compensaţii şi moarte

amor (vezi şi dragoste)

Amorul este compensaţia morţii.

definiţie celebră de Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Dacă moare înainte de interviu, vreau banii înapoi!
Gigel (agitat): Se va trezi, oameni buni! Trebuie să-i administrez o doză de adjuvant. Suferă de sindrom cerebro-organic. Doctore! Dă-i repede nişte nicergolină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, metacrilat de metil...
Iordan (cască): Şefule! Nu avem decât tocană de legume...
Gigel (dojenitor): Omule! Tocana e pentru noi. (Arată spre Adam.) Mortul acesta are nevoie de medicamente compensate!
Iordan: Mai avem ceva antinevralgic...
Gigel: Foarte bine! Dă-i antinevralgic!
Iordan: O tabletă?
Gigel: Dă-i toată cutia! Antinevralgic avem pe stoc!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă expresie a grijii Guvernului pentru etc., etc...

În baza unor estimaţii,
Bătrânilor ce trag să moară
Li se acordă compensaţii
La... lumânările de ceară!

epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circulară de la ministrul sănătăţii: Se vor acorda medicamente compensate doar decedaţilor care se prezintă la vot.

aforism de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele chef

Mi-am petrecut mileniul prin bodegi
Ce veacuri fericite-am cheltuit
Alături de prietenii-mi pribegi,
Doi fluturi şi-un meteorit

Paranghelii de sta să cadă cerul,
Ulcele sparte-n capul nemuririi,
Meteoritul îmbăta eterul
Şi tot ce atingea cu pielea firii

Zdrobeam în teascuri stele arămii
Şi ne spălam cu mustul lor pe cap,
Ne tot priveau doi îngeri barbugii
Când învârteam vreo dudă în proţap

Iar fluturii zburau aleatoriu
Pesemne-i apăsa capul de mort,
Câteodată beam compensatoriu
Apă de mare dintr-un ţărm de port

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit...

Mă uit la pozele cu tine,
Spre-a nu muri de dorul tău,
Ce scoate colţii albi la mine
Şi mârâie ca un dulău.

Mă uit, să nu te uit, la poze,
Nişte reţete compensate,
Cu nerecomandate doze
Prescrise de singurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este greu să asişti la o petrecere de nuntă fără a înţelege că ceremonialul marchează totodată, la un anumit nivel, o tristeţe, înmormântarea libertăţii sexuale şi a curiozităţii individuale de dragul copiilor şi al stabilităţii sociale, comunitatea înţelegând să compenseze pierderea prin daruri şi discursuri.

Alain de Botton în Religia pentru atei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta compensată

Am durerea unui pisic fără adăpost
resturile din viaţa mea
se găsesc într-un cont
care alterează spaţiul
dintre mine şi spaime
lipsa de siguranţă şi frigul
mă îndepărtează de noapte
ziua nu mă vede nimeni
fiecare cu punga lui de gunoi
secretele lui...
partajul nu este sincer
Între mine şi lume
chiar dacă am acoperiş
nu am tihna omului străzii
fără cipuri de identificare
un semen mai greu de cap
nu votează pe listele morţilor
are un certificat fără valoare
de pisică care nu moare
deoarece nu are reţetă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inter Pocula

Vivat! Ura! Gălăgia
Secolelor viitoare
Nu va fi aşa de mare
Hai noroc! Trăiască via!

Spriţangii mei la toartă,
Sângele devine vin
Cupa plină v-o închin,
Cât o fi nota de plată?

Trece ameţeala-n gloate
Ţii cu Bachus pân'la moarte
Ne-a creat, grăbit, Divinul

Şi văzând exagerarea
Compensează disperarea
Dându-ne-n schimb vinul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare popas pe Aixa s-a soldat cu durere şi moarte pentru pădurea ei şi nicio satisfacţie nu a venit să compenseze deficitul. Nu există justiţie care să recomande supunerea la violenţă. Dacă nonagresiunea este definitorie pentru viaţa de pe planeta aceasta, riposta rămâne un drept inalienabil. Aixa înţelege să-l folosească, iar eu sunt o armă din panoplia ei.

Horia Aramă în Verde Aixa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de o săptămână, şi-a aşteptat, în extaz, condamnarea la moarte. Până astăzi, Skripnikova susţine că a fost cea mai luminoasă săptămână din viaţa ei. O afirmaţie căreia, dacă e înţeleasă cum se cuvine, i se poate da crezare. Este extazul ce coboară, compensatoriu, în suflet, când ai renunţat la orice speranţă într-o salvare imposibilă şi te-ai abandonat integral eroismului. (Dragostea de viaţă spulberă acest extaz.)

Aleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag, volumul II
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca lui Faust

port în buzunar masca făpturii mele,
o grimasă plină de amintiri,
talisman al unui trecut scăpat din zăbrele,
un Empedocle care visa printre livezile de cireşi in floare,
dorinţe, foc, versuri, aventură, iubire
şi apoi linişte la margine de imperiu,
când am ieşit din letargie,
un perceptor înfometat mi-a cerut plata
şi atunci pasărea albă şi-a regăsit refugiul
într-un copac...
să măsori spaţiul cu ochii
privind la acidele mizerii
şi să tresari
văzând că orice nebunie e ca un lac liniştit
plin de nămoluri,
de smârcurile acestei lumi bolnave.
şi atunci ne întrebam:
mai este oare nevoie de speranţă
când măştile lumii sunt purtate în buzunare?
ce greu deprindem regulile jocului de teatru

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnatari

aşa a fost scris să fie
şi ne-am întâlnit
pe timp de război
cuvintele ne transformau
fără să ne dea de ştire
insidios făceau din noi
purtătorii cu acte în regulă
ai focurilor imprevizibile
ai pământurilor moarte

nu puteam fi
decât experţii
crestăturii fatale
în inimă vie

câmpul se colora roşu-vineţiu
o pasăre trudea să acopere
iluzorii ne păstram
în veşmintele falşilor eroi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La strâmtoare

Nu s-a-nfăptuit minunea, nu s-a confirmat speranţa
Afirmate-şi-aşteptate cert, cu toată siguranţa.
Arma, armele secrete adesea profetic promise
Şi-n nădejdea cărora, prin metode nepermise
Au pornit acest război, fiind convinşi cu fermitate
Că e-nainte de-a-ncepe câştigat pe jumătate,
Micile piedici umane fiind fără-nsemnătate
Şi chiar neintrând în calcul... încă n-au fost inventate.
Iar războiul e aproape... s-a-ntors de unde a plecat.
Ce fac nemţii îi priveşte... au găsit ce-au căutat.
Vorba e... ce facem noi? Ce am putea fi în stare?
Să luptăm până la unul... sau să ne cerem iertare?
Să luptăm... însă cu ce?... Cu piepturile nu mai ţine...
Mai ales că inamicul e dotat atât de bine.
Şi apoi pentru aceasta, trebuie mari efective,
Ori, noi, în realitate, le avem mai mult fictive.
Trei sferturi din mobilizabili sunt mobilizaţi pe loc,
Restul, corp operativ, zvârliţi fără milă-n foc
Ca să apere pe primii, plasaţi pe unde-au putut
Indiferent dacă pe-acolo au sau nu ceva de făcut.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVI

Pe când de văzul stins steteam acu
speriat, din focul care-l stinse-n mine
ieşi un glas şi-atent el mă făcu,

şi-a zis: — "Cât timp va fi până-ţi revine
vederea-n ochi prin mine consumată,
e just să-l compensez vorbind cu tine.

Începe deci de suflet, şi-mi arată
spre ce-l ţinteşti? şi fii convins, de-orbia
din ochi, că nu-i de veci, ci deocamdată;

căci doamna, ce te-aduce pe câmpia
cea sfânt-aici, în ochii ei cuprinde
atari puteri ca-n mână-i Anania."

— "Cum vrea, târziu ori mai devreme,-or prinde
un leac şi ochii cari mi-au fost zăvorul
prin care-a-ntrat c-un foc ce-n veci mă-ncinde.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de pomană

Mă gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
Să fi fost eu şef de stat(?!)

Am aliură, am prestanţă,
Am şi priză la popor,
Iar la stat sunt bun de clanţă
Mai mult ca un senator,

Apoi, cu idei dotat,
Şi talente la gargară,
M-ar vota, la ochi legat,
Orişicare pierde-vară,

După care, imediat,
Chiar a doua zi mi-aş pune,
Pentru toţi ce m-au votat,
Planurile-n acţiune:

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!