cardiologie şi timp

După o operaţie pe cord deschis

Am ajuns pe buza gropii,
Zilele cu greu se scurg,
Însă nu dau ortul popii,
Că l-am dat la un chirurg.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lampadarul nopţii senine
îmi stropeşte cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronţăie fără milă oasele vechi
şi carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.

Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniştită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.

În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Şi sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibraţiile,
în nopţi cu lună plină, surâzătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj

Iubire de taină şi moarte,
Ce pot să-ţi mai spun despre noi,
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi.

Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră fraţii călare,
Eu plec către sud, tu spre nord.

A fost o minune-n oglindă
Şi ultimul zbor peste veac,
O aripă porţi în valiză,
O aripă port în rucsac.

Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i că-n toate acestea
Şi martor şi probă eşti tu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de Heart of twenty-four carat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Derută

Mergem adesea şi nu mai ştim unde,
Un popor care migrează-n stol,
Să ne găsească moartea pe neunde,
Cerşind merinde pe stomacul gol.

Istoria trădată ne bagă la subsol,
Ne pierdem rădăcinile profunde,
Şi corbii vin în stoluri rotocol,
Căutători de leşuri pe oriunde.

Aşteaptă toţi ca să le spui de unde
Vine salvarea pentru noi, sărmanii,
Salvarea însă tainic se ascunde
Şi trece timpul, zilele şi anii.

De pretutindeni veştile abundă,
Unii şi-au făcut jurnal de bord,
În timp ce barcarola se scufundă
Si mor de inima, atac de cord!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

Aerul vibrează ca o coardă
Un diapazon sau un acord
Simptomele atacului de cord,
Dau alarma-n camera de gardă

În case şi în suflete e frig
Apele îngheaţă în fiorduri
Şi ne trecem viaţa-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infarct

Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-şi face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenuşiu de spital.

N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e şi această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvaţă a scrie.

"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înşeli,
Fii silitoare şi-nvaţă
A scrie - dar, te rog! - fără greşeli
Un singur cuvânt, numai unul: viaţă!"

Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauţi, moarte, aşa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea în versuri a Alessiei

Dacă la unsprezece şi jumătate dimineaţa
vei deschide fereastra familiei Paoli,
în partea opusă, pe balconul acelei clădiri galbene fără tencuilă,
o să poţi vedea o fată tânără cu părul şaten,
şi gri care-ţi aduce aminte de o pânză de păianjen.
Alessia are douăzeci şi şapte de ani şi nu se iubeşte pe sine.
Lucrează la o patiserie în centru oraşului,
lucrează pe tura de după-amiază, şi câştigă foarte puţini bani,
prea puţini pentru a închide ferestrele balconului pentru totdeauna.
Când în ochii ei nu se reflectă micile pizze şi prăjiturile
– dacă-i priveşti pupilele îndeaproape –
poţi vedea tramvaiele de pe strada Padova,
fructe în lăzi, rochii, travestiţi
(pentru ea mult prea bătători la ochi, ca sânii
transexualilor care îi par ca nişte bombe)
sau poate picioarele femeilor frumoase,
netede, netede sub fustele mini.
La vârsta de şaptesprezece ani Alessia visa
să devină avocat,
dar tatăl ei a murit în urma unui atac de cord

[...] Citeşte tot

poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risc major

Risc să fac atac de cord,
C-ai intrat cu trei vagoane,
De vrăjeli şi de boscoane,
Fix în Gara mea de Nord,

Mi-ai dat cioara de pe gard,
Pentru vrabia din mână,
Şi în nici o săptămână
Ai făcut atac de card,

Dar apoi am câştigat,
Însutit şi înmiit,
Pentru că te-am păcălit,
Şi mă simt din nou bogat,

Căci mi-ai dat o cafă scurtă,
Îndulcită cu pupici,
De pe buze dulci şi mici,
Din căniţa de sub burtă...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilisiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea în toamnă

I

Doamnă toamnă - viaţa mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aş putea
Să-l îmbăt de fericire?

Toamnă - cântec cenuşiu
Viu miroşi a despărţire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai ştie de iubire.

Doamnă toamnă – inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viaţa mea,
De ce n-are căutare?

II

Stau ferestrele pustii şi reci

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaştem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, aşa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Şarmul nu e o prioritate pentru mine. Şi să ştiţi că ăsta nu e un film care să te facă să te simţi bine. Deci dacă vă aşteptaţi la asta, mai bine mergeţi la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbeşte singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri şi totuşi, numărul idioţilor care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voştri, despre colegii voştri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformaţi. Moralitate, ştiinţă, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aş fi nevoit să mănânc fructe şi legume toată viaţa, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe şi legume. Şi Omega 3, şi banda de alergare, şi cardiograma, şi mamografia, şi sonograma pelviană, şi, of, Doamne, colonoscopia... şi cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie şi vine următoarea generaţie de idioţi care-ţi vor spune la fel totul despre viaţă şi ce ţi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineaţă – poţi să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare şi corupţie, şi ignoranţă, şi sărăcie, şi genocid, şi SIDA, şi încălzirea globală, şi terorismul, şi tâmpiţii ăia cu valorile familiei, şi tâmpiţii ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Şi cu siguranţă că vedea lucruri îngrozitoare. Şi voi ce faceţi? Citiţi despre nu ştiu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc şi spuneţi "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care daţi pagina şi vă terminaţi de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleşeşte! Eu am încercat să mă sinucid şi bineînţeles că n-a mers. Dar de ce-aţi vrea voi să ascultaţi toate astea? Hristoase, aveţi şi voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorinţe şi speranţe. Vieţile şi iubirile voastre care nu vă satisfac, eşecurile în afaceri. "Ah, dac-aş fi cumpărat acţiunile alea! Dac-aş fi cumpărat casa aia atunci, dac-aş fi făcut mişcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Ştiţi ce? Nu mai vreau să aud dacă şi cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roţi, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Ştiţi cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizaţii barbare şi descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă şi bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.

replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stresul este cel care-i dărâmă pe oameni, fiindcă trebuie să treacă în câteva minute de la normalitate, la o situaţie de urgenţă. De fapt, cei mai mulţi pompieri mor din cauza atacurilor de cord, nu din cauza arsurilor.

citat din Chosewood
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar crezi că dragostea, ea însăşi

Chiar crezi ca dragostea, ea însăşi, locuind
În casa asta săracă, din chirpici,
Va dura?
Ne-întâlnim şi, pa, acolo-i poarta:
Tot ce discutăm e despre-acum şi-aici;
Ne comportăm la fel, de despărţire gata;
În ce facem nu-i viitor, nu-i nici trecut.
Deşi ŞTIU cu cine umbli şi te ţii,
Sub pactul nostru subînţeles, tăcut,
Nu spun nimic; cum şi tu prea bine ştii
Cu cine după amiază-am petrecut;
Să fie dragostea un troc, prilej de şotii?

ŞTIU, dar vezi, să crezi că nu ma-m prins te las,
Fiindcă-s femeie de lume şi cu tact,
La ce oră ochii tăi stau aţintiţi pe ceas.

Lipseşte-un sentiment şi nu poţi face pact
Cu omul care eşti – şi vinul rămâne fad şi calp.

[...] Citeşte tot

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare?

- Ce te doare?
- Nu ştiu... aştept un cititor
de poeme, să-mi spună ce mă doare!!
Aştept pe unul care mi-a fost o vreme
medic specialist în chirurgie cardio-vasculară,
mi-a fost iubit şi avocat,
mi-a fost judecător şi martor,
mi-a fost iubirea cu bisturiul rece
ce mi-a tăiat cordul în două,
şi-apoi şi-a luat un bilet de a pleca în vacanţă
să se relaxeze, după o aşa intervenţie chirurgicală.
- Şi-acum cum te simţi?
- Nu ştiu... aştept să se întoarcă chirurgul din vacanţă!
Simt că mă apasă ceva,
mă doare o bucată de carne
în partea stângă, sub prima coastă
acoperită de sânul sărutat de el
intr-o vreme.... când nu era licenţiat în operaţii
pe cord.
- Ce te doare, ce-ţi lipseşte, poate te pot ajuta!?

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-mă, Doamne, de găini...

(1 Tesaloniceni 5,22)

Pe orişicine ai fi întrebat în sat, ar fi ştiut să-ţi spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orişicare timp din an.
Era ştiut şi-apreciat de toată lumea ca om deştept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.

Şi tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă preţul mare şi înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieţii lui sfârşit.

Ajunse-acasă. Şi în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai preţios şi mai păzit,
Punându-şi în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare şi-a sădit.
"Iubitul meu - neliniştita lui soţie îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robeşte de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"

Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, ţânţari şi cărăbuşi şi muşte, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd şi mut căra întruna

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!