Citate despre ciori și copaci
citate despre ciori și copaci (inclusiv în versuri).
Roiuri de ciori
prin copacii parcului
se ciorovăiesc-
la ceas de seară
ora de culcare
tanka de Olga Duțu din revista "Albatros" (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă geroasă
Ciori gălăgioase,
Pe copacii goi.
haiku de Valeria Mahok (3 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
arborii golași
doar ciori și coțofene
umbresc poteca
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În copacii goi-
pe fond de nori ciorile
profilându-se.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conturat pe cer-
în vârful copacului
cuibul de cioară.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
bolta albastră
peste pomii desfrunziți
între ei cioara
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de viteză
Ce relație ciudată
Între pasăre și om:
Cioara croncăne pe-o roată,
Iar șoferul e "în pom".
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gretchen a plâns și cioara a plâns și ea. După ce au mers așa vreo trei poște, cioroiul și-a luat și el rămas bun și despărțirea dintre ei a fost și mai duioasă. Cioroiul a zburat pe un copac și a tot fâlfâit din aripile lui negre până când caleașca nu s-a mai văzut.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microscopică
Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
- Du-te la bătaie, pentru țară mori,
Și-ți va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte și executat.
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Iarnă geroasă -
Ciori gălăgioase,
Pe copacii goi.
O portiță scârțâie
Sub povara zăpezii.
tanka de Valeria Mahok (3 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci dintr-o iarnă la Barbizon
se leagănă-n vânt cuibul uscat
printre ramuri strâmbe stă gata să cadă
cocorii demult au plecat
departe-n pustiul fără zăpadă
cârduri de ciori acoperă zorii
aerul vibrează de cântatul afon
cu promoroacă ornează gerul copacii
ce par dintr-o iarnă la Barbizon
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jonathan Houghton
Se-aude croncănitul ciorii
Și trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Și vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemișcată
În aerul încremenit al verii;
Și de-a lungul drumului chicotește o căruță
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Și un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Și o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Și un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Și urmărește plutirea norilor pe cer,
Și-i este dor, și-i este dor, și-i este dor
De ceva, dar nu știe de ce anume:
De bărbăție, de viață, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viață, înapoi
Și livada nu mai era acolo,
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara mov
Am citit într-un hrisov,
Toate ciorile că-s mov,
Căci au fost cândva hrănite,
Cu iluzii și ispite,
De-o bunică ce-a vorbit,
La un smartfon ruginit,
Răspândind în lume știrea,
Mov că-i cioara și iubirea,
Căci culoarea când e dulce,
Îl îmbie să se culce,
Pe-orice tăntălău vânjos,
El pe sus și ea pe jos...
Bine-i Doamne prin copaci,
Dacă trunchiul are craci,
Căci prin minte-adeseori,
Zboară stoluri mari de ciori,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepe corăbii
I
Dacă lupul urlă la o stea,
Semn e cum că-i cerul ros de nori.
Rupte burți de iepe-n albă nea,
Pânze-ndoliate de mari ciori.
N-o să-și scoată gheara de azur
Cerul din duhoarea-i de gălbează,
Cetini-țeste leapădă-mprejur,
Prin livadă, vântul și nechează.
Auziți? E grebla de-asfințit
Țesălând dumbrăvile ucise.
Voi, cu brațe smulse de vâslit,
V-ați pornit spre țările promise.
Da, plutiți, sfârșiți-vă suișul!
Glas de ciori vărsați din curcubeu.
În curând și-o scutura frunzișul
Pomul alb ce-l am pe capul meu.
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenada
De cu noaptea, cate toate:
Clopotul toaca si bate,
Broastele, nu stii de unde,
Calca-n clapele afunde.
Se clatesc in beregata
Cu faianta sfaramata
Si-nghit la ceasu-ntai
Cioburile ei scirtii,
Ciorile din pomi se musca,
Steaua cade, foc de pusca,
Fierastraie si randele
Rod in ciurciuvele.
Pe la trei,
Vin paduchi mititei:
Pe la cinci
Plosnitele cu opinci.
Sobolanul te miroase
Pe la sase.
Gilcile daca ti-au copt,
Doctorul vine la opt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea ciorii
Când Cioara era albă, a decis că soarele era prea alb.
A decis că lumina lui lucea prea argintiu.
A hotărât să-l atace și să-l înfrângă.
Și-a strâns toată puterea în fulgerul unui ghem fierbinte.
Și-a încleștat ghearele și și-a eliberat întreaga furie.
A țintit cu ciocul drept spre inima soarelui.
A râs în sinea-i până și-a atins vortexul cel mai adânc
Și a atacat.
La strigătul ei de luptă, subit, copacii au îmbătrânit,
Umbrele s-au lățit peste tot.
Dar soarele a devenit încă mai strălucitor
Iar cioara s-a prăbușit, înnegrindu-se, în flăcări.
A deschis pliscul dar nu s-a auzit decât un cărâit întunecat.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cernite ciori...
Se crăpa de ziuă-n luna ianuarie,
solitar treceam prin parcul trist,
în jur pe alei, nici urmă de turist,
doar cernite ciori zburau în vrie...
Cârdul se așeza pe ramurile ude,
în copac atunci când vântul s-a oprit,
cioroii croncăneau sinistru c-au ieșit
din cuiburile lor... rămase nude.
Larma păsărească nu mai contenea,
începuse lupta să-și ocupe locul,
se-mbrânceau cu aripile și ciocul...
Un "maidanez" trezit din somnolență,
prinde a lătra prin parcul desfrunzit,
cârdul de penate negre a muțit...
sonet de Ioan Friciu (12 ianuarie 2015, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru zăpadă
Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate - solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină - tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.
Nu te dorește-aproape nimeni, deși te-așteaptă toți să vii... Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate, îndrăgostiții de imagini abstracte și imaculate - cuminții tăietori de lemne și nebunaticii copii.
Și totuși, când cobori - suspectă, insinuantă și egală - pe câmp, pe arbori și pe ape, pe străzi, pe case și pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
Și-n timp ce toți, deopotrivă, pigmei și umiliți, simțim puterea-ți magică ce-ngheață, distruge, arde și creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă și-ți pătează - cu ieroglifele lor negre și stranii - albul unanim.
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XII, nr. 1 (martie 1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ciori și copaci, adresa este: