cercei şi visare

Câţi ca el?

Viscol, vis, colind, furtună
fur, tu n-ai văzut
amice ce am ice
într-o mână, mână doară...
Aşadară, bunăoară, într-o seară
se arată
colo-n poartă
individul care poartă
toartă-n băţ
cercei în buză
îi cer ce-i un fel
de scuză, individul se amuză, se ascunde
unde
nici nu te aştepţi;
ce să-i ceri
acelui care
prin trecutul care-l are
se dă printre cei deştepţi?!

poezie de Gheorghe Gurău (13 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vis cu Ana

In această noapte sper
Să ne întâlnim din nou,
Vreau nespus să îţi ofer
Poate cel mai scump cadou.

Visul meu cand va începe,
Usi deschise-si va lăsa,
Anumit, să poţi pricepe
Că te-astept iubirea mea!

Ambalez doar in iubire,
Inima ce-ascund in trup,
S-o primeşti ca amintire,
S-o ai tu, de ea mă rup.

Nu ti-am luat prostii in dar,
Nici inele, nici cercei,
Că mi-ai spus destul de clar
Că asa ceva nu vrei.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ei poartă cercel

Iubirea fără chip câştigă,
din ce în ce mai des,
chiar şi
...
în visul electronic
iubire fără de sens!

un el şi-o ea,
perfecţi:
ea top model,
el top model,
ca în reviste,
cei mai veseli,
cei mai fideli!
îndrăgostiţii cei mai îndrăgostiţi,

el cu cercel,
ea cu cercel,
cei veşnici,
cei mai perfecţi iubiţi!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nopţii

Azi strâng la piept durerile din creier
Şi-mi învelesc în coale vechi uitarea,
Aud poemul tău cântat de-un greier,
Iar în urechi îmi tremură suflarea.

Demenţe picurate–n mătrăgună
Se învârtesc în mintea mea zdrobită,
Iar inima şi-a pus cercei de lună...
Azi e frumoasă, atât de-ntinerită.

Şi urc pe treapta razelor de soare
Scăpând din mână gânditorii crini,
Din când în când sorb visele din floare
Şi mă împart între iubiri şi vini.

poezie de Natalia Popusoi (25 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt primăvară

Am palmele-nflorite
cu narcise
şi la urechi, cercei
de ghiocei.
Sunt primăvara
ce-nfloreşte vise,
pe câmpuri
unde zburdă miei!

Am inima-nroşită,
un bujor
şi rochia-nverzită
prematur.
Sunt primăvata ta
şi-a florilor
şi liniştea venit-am
să ţi-o fur!

Am ochi scânteieri
de stele noi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi, deşi n-au habar, visează la un premiu Oscar sau Nobel, deşi au un caracter de rebel purcel cu cercel de aur şi nichel în râtul lui mititel.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis vegetal

Vreau, suflet, să mă dezbar de tine,
şi să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viaţă fără rău şi fără bine.
Departe,-ntr-o pădure de la munte,
când păsările toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
şi lacrimile cerului pe obraz
şi despletita ploaie să mă spele
de pulberea durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smuls,
iar nopţile să-mi dea cercei de stele.
Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
mirată-n lanţul crengii ca pe-un cuib.
De raze şi de sevă să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.
Atunci mi-oi face ferecate strune
din ramurile mele şi-am să cânt
doar bucuria fragedă că sunt
pădurea-n jurul meu o să s-adune.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis vegetal

Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea ce râde în soare

Merg visător pe câmpul cu flori,
Pictez imaginea ta în crude petale,
Pun pe obraz şi pe buze roşii bujori,
Pe ochi pun irişi ce-mi pâlpâie-n cale.

Sprincene aleg, pe încercate,
Din spuza de flori frumos arcuite,
Gene de vis îţi pun pastelate –
Flori de iubire-n săruturi gândite.

Cercei îţi pun la urechi, Cerceii
Doamnei care cresc pur, senzual,
Pe unde în voioşie aleargă mieii
Imaginaţiei mele scăldată-n real.

Las pe gâtu-ţi firav părul sulfină
Să mângâie moale vântul fierbinte,
Trupu-i întins mereu în lumină –
Amfora de flori plantată-n cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară la cincizeci de ani

Primăvara asta mă găseşte iară,
Cu privirea-n flori culegând parfum,
Sufletul umplându-mi a cincizecea oară
De splendoarea vieţii presărată-n drum.

Primăvara asta mă îmbrăţişează,
Tot cu braţe pline de înduioşare.
Îmi pătrunde-n suflet a iubirii rază
Şi mă tot dezmiardă, dulce legănare.

Primăvara asta, daruri iar îmi face,
Cercei de cireşe, inimi de căpşuni.
Vişina amară, în palme mi-o coace
Doar învăluind-o cu ochii ei buni.

Din verdeaţa clipei îmi croieşte iară
Rochie aleasă pentru balul ei.
Păpădii în poale razele-mi brodară.
Primăvara asta poţi să-mi ceri ce vrei!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A aşezat Pământul
Şi Soarele pe cer,

Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoţei şi-n trilul
De aripi şi mister;

Cu aur pe cosiţe
S-aduci zorii în casă
Şi bolţilor de stele
Doi ochi, ţi-a dat, de vis,

În sâni ţi-a pus bobiţe
Cu iz de tămâioasă
Şi cămp de viorele
Pe ii din paradis;

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duios pe o rază

Pleoape-şi deschid stele
Cântă priveghetorile!
Ochii-nchid şi te visează
Lunecând duios pe o rază.

Mirosind a crin de cleştar
Încântând inima, quasar,
Răsărind prin hău de vierme
Blazar ce ucide urme..

De crater cu meteor, mască,
Ce-au căzut să biciuiască
Unicorni ce bat în piept
Ce mi-au spus să te aştept!

Coborând tandru din stele
Şi născându-mi visele,
De a fi privighetoare
Peste-nălţimi stelare,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Ţi-am luat rochie să-ţi strâng mijloc
Şi sâni să-ţi ţin din sprinten joc.
M-am făcut sânge-n ruj de buze
Să mă-ntinzi cald, vorbe confuze.

Ţi-am luat şi fustă liră-n spumă
Să-ţi stea pe şolduri moi de pumă
Să-ţi ating coapse şi genunchi,
Să-ţi fiu cordon, de trup mănunchi.

Ţi-am luat pantofi să calci în zbor
Să mă faci pas cu pas amor,
Să-mi fi sensul de mers în lume;
Să-ţi strig pe străzi rimatul nume.

M-am înnegrit rimel de gene
Să-ţi fac umbrar de suave semne
Şi-n telefon m-am pus cartelă
Să-ţi fiu minute-n şir... Rebelă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru

Încă o noapte albă în contul vieţii gri
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală
Încă un om mai crede si altul îl înşeală
Si "a minţi" se-aude la fel cu "a iubi".

Nu mai putem distinge minciuna de greşeală?
Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondială?

Ce drept are minciuna sa vină între noi?
Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.
Noi reînviem şi raiul, şi muntele, şi bradul!
Te-acuz şi-ţi cad în faţă tîrîndu-mă-n noroi.

Noi sîntem programaţii, trimişii, posedaţii
Unui blestem mai mare, mai rău şi mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plîng.
Strigoii-nstrăinării din casa noastra ia-ţi-i.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Prima zi de primăvară
Raze aurii aduce.
Iarna o scoate din ţară,
Martie îi pune cruce.
Ăsta-i timpul florilor,
Visul drag feciorilor.
Ard acum de nerăbdare
Rodii să dea la fecioare.
Ăi mai îndrăzneţi din ei

Trandafiri dau, şi cercei.
Ele poartă cu mândrie

Salbă la gât, aurie.
Adaugă-n părul lor,
Lângă floarea de bujor,
Un salut prietenesc
Timpului ce îl iubesc.

poezie de Dumitru Delcă (21 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul cântă şi dansează

De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foşnesc pădurile
iar luna poznaşă
irizează izvorul.

Inima - reporter jucăuş -
îşi trece infinitul
în pescăruşii visului
în zenit de căprioară
şi cerceii lunii
anunţă triumfala vârstă
în neştiuta
oră.

Cerul cântă
dansează

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băsmăluţa cu zorele

-I-am cusut măicuţei mele
Băsmăluţă cu zorele.
Narcise cu guleraş
Ce au chip de îngeraş.

Buchete de ghiocei,
Brânduşe şi brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.

Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Şi un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.

Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporaşi
Pentru micul fluturaş.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din din cartea cu acelaşi nume – Băsmăluţa cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorinţa,
Apoi e material, adică fiinţa;
Doar Ea le poate combina, îşi joacă rolul.

E-n gesturi, cu mişcări unduitoare...
Cu şarmul de gheişă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poţi intra în făgaş de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îţi este scris;
Poţi colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poţi juca cu el, de îi eşti erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea lui Nicole

(cu bucurie, să fie!)

La Histria se-ncinge iarăşi piatra
de cum începe luna mai să fie
arcadele de vis şi poezie
precum zici tu-n cântarea lui Nicole
pe care-o faci ocol de Curte Veche
plină de ochi de vie-ntr-o ureche
purtând cercel de scoică
de la doică
doinind şi-nmugurind butucul
pe care cântă mierla
şi cuibăreşte cucul

"Sâmburi de adevăr
eu - măr căzut departe de copac,
rostogolit spre zidul ce se-nalţă
când lacrimile Anei în sâmburi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare-n primăvară

Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aştept iar în prag!

În lacrimi iubire să-ţi pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde şi flori.

Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Şi-n părul de perle, în noapte,
Să-ţi prind în tăceri nestemate...

Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ţi pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Şi-atâtea aduceri aminte...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!