concubinaj şi religie

Dumnezeu a inventat concubinajul, diavolul căsătoria.

citat din Francis Picabia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugărul Ieronim de la Rîşca spunea: un bărbat care nu se simte rudă cu nevasta lui, trăieşte cu dânsa în concubinaj. Iar când se simte rudă, trăieşte în incest.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă infinitul nu se termină niciodată
înseamnă că nici dumnezeu nu se termină niciodată
şi atunci vai de soţiile sau concubinele lui!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea ştie că viaţa de familie trebuie binecuvântată de Dumnezeu. Concubinajul este o improvizaţie. Nu e o mărturisire de credinţă, este o mărturisire de necredinţă.

citat din Teofil Părăian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind stelele

Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.

Acel drum plin de bolovani
mă răneşte până-n inimă.

Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.

Amărăciune-împletită cu alean
mă răneşte până-n inimă.

Această casă în care stăpânul lipseşte;
perdelele patului tremurând, transparenţă delicată.

Perdelele patului tremurând, transparenţă delicată –
iar tu nu eşti aici.
Atâta singurătate.

Frumuseţea feţei mele

[...] Citeşte tot

poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanny

În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grăbit
Spre locuinţă.

El îi oferă braţul său,
Dar ea-i răspunse: "Domnul meu,
N-am trebuinţă!

N-ascult de tinerii frumoşi,
Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,
Cu-o vorbă dulce

Ei te seduc, te-adorm uşor
Ca mamele copiii lor,
Când vor să-i culce..."

El o priveşte drăgăstos,
Răspunde ea privind în jos:
"Mă cheamă Hanny...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Aveam mândrie, când aveam şi tată,
Chiar deşi, nu m-a crescut,
Ştieam că-i tânăr şi frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...

Puţine ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.

Chiar dacă, de puţine ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenţi,
Tata a plecat, în lumea celor drepţi.

Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas şi-un frate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BALADĂ

BALADĂ
autor Ludmila Maciuga
Aveam mândrie, când aveam şi tată,
Chiar deşi, nu m-a crescut,
Ştieam că-i tânăr şi frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...

Puţine ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.

Chiar dacă, de puţine ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenţi,
Tata a plecat, în lumea celor drepţi.

Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un voyage... un infern

Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,
du-te acasă, drace, aici nu e infern,
e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?
Gladiatori de zahăr, părinţi şi porumbei,
sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,
zeiţa răzbunării îşi aranjează sânii,
senină e demenţa, ca luna, ca un soare,
aşteaptă că la ziuă toţii faunii se-nsoară,
fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,
că nenăscuţi copiii mâniei nu aşteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,
rău răsplătiţi savanţii se lasă de-nvăţat,
stai liniştit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,
un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,
în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,
azi învăţăm chimia să scoţi aur pe dos,
din glie şi salivă se face omul om,
Haim vrea să ştie, viaţa e pasăre sau pom?
Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?
Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul regretului fără sfârşit

Împăratul Chinei râvnea la o frumuseţe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deşi era de mulţi ani pe tron, nu i se împlinise această dorinţă.
Între timp, o fetişcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumuseţea.
Graţia ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să ţină companie Împăratului.
Când şi-a întors capul şi a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor şase palate.

Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat şi limpezit cristalul pielii,
Şi, datorită somnolenţei resimţite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Şi-aşa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, faţa-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperişul cald al hibiscuşilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curţii.

O răsfăţa tot timpul cu banchete şi petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară şi despotul nopţilor lui.

[...] Citeşte tot

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concubinul poeziei

Nesatisfăcută

Singurătatea
m-a
împins
în
braţele poeziei

Cică
nu mai sunt
bun

Decât
de
semnul mirării

Şi
de cel mult

O metaforă-două

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (31 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi cu cine trăieşti, ca să-ţi spun cine eşti

Când stai cu hoţi, înveţi să furi,
Iar cu birjari, înveţi să-njuri,
Cu cei nedrepţi ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepţi ‒ să fii om drept.

Cu-nşelători, înveţi să-nşeli,
Cu scornitori, înveţi scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.

Cu mincinoşi, înveţi să minţi,
Să fii cuminte ‒ cu cuminţi,
Cu cei scrântiţi ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiţi ‒ să fii tâmpit;

Cu tupeişti ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!