, vă doare! luați bine seamă,
Omenirea toată depinde de-o toană!
Libertatea voastră-i nepăsarea mea
Dac-ar fi să-mi pese, toți ați dispărea!
Doar ce văd există, ce nu văd, visez,
Ca să prindeți viață, stați să vă scanez,
Fiecare este umbra mea sub soare
Scundă sau înaltă, după-a mea mișcare!
Să-mi aduceți daruri și laude multe
Drept recunoștință-a vieților mărunte!
Și vegheați-mi somnul, orice vis plăcut
Este pentru lume, un nou început!
[...] Citește tot
poezie de David Daniel Adam
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ahoe!
Privesc pe geam cum bate ploaia
Și mă închipui dincolo de nori
Plimbându-mă de-atâtea ori
După capriciul ei, odaia
Tristețile din nou mă-ncearcă
Și totuși nu vreau să cobor
Las locul liber în obor
Și-mi iau doar visele în arcă
Și cum plutesc de bunăvoie
De restul lumii mă despart
Atâtea albe nopți de cart
Că strig la cei de jos: - Ahoe!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taverna [Tavern]
Voi ține o tavernă
Sub creasta de colină,
Bărbații cu ochi tandri
Să-și caute odihnă.
Vor fi bucate o mie
Și căni să-i răcorească
Pe cei cu ochii tandri
Ce vor urca pe creastă.
Dormi-va călătorul
Ca să-și viseze scopul,
Mă voi trezi în noapte
Să nu se stingă focul.
Ce fac e un capriciu
Dar inima mea jură
Că doi ochi mari și tandri
Mi-au dat învățătură.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea florilor
Nu putem admira în același timp
luna, zăpada, pădurea și florile.
Stropii de ploaie, frații celor de rouă,
odihniți pe clopotele bisericii
și pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
și nu-mi vând diminețile niciodată.
Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereții,
iar o simplă floare de câmp e perfecțiunea.
Dacă vrei fructe, nu rupe florile!
Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îți șoptesc că te iubesc
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Capricii de femeie
Plâng sărutări astrale
Pe sânul tău fierbinte,
Cu sfârcuri... ireale,
Sorbite de cuvinte.
Pe limbă-i dulce harul
Și laptele... pelinul,
Ambrozia... nectarul,
Luminile și... vinul
Se împletesc cu șoapte
Și căutări... nespuse,
Tăcute ca o noapte
De-nvățături hinduse.
De reguli... încălcate
Adeseori complice,
Cu buzele-ți uscate
Și zâmbetul... novice.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuloasa din Andromeda
Deasupra marei constelații ce-n litere de foc fixează
O delicată povestire în fundul cerului obscur,
Departe-n adâncimi imense, iluminatul nor planează,
Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur.
Iuțeli vertiginoase-acolo în largile spirale-așează,
Cu sorii noi, fășii de haos stârnite din eternul pur,
Și totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează
Înminunați că giuvaerul încremenit e în azur.
Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce creează,
Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-azvârle împrejur
Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează
E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează,
Ori ca nălucile ușoare tăcute și c-un șters contur,
Ce din neant scot visătorii și sufletul și-l populează.
poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre capricii și visare, adresa este: