Citate despre ceară și ochi
citate despre ceară și ochi (inclusiv în versuri).
Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat și și-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuma soarele suia pe scara cerului în zodia întâia și se auzea, din prăpăstiile de jos, tunetul zăporului. Pe plaiuri, era încă iarnă dulce, cu ostroave de omăt subt brazi. Cucoșii cei mari sălbatici începeau să-și cheme găinile în marginea poienelor. Dela peșteră se auzea mugetul bourilor, în hățașurile văii. Cintezii și stigleții care ceruseră sălaș în peșteră cât ținuse puterea iernii se mutaseră pe crenguțele mestecenilor de deasupra celor trei izvoare și se închinau primăverii cântând subțirel și sticlindu-și în lumină àcele ochișorilor. După ce se arătă pe cerul nopților luna plină a luminii lui Martie, cei doi ucenici așezaseră la altar făcliile de ceară poruncite, căci la sfârșitul acelei săptămâni postul lor se sfârșea, și, după trei zile de mâhnire, tăcere și taină, urma o nouă înviere a Dumnezeului tuturor veacurilor.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ceară și ochi, dar cu o relevanță mică.
La țărmul mării
Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca niște unde care, lovindu-se, se sparg
Și sub ușoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează și-n visuri se alină
Și-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum își îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Și-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge și renaște în fiece moment.
Ați auzit, prieteni, ce imn a înălțat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezește Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însuflețind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rămas cu sufletul deschis
Întorc adevărul ca pe un copil de la joacă
și nu-l cert dacă plânge
mai degrabă îl mângâi pe creștet.
Cu el de mână minciuna se topește ca ceara
și se luminează la față,
mă îmbărbătează gândul că poate crește drept
dacă nu obosesc să-i dau sprijin
cu exemple vii.
Am rămas cu sufletul deschis
pentru orice înțelegere descifrată-n gesturi
și-n cuvintele spuse cu sfială
fără zâmbetul acela fals de bucurie
care curge într-o apă tulbure.
Ochii tăi cu gene subțiri
mă privesc din colțul mesei
c-un fel de durere amară
ce nu provoacă lacrimi și nici suferință.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititul este cel mai greu dintre studiile și exercițiile inteligenței, cu toate că, și tocmai pentru că este studiul și exercițiul cel dintâi; este greu și trudnic chiar pentru mințile copiilor care abia se deschid și se lasă plăsmuite ca ceara în mâinile celor ce-i formează; iar acestora, copiilor, se tinde să li se dea învățătura, nu știm dacă cu folos, nu atât prin predare, ci prin joacă, aproape ca o distracție plăcută; voi însă, cititul l-ați cucerit cu sudoarea frunții voastre mature. Da, fruntea voastră, obișnuită cu căldura fierbinte a soarelui și cu vremuirea iernii, s-a brăzdat de-o nobilă sudoare sub povara frământării noi a științei ce trudnic se zămislește în creier; iar mâna înăsprită și bătătorită de sfintele unelte ale muncii a tremurat de-o nobilă emoție, urmărind în cartea de citire biruințele și cuceririle pe care ochiul și mintea continuau a le dobândi, însușindu-și cuvinte și idei noi.
citat clasic din Giosue Carducci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul albastru
"Doresc un fir
De trandafir
Catifelat, albastru."
Si lumea toata
Tot trandafiri
Mi-au daruit:
Albi, galbeni,
Rosii, roz.
Nici unul, insa,
Nu era
ALBASTRU.
Cununi de credinta
Pe frunte purtam.
"JURA"
"Nu jur Doamne!
Nu pot sa-i fiu
Nevasta!"
Piatra din piatra
O inima se-nalta.
"Iertare Doamne,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te visez
E noapte iar și-n cel adînc al nopții
E trist și norul ce-adoarme sus pe cer,
Și munții falși ce-nșiruie-o poveste
Adorm pe veci în cel uitat mister.
Iar cea cîndva mai galbenă ca ceara
Nici nu privește-n jos peste păduri,
Căci adormită e în taina nopții
Ca o prințesă-a lumii în conduri.
Iar ceața nevăzută-a sorții negre
Întinsă pe pămîntul otrăvit
Mă face roaba unei dulci himere,
Iar tu rămîi un zeu în asfințit.
O frunză verde stă-n creangă nemișcată
Și creanga grea s-atîrnă de copac,
Iar valul argintiu le-mpodobește,
Și eu, privind, ascult, gîndesc și tac.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Popusoi (2008)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bătrânul
Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise și-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
și răspunsuri clare și lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ți mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuți ale tinereții
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Știe prea multe ca să mai spună
se odihnește cu pauze scurte
continuă obosit și îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primește
pe toți în inima sa
ca pe niște copii
fără vârstă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad în somnul altor vremuri
Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalți îi așteaptă încă colții,
distanțarea socială obligatorie și tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
și crestează mușchii cu durere
de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzișuri de ceară,
în zile și nopți fără cuvinte.
Buzunare goale, inima rămasă săracă.
Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfășurată în voal de mireasă
și-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele și albul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o să meargă trucul?
Prea multă-nghesuială
mai puțini afară la lucru
mai mulți înăuntru, cu mâna-ntinsă
cu farfuria linsă
dar cât o să meargă trucul?
că-ți vine să te iei cu mâinile de cap
de capul tău, de capul lui
de capul lor
că ăsta nu e viitor!
Cine te strigă
cine te mămăligă
de dimineața până seara
ai ochii ca ceara
dincolo de care nu se vede nimic
și asta mă intrigă
Confort și mâncare
mâncare și confort
ești mai rău ca un fort
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera secretelor
În camera secretelor se pun
Oase peste oase, - n ochii mei
Tăcerea e odihnă colțuroasă
Ce-atârnă greu în bărbile de zei.
S-ascunde taina în cenuși târzii,
Galop de iele trece-n veșnic vis,
Ordinea lucrurilor e migratoare
În putred nod de paradis.
Și-adună zborul libertatea
În secrete nude, mișcătoare,
Infinitu-așteaptă lămurirea
Ce-n sânge desenează-un soare.
În camera secretelor se fierbe
Clorofila oaselor ce-ncap
În ceara formelor turnând odihna
În noua baionetă a unui vechi satrap.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sculptor prost
Iti cer sa te sculptez in ceara,
Tu-ngadinta nu vrei imi a da,
Dar ti-o ascund si ma trudesc,
Picioare lungi sa-ti fauresc.
Si maini subtiri imbratisandu-ma,
Si buze roditoare de suspini,
Cu sanii albi tot din ceara.
Ma minunez uitandu-ma la tine,
Surasul ochilor in ceara,
Nu reusesc sa-l tiparesc.
Si realizez zadarnicia trudei
Vazand sculptura imperfecta
Si transformarea ta de zi cu zi.
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând și văpaie
dintr-un zid iese un câmp
la margine de zare
acolo sus în munți
unde pășesc mioare
un păstor tace pe o piatră
frunzișul cade neîncetat în liniștea din vale
e seară iar
un clopot plânge printre gânduri uitate
o biserică cu turlele rezemate de cer
se închină spinii pe o cruce
ceasornicul mai bate o clipă
apoi tace, ora, ceasul bate și bate
se scurge ceara din anvon în palme chinuite
se scutură în zare crinii
în cale plânge o apă
seara, mă întorc pe cărări
printre palide făpturi
stins, mă lovesc de ancestrale tăceri
prin păduri adormite
ochii nopții încet se deschid în țipătul clipei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi în eter
Pe vremea când se coborâse cerul
iar oamenii se cățărau pe nori,
erau povești ce adânceau misterul
îndrăgostiților rătăcitori.
O astfel de poveste-a fost cântată
la o nedeie, de un bard local,
în sat, pe când bunica era fată,
iar ea a reținut-o integral.
Spunea povestea că într-o cetate,
trăia, modest, un fiu de-armurier
care-ndrăznise-n rânduri repetate
să se declare mare cavaler.
Știa să lupte și o dovedise
în crâncene-ncleștări cu un dușman
ce ne-ntrerupt cetatea o lovise
venind, ades, pe drumul dunărean.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halebarda
Inghesuiala in troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete in brate,
Cu microbi
Si, cum stau eu pe scaun,
In spatele meu,
Un mos cu o cazma-
Naiba stie la ce-i trebuie s-o care acasa.
O tine de coada ca pe-o halebarda
La usa cortului imparatesc.
E batran mosul de cand lumea,
Are o pata mare pe ochiul drept,
Ii mai tremura si man ape deasupra.
Asta acum o sa-mi scape cazmaua in cap-
Ma gandesc, lua-l-ar dracu!
El e un mosulica simpatico de altfel,
Politicos,
Vorbaret chiar.
Zice: Nici o grija, tin cu strasnicie de afurisita asta de cazma.
Si cu toate astea, din cand in cand o scapa: poc,poc, poc!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde mai sunt?...
Sunt mic, pueril, mi-au avânt și m-arunc să alunec,
Mângâi iarăși cu mâna miros de parchet lustruit,
Sau pititea mă joc la podeț până totu-i întunec
Și colind dimineți până-n seară de vară, sunt ud ca topit.
Îmi fac din conserva cu apă și-un pic de carbid
O bombă ce-o aprind c-o prăjină de foc să fac zgomot,
Sau plec cu prieteni prin praful cel gros ca de-un tren ropotit
Până-n josul la gârlă; n-am banii de ștrand zi de zi ca să-not!
Am sabie-n lemn, mi-e făcută de tata, mă vreau cavaler
Și fac strategii prin ceairuri pe coaste, prin luncă.
Stau cu ochii deschiși pe o iarbă de mal și privesc către cer
Alergând în mister cu car mare sau mic de pe bolta adâncă.
Mă bucur de zgomot de pietre ce-arunc sus pe tabla bunicii
Și-i intru pe geam ca să-i fur din cutii cu cacaua-n zahar
De-i plecată să curețe pir de pe stratul fiorilor fricii
Ce știu că-i mormânt... dar e tot numai flori pe răzor, în pahar.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXIII
"Deus, venerunt gentes", alternând
ori trei, ori patru dulce-o psalmodie
cântar-acele doamne,-acum plângând,
și le-asculta și-ofta-n cucernicie
stăpâna mea, și-așa schimbată cum
nu mult mai mult sub cruce-ai fost, Mărie.
Iar, când fecioarele-i făcură drum
și ei ca să vorbească, ea,-n picioare
stând dreaptă-n sus, răspuns-a lor acum
și-n faț-avea a focului coloare.
"Puțin și nu mă veți vedea", vorbi,
"și iar mă veți vedea, dragi surioare!"
Pe toate șapte-n față-i le pofti,
și-n urma ei, prin semn numai, m-aduse,
pe doamna și pe Stațiu, ce s-opri.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul orb
"Să n-ajung să văd lumina zilei!", am jurat.
Și, iată,-a scăzut lumina dimineții...
Doamne! M-a ajuns blestemul, am orbit!
Amiaza s-a poticnit în pragul ceții.
Fii iertător cu mine, cel care Ți-a luat numele-n deșert, Hristoase!
Ochii mi-s orbi, dar cruță scânteile-n mintea mea rămase;
Acum când șovăitori mi-s pașii, lasă-mi sufletul să vadă încă
Lucrurile care-au fost în viața mea-înainte să coboare bezna-adâncă.
Erau lucruri mici, Doamne, dar, deși mici, ele nu pot fi negate:
Apele verzi din porturi în care zac, la ancoră nave obosite și parcă resemnate;
Apoi, velier, bric și brigantină, cu velele în vânt, aproape și departe,
Traversând recifurile-n clocot, bara unde, oftând, fluviul de mare se desparte.
Nu-mi lua, Doamne, icoanele din minte, lasă-mi lumina amintirilor întreagă,
Palmieri îmbrățișați, cu frunzele în vânt, nisipul plajei albe, mie-atât de dragă...
Bărcile cu pânzele-întinse, goeleta cu skipperul și întregul echipaj la bord,
Nucșorul și alți pomi cu mirodenii-n adierea brizei venind dinspre fiord.
[...] Citește tot
poezie de Roberts, Theodore Goodridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp fara nume
vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.
si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.
unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.
vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiorii diminetii
clopotul mare rasuna-n mamastire
vestindu-ne parca o noua venire
prin sunetul prelung si cadentat
ce-ti da fiori de-ai sufletul curat;
se-aude de departe cum se zbate,
c-acelasi clopot bate-n mii de sate.
calugarii-n chilii se roaga ne-ncetat
in haine negre, lungi, cu capul aplecat,
vorbind cu Domnul prin tacere
si multumindu-i ca le-a dat putere.
cu Psalmii-n mana-un Serafim Parinte
citeste si se roaga din Cartile Preasfinte;
apoi ridica ochii fara sa clipeasca
si-asteapta ca prin ruga sa se nasca
in el un suflet bland si iertator
pentru cei vii si pentru cei ce mor.
sta incremenit in mana cu o cruce
simtind mangaierea spre suflet cum se duce,
iar in juru-i lumanari de ceara
vor parca de la dansul scanteie ca sa ceara;
[...] Citește tot
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ceară și ochi, adresa este: