concubinaj şi viaţă

Viaţa este un concubinaj de amintiri, trăiri şi iluzii.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în concubinaj cu destinul.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concubinajul nu este atât de rău. Se întâmplă că oamenii au o viaţă fericită în concubinaj, iar când se căsătoresc viaţa se transformă într-un coşmar.

Mihail Litvak în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat care nu se simte rudă cu nevasta lui, trăieşte cu dânsa în concubinaj. Iar când se simte rudă, trăieşte în incest.

paradox de Călugărul Ieronim de la Râşca
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam cu Eva au trăit în concubinaj...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trăieşti în concubinaj cu singurătatea pentru prea mult timp... şi timpul se plictiseşte.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog între concubini

- De-atât-amar de timp trăim
Necununaţi! se plânse ea.
Aş vrea să ne căsătorim...
- Dar cine naiba ne mai ia?

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concubinajul, viaţa unuia în sufletul, celuilalt...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugărul Ieronim de la Rîşca spunea: un bărbat care nu se simte rudă cu nevasta lui, trăieşte cu dânsa în concubinaj. Iar când se simte rudă, trăieşte în incest.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără griji

Niciodată-n epigramă
Nu ajungem în şomaj-
Viaţa lumii e o dramă,
Lumea-i un concubinaj.

epigramă de Neculai Ionaşcu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare "concubinilor" politic

Unul s-a unit cu altul,
Pentru-o viaţă mult mai bună!
Să le-ajute Prea Înaltul...
Să se-ngroape împreună!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virilitate longevivă

Nonagenaru-i de-un curaj
Ce rar prin semeni mai găseşti:
De-o viaţă e-n concubinaj
C-o Galbenă de Odobeşti.

epigramă de Vasile Bârzu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai multă carne - mai mulţi viermi; mai multă bogăţie - mai multă grijă; mai multe femei - mai multă vrăjitorie; mai multe concubine - mai multă desfrânare; mai mulţi sclavi - mai multă tâlhărie. Dar mai multă Lege înseamnă mai multă viaţă; mai mult studiu înseamnă mai multă înţelepciune; mai multă sfătuire înseamnă mai multă claritate; mai multă sfinţenie înseamnă mai multă pace.

Rabinul Hillel în Talmud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea ştie că viaţa de familie trebuie binecuvântată de Dumnezeu. Concubinajul este o improvizaţie. Nu e o mărturisire de credinţă, este o mărturisire de necredinţă.

citat din Teofil Părăian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tembeliziunile aservite PSD-ului îi numesc pe Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) şi amanta lui, cu 30 de ani mai tânără, Romeo şi Julieta din Carpaţi (pamflet)

Le-ascult şi mă cuprinde greaţa,
De-mi vine să îmi smulg mustaţa.
Romeo-avea doar opşpe ani,
Nu éra şef de hoţomani,
El nu era un infractor,
Vreun corupt dezgustător,
N-avea copii, ca dumnealui,
Mai mari decât amanta lui,
El nu era un babalâc
Şi n-a trăit un amantlâc.
El nu avea o concubină,
Cum e blondina carpatină;
El nu avea o ţiitoare,
Ci cea mai mândră-ntre fecioare;
N-o prezenta ca pe-un trofeu,
Cum face Dragnea cu tupeu.
Iubirea lor nemuritoare
E demnă de glorificare,
Iar sacrificiul lor, se ştie,
A fost cântat în tragedie,

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile singurătăţii

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generaţii,

aspiraţiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichităţii,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca şinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

Sunt un gând sălbatic, născut din abis
şi – doar trecător – din tine. Pământul şi cerul
s-au amestecat în mine – concubina lor – s-au topit în mine.

Sunt un embrion obişnuit, închis într-o palidă, pieritoare carne;
Însă în lumina soarelui eu te încânt şi te uimesc.

Sunt cea mai blândă, cea mai înţelegătoare dintre femei;
totuşi mi-e dor de iarnă, de interminabila noapte neagră
care trasează frontierele inimii mele.

Când pleci, durerea mă face
să-mi scot inima pe gură –
să te distrug prin iubire – e interzis aşa ceva?

Soarele răsare pentru toţi ceilalţi oameni,
dar numai spre tine se-îndreaptă tandreţea agresivă-a trupului meu.
Am farmecele mele.

Se-înalţă un cor de voci.

[...] Citeşte tot

poezie de Zhai Yongming, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un voyage... un infern

Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,
du-te acasă, drace, aici nu e infern,
e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?
Gladiatori de zahăr, părinţi şi porumbei,
sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,
zeiţa răzbunării îşi aranjează sânii,
senină e demenţa, ca luna, ca un soare,
aşteaptă că la ziuă toţii faunii se-nsoară,
fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,
că nenăscuţi copiii mâniei nu aşteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,
rău răsplătiţi savanţii se lasă de-nvăţat,
stai liniştit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,
un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,
în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,
azi învăţăm chimia să scoţi aur pe dos,
din glie şi salivă se face omul om,
Haim vrea să ştie, viaţa e pasăre sau pom?
Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?
Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Aveam mândrie, când aveam şi tată,
Chiar deşi, nu m-a crescut,
Ştieam că-i tânăr şi frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...

Puţine ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.

Chiar dacă, de puţine ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenţi,
Tata a plecat, în lumea celor drepţi.

Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas şi-un frate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BALADĂ

BALADĂ
autor Ludmila Maciuga
Aveam mândrie, când aveam şi tată,
Chiar deşi, nu m-a crescut,
Ştieam că-i tânăr şi frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...

Puţine ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.

Chiar dacă, de puţine ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenţi,
Tata a plecat, în lumea celor drepţi.

Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!