Citate despre castele și zile
citate despre castele și zile (inclusiv în versuri).
Casa ce se află dincolo de zidul de incintă, spart în nenumărate locuri, dacă se adăpostea înăuntru vreo clădire bună de locuit, dacă o podișcă și o poartă îngăduiau intrarea, nu se mai știa de ani de zile. De fapt, deși castelul din Carpați era mai bine păstrat decât părea, o spaimă molipsitoare, îndoită de superstiție, îl apăra nu mai puțin decât o puteau face odinioară pivele, săcălușele, bombardele balimeze și celelalte piese de artilerie ale veacurilor de demult.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady Blues
m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.
m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.
m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.
la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.
poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la castele și zile, dar cu o relevanță mică.
Caracteristici
Prietenii mei americani,
care se declara de origine scoțiană,
au făcut turul Scoției.
Ȋn zece zile au vizitat unsprezece castele. Am zâmbit
Tipic pentru americani!
Spuneau că le-au plăcut îndeosebi
cele aflate în ruină. Am zâmbit iarăși.
Tipic pentru scoțieni!
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe gorganul cel mai răsărit al Belgradului, turnurile castelului țarilor Serbiei opinteau să străpungă cețurile iscate în pântecele munților Dinarici, ghiontite de vânt harnic asupra cetății de scaun. Deasupra donjonului, drapelul alb cu cap de urs chindisit în fir de aur, împovărat de ploaia ce stăruise de trei zile, flutura anevoie. Castelul, aidoma celor din țările papistașe, era o fortăreață puternică, împrejmuită de zid crenelat. Veacurile însemnaseră piatra de codru. Pe negura așternută de vremi, ici-colo, mușchiul zvonea verde de mlaștină, smaraldin în binecuvântate zile însorite.
Rodica Ojog-Brașoveanu în Vulturul dincolo de cornul lunii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin timp
Încă mai cred, ce am crezut o vreme,
Iubirea chip de înger din astrul tău venea,
Și-n iarna mea nu mai găseam poeme,
Nici frunza galbenă pe alei nu mai foșnea.
Veneam în visul tău ca împăratul verde
Ce căuta prințesa răpită din castel,
Eram un Nostradamus ce învăța a crede,
Eram un trubadur și-un actual rebel.
Am emigrat cândva în tainice ispite,
Am evadat din rugă către plăceri lumești,
Nimic nu-i întâmplare din zilele trăite,
Acum mă-ntorc cu fața spre cele îngerești.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina zilei
Mi-e dor de tine, mare, de valurile largi,
De soarele năvalnic pe care îl îmbraci,
În lungi sclipiri pe ape ce unduie ușor,
Acoperindu-mi pasul în vreme trecător...
Castele de nisip mi-am făurit ades,
Dorind vieții mele să-i pot a da un sens.
Corăbiile albe imi apăreau în vis,
Ducându-mă departe spre orizont deschis.
Cu albatroși în zare, cu perle din ocean,
Zburam fără de grijă, trecând din an în an.
Acum în vântul rece aștept cu nostalgie,
Lumina unei zile, prietenă să-mi fie...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
18:05 Avionul urma să aterizeze lin ca o pasăre măiastră cu penaj auriu și sidefat în grădina luxuriantă a castelului. Plutea în aer un parfum de basm medieval, de roman cavaleresc. Era el, cel pe care îl aștepta cu sufletul plin de speranță de ani de zile. I se creiona pe față un zâmbet diafan, gingaș în timp ce savura limonada cu mentă și cuburi de gheață în care se oglindeau razele jucăușe ale soarelui. Și inima lui fusese de gheață, dar iubirea ei incandescentă și necondiționată i-o topise încet și sigur... Privea curioasă mărgăritarele de apă, știa că în globurile de cristal se citește viitorul. Al ei urma să fie: LUMINOS... Fiat LUX!
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer de nisip
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aștern pe nisip
castele de sare
te îmbrățișez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut și îți sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfășoară sufletul vierme
păianjenul timp
cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriașe și-l trag de urechi
zile liliputane
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cum aș putea să stau indiferent când văd cum plângi că nu ai casa visurilor tale, iar eu te văd că stai cu fundul pe un munte de cărămizi cu care poți să construiești un castel? Ai materia primă, ai și uneltele, și sigur știi să pui câte o cărămidă, una peste alta, și să le faci să stea bine lipite. Și dacă nu știi, înveți repede. În primul rând nu te uiți unde trebuie ca să vezi cărămizile. Dar de fapt, spun prostii. Sunt sigur că știi foarte bine că stai cu fundul pe toate cărămizile de care ai nevoie. Pune mâna pe una și așeaz-o peste cealaltă! Piramidele s-au construit punând o piatră peste alta. La fel și Roma. Nu a durat 3 zile, ci ani. Mi-ar părea rău să te văd trecând prin această viață dorind puțin. Mi-ar părea rău să văd cum stai în ploaie, vânt și frig cu toate cărămizile astea lângă tine. Îți ofer o metodă pe care am descoperit-o și care este următorul nivel în dezvoltarea personală. Dincolo de motivație, încredere în sine, emoții. Deci? Ce ai făcut azi care să conteze în strategia unei vieți mai bune? Ai pus azi o cărămidă la noul tău stil de viață?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel de toamnă
O vară trece în zadar,
Veni-vor zilele mai rele
Și totul pare-a fi contrar
................. voinței mele.
...
În părul meu, de-acum mai rar
În care nu mai sunt inele,
Apar sclipirile de var
.................... prin firicele.
.....
Pe malul mării de cleștar,
Printre nisip și pietricele,
Adie aspru, vânt hoinar,
.............. strivind castele.
.....
Se taie codrii de stejar
Și-n locul lor apar șosele
Iar dealurile iar și iar,
................... sunt golicele.
.......
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bunici
Vreme bună, cer senin, zile frumoase de vară,
Ce frumos e în vacanță la bunicii de la țară!
Am scăpat de-asfaltu-ncins, larma și forfota mare,
Leagănul ne-așteaptă-n curte, sub o boltă la răcoare.
Am plecat apoi în câmp, înspre lanuri, spre ogor,
Roua-ncet se ridicase, vântul adia ușor,
Stoluri gureșe de vrăbii scutură de zor scaieții,
Lanuri pline de porumb își arată-acum știuleții.
Înspre înălțimi de cer se avântă ciocârlia,
Floarea soarelui ușor își rotește pălăria,
Vuiet se aude-n preajmă, e un zumzet de albine,
Harnice se duc în grabă cu polenul la stupine.
Un iepuraș rătăcit o zbughește pe furiș,
Speriat fuge în goană pierzându-se în tufiș,
Popândăul de câmpie, cocoțat pe-un mușuroi
Se ridică-n două labe privind curios la noi.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
10 porunci
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece,
Zece picturi se tot mira,
Cat esti de frumoasa.
Zece zile... trec absurde nu stiu,
Nu stiu, cum nu stiu, pe unde nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine...
Tot ar fi putine.
Doua stele... paralele,
Stele, lacrimi, inodate
... si...
Lumina de la ele,
Pentru tine toate.
Patru printi cu trei castele,
Ape, lanturi fermecate
[...] Citește tot
cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec occidental
O, a sufletului bătaie de aripi:
Pășeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Și urma cerbul roșu, floarea albastră și gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și martiri înflăcărați
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute pășeau pioșii apostoli,
Acum războinici, treziți din răni și vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopților albăstrele.
O, voi vremuri de liniște și ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări pașnici storceam violeții struguri;
Și împrejur străluceau dealul și pădurea.
O, voi vânătoare și castele; odihna serii,
Căci în cămăruța lui omul medita la cele drepte,
Și-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul bardului
A fost de mult un mândru castel, cu vâlfă mare,
Strălucitor departe pân' la albastra mare,
Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee,
Săltau fântâni vioaie în joc de curcubee.
Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut.
În tron de fier sta palid și de supuși temut;
Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui urgie,
Și bici e tot ce spune, și sânge-i tot ce scrie.
Spre-acest castel veniră doi călăreți de frunte,
Cu plete blonde unul, iar celălalt cărunte.
Bătrânul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit;
Pășea alături sprinten tovarășul iubit.
Copilul meu, fii gata, grăi bătrânul lin,
Adânc din pieptu-ți smulge și cântă viers deplin.
Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el,
Să-nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel.
[...] Citește tot
poezie de Ludwig Uhland, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șobolanul și cașcavalul
Un șobolan, ce fără frică, de ani de zile s-a-nfruptat
Și s-a-grășat peste măsură, furând pe rupte de la stat,
Acumulând peste hotare castele, conturi dolofane,
În care stau înghesuite cu sutele de milioane,
Vazu cum șade nepăzită într-o cămară, o bucată,
De cascaval, îmbietoare, cu un miros ce te îmbată.
Probabil, dintr-o întâmplare, că paznicul, un nea Caisă
Plecând probabil la plimbare lăsase ușa larg deschisă.
-Ia stai măi frate că e rostul să dau o nouă lovitură
Că n-am mai pus de multă vreme un strop de cașcaval în gură,
Deși am grâne în cămară, și-am strîns averi spectaculoase,
Am iaht o vilă cu piscină și-n capitală șapte case,
De cascaval acum am poftă, de apă mi-este plină gura,
Chiar dacă simt că de aseară mă arde în stomac friptura!
Cum cașcavalu-i luase ochii fiind pe masă, la vedere,
Păși tiptil cu sacu-n spate în zăbrelita încăpere,
Dar când pe pradă puse mâna și-a pus guzganul pofta-n cui,
Că se închise la capcană, cu zgomot, ușa-n urma lui!
Morala
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Era în existență un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.
Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viața și destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.
Monstrul purta un doliu veșnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.
Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toți aștrii feerici străluceau.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ondina (Fantezie)
L-al orelor zilei șirag râzător
Se-nșir cele negre și mute
Ce poartă în suflet mistere de-amor
Pălite, sublime, tăcute.
Și noaptea din nori
Pe-aripi de fiori
Atinge ușoară, cu gândul,
Pământul.
Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceață pustie și rece
Un june pe vânturi, cu capul în joc,
Cu clipa gândirei se-ntrece
Și calu-i turbat
Zbura necurmat
Mânat ca de-a spaimelor zână
Bătrână
Pe aripi de munte și stânci de asfalt
Castelul se nalță, se-ncruntă
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine
Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate
Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate
[...] Citește tot
cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Toma Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecò
Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc
Pe-a cerului arcuri mărețe.
În umede lanuri de-albastru ceresc,
Merg norii cu hainele crețe
Și stâncile rar
Ca stâlpii răsar,
Negriți și-ndoiți de furtună
În lună.
Diamant e în aer, în codri miros
Și umbră adânc viorie;
Și luna-i a cerului scut argintos
Și stele păzesc în tărie
Și văile sunt
În aburi de-argint
Pierdute-ntr-al doinelor șuier
Din fluier.
Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceața pustie și rece,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (aprilie 1833)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre castele și zile, adresa este: