ceartă şi religie

Care este cauza certurilor, despărţirilor şi divorţurilor? Egoismul... Când dragostea pleacă, pleacă şi Dumnezeu.

Părintele Efrem Athonitul în Despre credinţă şi mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navetista

Ca să scape de păcat,
Soţ un preot şi-a luat;
Astăzi mintea n-o mai ceartă:
Cât greşeşte… i se iartă.

epigramă de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se ceartă în numele religiei: scriu în numele ei, luptă în numele ei, mor în numele ei; orice, mai puţin să trăiască în numele ei.

citat clasic din Charles Caleb Colton
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea este un lucru pe cât de misterios, pe atât de teribil, iar asta mi se pare greu de suportat. Dumnezeu şi diavolul se ceartă, şi nu şi-au ales alt teren de luptă decât omul.

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constat cu tristeţe că cei ce au o cantitate mare de bani, putere si control, mor adesea certaţi cu Dumnezeu, în timp ce alţii care au dăruit cu generozitate au găsit pacea sufletească mergând către împlinirea cea de pe urmă.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri, între esenţial şi etern
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne împăcăm cu Dumnezeu!... Chiar dacă nu ne-am certat niciodată?

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul la modul gramatical al iubindului

Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeţii
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopeţii,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună

Când inima îi cere veciei moştenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai şi iad alături, vecini în strop de pleoape.

Când bei din nemurire, crezi, timp că-ţi mai rămâne,
Ceva rămas prin cioburi spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nşfacă dumnezeirea-n pradă.

Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul.

sonet de Dumitru Ichim (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensaţie/ Peicină de ceartă

Soţia bat-o vina,
Din orice scoate pricina.
Dumnezeu prin a sa lege,
A lăsat s-avem colege.

epigramă de Adrian Timofte (iulie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia bogaţilor

Cei săraci azi nu au drepturi,
Cu democraţia-i bai,
Bogaţii le-oferă certuri,
Drepturi vor primi... în rai!

epigramă de Lucia Paşcalău din Pledoarie pentru epigramă (iulie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu discut niciodată despre politică, religie sau Wagner. Întotdeauna înfierbântă sângele şi generează certuri.

citat din Max Maretzek
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la vecinul meu din iad

Mi-ai fost vecin şi cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urat.
Mi-ai fost prieten ca un frate..
De ce n-ai spus ca sunt pierdut?

Aveam incredere in tine
Si nu stiu alti vecini la fel..
Stiai de Dumnezeu prea bine.
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine draga
O vorba de mi-ai fi spus
Ce fericit as fi in slava
Si cum ti-as multumi de sus!

Dar vai, stateam pe-aceeasi strada
Si ma stiai ca-s pacatos
Stiai ca n-aveam mantuire
Si din pedeapsa nu m-ai scos!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice păcat făcut de om este o ceartă cu Dumnezeu, iar atunci când păcătuim noi ne certăm cu Părintele nostru din Ceruri. De aceea a venit Hristos, să ne ierte păcatele, adică să ne împace cu Tatăl Cel ceresc.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să dau peste termenul de "evreu" doar când aveam paisprezece sau cincisprezece ani, rostit frecvent mai ales în discuţii politice. M-a umplut de un uşor dezgust, şi nu am putut să scap de un sentiment neplăcut care mă încerca mereu atunci când în preajma mea aveau loc certuri din motive religioase.

citat din Adolf Hitler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii îşi iubesc enorm propria persoană. Societatea distruge această iubire, religia o distruge - dacă oamenii s-ar iubi pe sine, pe Iisus Hristos cine l-ar mai iubi? Dar pe preşedinte? Dar pe părinţi? Iubirea copilului pentru el însuşi trebuie deturnată. El trebuie condiţionat să-şi îndrepte iubirea spre obiectele, lucrurile şi persoanele aflate în afara lui. Acest lucru îl face pe om foarte sărac, pentru că iubirea faţă de ceva exterior lui - Dumnezeu, Papa, tatăl, soţia, soţul, copiii - îl face dependent de acel obiect al iubirii lui. Devii al zecelea pe listă în propriii ochi, un cerşetor.
Te-ai născut împărat, fericit cu tine însuţi. Dar tatăl tău vrea să-l iubeşti pe el, mama vrea s-o iubeşti pe ea. Toţi cei din jurul tău iubesc pe altcineva, ca şi tine. Ce lume nebună! Fiecare încearcă să iubească pe cineva, când de fapt nu are nimic de dăruit! Şi nici celălalt nu are. De ce se ceartă îndrăgostiţii, se hărţuiesc şi se agasează unule altul tot timpul? Motivul este simplu: nici unul nu reuşeşte să-şi ia ceea ce doreşte. Amândoi sunt goi, amândoi sunt cerşetori.

Osho în Cartea despre barbati
Adăugat de Bordea Andreea Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea noastră ne îndeamnă spre un consum substanţial, ca şi cum am fi veşnici. Un fel de cenzură culturală exclude moartea din discursurile acceptabile din punct de vedere social.

Constat cu tristeţe că cei ce au o cantitate mare de bani, putere si control, mor adesea certaţi cu Dumnezeu, în timp ce alţii care au dăruit cu generozitate au găsit pacea sufletească mergând către împlinirea cea de pe urmă.

La urma urmei, altruismul, după cum explică Dalai Lama, este o formă de egoism inteligent care ne ajută să înţelegem ceea ce lăsăm în urmă...

Credeam că sunt vii cei care închid ochii celor ce pleacă. În realitate, cel care pleacă deschide ochii celor ce rămân.

Camelia Opriţa în WordPress.com, Lumea este mare şi lasă loc pentru toate opiniile. Singurul model care merită a fi urmat este cel al respectului (2019)
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare-se că există două teorii cu totul potrivnice despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, iar alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşală şi unii şi alţii. Teoria mea este următoarea: cei care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor, care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu.

citat din Leon Şestov
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duce anul...

Se duce Anul, fraţii mei români,
Unul dintre anii cei mai grei,
Să nu uitaţi că voi sunteţi stăpâni
În Ţara asta şi pe soarta ei!

Acum, aici, mai mult ca niciodată,
Cu flacăra iubirii în priviri
Eu vă îndemn, din inimă curată
Uniţi-vă în gânduri şi-n simţiri!

Lăsaţi deoparte amorţeala slută,
Pentru nimicuri nu vă mai certaţi
Şi Dumnezeu din ceruri ne ajută
Să veşnicim lumina în Carpaţi!

Se duce Anul şi cu el deodată
Să plece tot ce-i rău de pe pământ,
Această Ţară nouă ne-a fost dată
Cu dragoste, dar şi cu Legământ

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (12 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorii de boieri nu putură mistui vorbele ciobănaşului. Îşi puseră în gând să i-o coacă şi se culcară. A doua zi ciobănaşul se sculă de dimineaţă, îşi spălă faţa la o fântână, îşi făcu rugăciunea, încălecă pe mârţoaga lui şi trei, trei, mergea singur. Feciorii de boieri şi de împăraţi se sculară târziu, se mai zbenguiră şi apoi plecară şi ei; îl ajunseră de pe urmă şi îl şi întrecură. Şi de astă dată se alegară de dânsul şi-i cătau cearta cu lumânarea. Ciobănaşul tăcu din gură şi îşi căută de drum. El ştia că cine tace merge în pace. Seara feciorii de împăraţi şi de domni maseră în marginea unei păduri. Când, tocmai târziu, hei! ajunse şi ciobănaşul, ostenit ca vai de el; se puse şi el la o parte, făcu un focşor, îngriji de cal, apoi cină şi se culcă. Feciorii de boieri, neastâmpăraţi cum erau, voiră să-şi râză de el. Aşteptară până adormi ciobănaşul, mai aţâţară focul, îi luară pălăria şi i-o aruncară pe foc.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzeşte-ţi sufletul

Sufletul nu-i de vânzare
Nu-i pentru negocieri
Nu îl ţine-n înnoptare,
Hrăneşte-l cu mângâieri.

Nu-i da pleavă niciodată
Nici otrava lumii reci
Te îndrumă spre răsplată
Nu spre sumbrele poteci.

Nu-l lăsa pătruns să fie
De vreun dor străin de har
Tratează-l cu alifie,
Dă-i un sfânt mărgăritar.

Nu-l închide în rutină,
Nu-l opri de la-nchinări
Vrea contactul să-l menţină
Cu adânci încredinţări.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (16 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!