Citate despre ciocolată și sfârșit
citate despre ciocolată și sfârșit (inclusiv în versuri).
După douăzeci de ani de căsătorie, încep, în sfârșit, să înțeleg lucrurile. Cred că răspunsul este undeva între conversație și ciocolată.
Mel Gibson în Ce-și doresc femeile? (2000)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste mică de ciocolată
citesc
cu buzele și cu mâinile
ce îmi scrii,
cuvintele au gust
de acuarelă vanilată,
de lins de pe degete.
e ca și când aș avea lângă mine
o cutie cu bomboane de ciocolată, pline
unele cu delfini,
cu fluturi,
altele cu îngeri
sau
cu inimi ca niște căpșuni proaspete.
scrie-mi
din fabrica ta de ciocolată,
nu știu când am terminat cutia,
dar mai vreau.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ciocolată și sfârșit, dar cu o relevanță mică.
Dr. Cox: Relațiile nu merg așa ca la televizor sau în filme. O s-o facă? Nu o s-o facă? Și când în final se întâmplă ceva, sunt fericiți pentru totdeauna. Scutește-mă. Nouă din zece dintre cupluri se despart pentru că nu se potriveau de la început și jumătate dintre cei care se căsătoresc divorțează oricum și îți spun chiar acum că, în ciuda tuturor acestor lucruri, nu am devenit un cinic. Nu. Da, se întâmplă să cred că dragostea se rezumă în principal la oferirea de bomboane învelite în ciocolată și știi, în unele culturi, un pui. Poți să zici că sunt fraier, nu-mi pasă pentru că eu chiar cred. Ideea de bază este: cuplurile care se potrivesc trec prin aceleași tâmpenii ca toți ceilalți, dar marea diferență este că nu se lasă doborâți. Unul dintre ei va lua atitudine și va lupta pentru acea relație de fiecare dată. Dacă este bine, dacă sunt cu adevărat norocoși, unul dintre ei va spune ceva.
replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elizabeth: Totul are un motiv.
Jeremy: Hmm. E la fel ca și cu plăcintele și cu prăjiturile astea. La sfârșitul fiecare seri prăjitura cu brânză și plăcinta cu mere se termină de fiecare dată. Tarta cu piersici și tortul cu spumă de ciocolată sunt aproape terminate... dar mereu rămâne o întreagă plăcintă cu afine neatinsă.
Elizabeth: Și ce are plăcinta cu afine?
Jeremy: Nu are nimic. Doar că... oamenii fac alegeri diferite. Nu poți da vina pe plăcinta cu afine, doar că... nu o vrea nimeni.
Elizabeth: Stai! Eu aș vrea o felie.
replici din filmul artistic Iubire cu gust de afine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papușa automată
Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...
Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurați-vă, oameni!
Bucurați-vă, oameni!
Că sirena războiului
Încă nu geme,
A disperării chemare,
La lupta cea de pe urmă,
La a păcii și a bucuriei plecare.
Bucurați-vă, oameni!
Când noaptea, pe cer mai răsar,
Luna și stelele,
Soarele, ce mângâie totul,
Viața și florile.
Bucurați-vă, oameni, când încă,
Bunicii, mai pot fluiera,
Mergând, prin poieni, pe cărări,
Povestind, de-amintirile vieții,
Purtate în încovoiata spinare.
Bucurați-vă, oameni,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (16 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gastronomie
O poveste am să-ți spun
Și cuprinde tot ce-i bun.
O mâncare delicioasă
O să ai la tine acasă.
Dacă faci exact ce zic
O să-ți spun ce-am pregătit.
Și acum haide la treabă
Doar că tre' s-o faci în grabă,
O să faci azi o friptură
Și cu multă garnitură,
Vei pune și murături,
Asta trebuie la fripturi.
După ce bagi tot în gură
Poți să faci și-o prăjitură,
Cu frișcă și ciocolată
Ca să fie aromată.
Acum ai o masă gustoasă
Și cu drag îți spun: "La masă!".
Asta-i tot, am terminat,
Nu-i așa că ne-am distrat?
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot e anul porcului cu pestă
vreau să-mi trec părul prin transformări stilistico-blondine în-
pasărea deșertului cu aripile desfăcute. ramurile salciei defoliate. puf de pui. trepte.
nisip decorat de furtuna eoliană. tulpinile usturoiului împletite. frânghii din cânepă. chirpici. polen anemofil. aur lichefiat, soare și gelozie. câmpul păioaselor mature. palmier la sfârșitul perioadei de vegetație. melci copți din aluat. plante parazite cu proprietăți medicinale. uși din ciocolată. miere cenușie politică. ceai de mușețel și lumânări topite. obiecte argiloase și umede. foc.
dacă le rad pe toate până la rădăcină. dacă le vând. aș dona suma bolnavilor de cancer.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
=ochii unor bărbați, de câțiva km, fără picioare, scot limba bifurcată, strâng, năpârlesc.
tu devii un măr plantat, roditor, interzis, din care mușcă sexologii.
=ce se întâmplă când citești 3 cărți simultan?
treci prin sfârșitul, mijlocul și începutul celei de-a 4.
=cu limba închisă între pătrețele de ciocolată ridici cacaoria starurilor.
=ziua când crucile înmulțite își vor exterioriza pacea.
=orice chip are personalitate multiplă. sărbătorește-te singur în zăpada ca un tort.
=îți folosesți tristețea ca un voal sau ca un mecanism de apărare psihologică.
=ai capul în jos.
picioarele sunt indicatoarele unui ceas cordat sculptat în perete.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut
să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre albastru
Ca atunci cînd privești prin picătura de ploaie
totul se putea schimba la o a doua vedere.
trebuia să-l descopăr
cu un briceag și o bucată de banzic
aproape cald, înlăturînd coaja neagră mirosind a grajd
și trei viermi orbecăind pe sfîrcuri ca făina pe carii,
apoi cînepa fină ce învelea carnea stejarului precum o nucă
dezrobind relief cu relief și iar relief...
dar, sînul acesta nu-l poate mîngîia nimeni
terminîndu-se într-un final neconvingător - frugal
totul e mai prozaic în afara atelierului, acolo unde
lumea aleargă orbecăind spre locul de muncă
în oraș au descălecat Napoleon / Maxim / Amancio și Ogata
la muzeul Albastru să ne facă statui.
acum nu mă ajută nici mașina de citit gînduri la răsăritul soarelui
nici tabletele de ciocolată neagră lîngă cea mai nouă cafea
închid sertarul plin de cilimuri, de rașpe,
și-mi pregătesc cheile spre poarta unui mare oraș
poezie de Ioan Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vrei sa zbori?
Aș vrea să știu că nu mai știi
Doar fraierii fac nebunii,
Mai râzi?
Oamenii nu vor să creadă.
Tot ce-am văzut era minciună,
Când am zâmbit
Doar voie bună.
În rouă, inimile merg în vacanță.
Minunea mea din altă lume,
Prea mult zâmbeai și fără glume.
Ai pornit sângele la vale
Eu te... tu vrei senzații materiale.
Cu cauciucuri te-am cunoscut,
Iluzii multe ai vândut
Dar ca o zână fără zmei
Împărțeai inima în trei.
O cizmă este prea banală,
Iar Burebista n-a prea fost la școală!
Ciocolata belgiană e cea mai bună,
Păcat că vine în ambalaje mici
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul este foarte normal
În fiecare dimineață,
o femeie frumoasă vine spre mine
și îmi toarnă cafea,
ștergând masa cu o cârpă galbenă,
verde sau mov,
în funcție de anotimp (și de dracii pe care
îi ține în poșetă, la îndemână).
Eu mă prefac că nu văd,
când se apleacă și mâna ei brună ca ciocolata
lasă în aer ușor o dâră de zahăr.
Ea e sora mea, Nefertiti, regina,
iar eu, Akhenaten, mirele și, tot eu, fratele.
Dar degeaba țes în minte vorbe ciudate,
ea, practică foarte, întreabă mereu:
- Ei, ai terminat de băut?
Cât e ceasul, băiete?
Ți s-a terminat tura, frumosule?
[...] Citește tot
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă moartea nu-i sfârșitul
Dacă moartea nu-i sfârșitul, aș vrea să știu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am cățărat pe coama acoperișului,
apoi, am făcut un pas în spate
și-am aprins un chibrit, să-mi luminez viața;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuși.
Mi-am văzut viața căzând și m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată știința mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat sau nu există,
Dar știu un lucru:
Viața trece prin noi cum trece lama
bambusului în creștere prin prizonierul prăbușit în poiană
ne intră prin sânge, prin capul care țipă de durere.
Viața este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morți.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viața trece prin noi precum raza
[...] Citește tot
poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Colind de Paști
Am venit să vă colind,
Cu amicul meu Covid...
Cum mulți sunt căzuți în limbă
După colaci și colivă,
Miei de Paști și roșii ouă,
Vin! Vă dau Covid și vouă...
Vă dau cozonaci sau pască,
Dar pe voi vă doare-n... bască.
Ați ieșit din izolare?
Fix pe noi în cot ne doare.
N-aveți apă sau mâncare?!
De-acum legea vă ajută.
.........................................
Deci românule, ascultă!
Stai în casă mai degrabă
Și la Dumnezeu te roagă!
Plămânii-artificiali
Costă, bine știi, mulți bani.
Nu mai vrei în carantină?
De P. C. te-ai săturat?!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farsa (Pamfletul copiilor)
Dragi copii, nu ascultați
Nici de mame, nici de tați,
De rudenii, de vecini,
De cicălitori străini...
Că și ei au fost copii
Și făceau năzdrăvănii.
Trăgeau mâțele de coadă,
Fugăreau tot prin ogradă,
Făceau focul în coșare,
Furau ouă din cuibare,
Se târau prin bălării,
Dând iama-n bostănării.
Acum, c-au îmbătrânit,
Mintea la cap le-a venit
Și vă docănesc mereu...
Dar voi faceți ce zic eu...
Fiți mai îndrăzneți, copii,
Aruncați pe străzi hârtii
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă moartea nu-i sfârșitul
Dacă moartea nu-i sfârșitul, aș vrea să știu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am cățărat pe coama acoperișului,
apoi, am făcut un pas în spate
și-am aprins un chibrit, să-mi luminez viața;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuși.
Mi-am văzut viața căzând și m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată știința mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat sau nu există,
Dar știu un lucru:
Viața trece prin noi cum trece lama
bambusului în creștere prin prizonierul prăbușit în poiană
ne intră prin sânge, prin capul care țipă de durere.
Viața este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morți.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viața trece prin noi precum raza
[...] Citește tot
poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Deci, Nis... Spune-mi mai bine ce mi-ai adus?
Nistor: Păi, nu prea mult, Piticot, că n-am avut ce... Doar o carte și o felicitare, pe care m-am străduit să scriu cât mai frumos. Sper să descifrezi ce-am înșirat pe acolo.
Maria: O să mă străduiesc să înțeleg ce-ai scris, vreau să știu. Și... O carte?! Foarte interesant.
Nistor: Nu e una dintre cele din biblioteca navei noastre; știu că pe acelea le-ai citit deja pe toate. Așa că ți-am adus una de-a mea, de la mine, de prin lucrurile mele și se axează pe teme geografice, deci, nu știu cât de mult o să-ți placă, dar n-am găsit altceva.
Maria: Nu-ți face griji, e perfectă! Geografie... O să-mi placă.
Nistor: Bine. Fie, uite, recunosc, mai aveam ceva pentru tine, dar... Cum era vorba despre o ciocolată mare, n-am putut să-i rezist pe drum, până aici și... Uite, îmi pare rău, asta-i tot ce mi-a rămas din ea; doar ambalajul.
Maria: Hmm?! Nu face nimic, Nis. Te înțeleg. Și apreciez faptul că mi-ai spus totuși, n-ai ascuns acest lucru. Dar ce idee năstrușnică și pe tine, Nis; să încerci să-mi aduci o ciocolată!? Nu-ți închipuiai că n-o să poți rezista pe drum, fără s-o consumi pe toată până aici?!
Nistor: Regret, dar măcar am încercat. Apropo, nu aveți nimic dulce de ronțăit pe aici? Mie mi s-au cam sfârșit rezervele.
Maria: Ah, da... Servește-te, te rog! Și scuză-mă că nu te-am servit până acum.
Nistor: Nu-i nici o problemă, micuțo, dar... Te aștepți cumva să iau doar o singură bomboană, sau îmi dai mie toată cutia?
Maria: Ah... După ce ia și Luci măcar o bomboană, poți păstra tu restul.
Nistor: Ei, hai, glumeam doar.
Maria: Dar eu vorbeam serios. Foarte serios!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Câteva tone de pietre sau țigle clădite nu sunt suficiente
Pentru a ascunde pământul, acest pământ care e totul.
Mari sunt pustiurile, mari și pustii sunt și sufletele -
Pustii fiindcă nu trece prin ele nimic decât ele însele,
Mari fiindcă din ele se vede totul, și totul e mort.
Mari sunt pustiurile, o suflete!
Mari sunt pustiurile.
Nu am luat bilet pentru viață,
Am greșit ușa sentimentului,
N-au existat nici voință și nici ocazie pe care să nu le pierd.
Nu-mi rămâne astăzi altceva, în ajunul călătoriei,
Cu valiza desfăcută așteptând o aranjare a lucrurilor mereu
amânată,
Așezat pe scaun înconjurat de cămăși ce nu mai încap
nicăieri,
Nu-mi rămâne astăzi (afară de jena de a sta așezat prostește
așa cum stau)
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ciocolată și sfârșit, adresa este: