concursuri şi iubire

Concursuri de Miss sau concursuri de câini, dragostea este aceeaşi. Oamenii au transformat-o într-un animal de lux care răspunde doar la comanda: culcat!

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama lui Elle: Scumpa mea, ai ocupat locul doi la Concursul "Miss Hawaiian Tropics". De ce renunţi la toate astea?
Elle: Doar dacă intru la Harvard se va reîntoarece iubirea vieţii mele la mine.
Tatăl lui Elle: Oh, draga mea, nu ai nevoie să faci facultatea de drept. Facultatea de drept este pentru oamenii plictisitori şi urâţi şi serioşi. Iar tu, draga mea, nu eşti deloc aşa.

replici din filmul artistic Blonda de la drept
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angajamente

Iubito, să mă ierţi, dar nu am vreme
De giugiuleli, eu trebuie să scriu,
Sunt ocupat pe timpul cât sunt viu -
Agenda mea de-angajamente geme.

Reviste, saituri, bloguri, nu mai ştiu...
Îmi cer nonstop să le trimit poeme,
Sunt prins si-n alte enşpe mii de scheme:
Concursuri şi cenacluri... E târziu...

Da-ţi jur pe cel mai mare crucifix
Că mă voi dedica mereu doar ţie
Când vom ajunge dincolo de Styx:

Cum nu voi fi-ndemnat atunci a scrie,
Scăpat de tastatură şi de pix,
Te voi iubi o-ntreagă veşnicie!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Gata, Mihai! Cum e cu matematica pentru mâine?
Mihai: După două zile de pregătire cu tine, mă simt cu adevărat superpregătit pentru orice concurs la mate. Dacă te cunoşteam mai demult, până acum eram as; nu înţeleg cum de cei doi prieteni mai vechi ai tăi nu s-au orientat tot spre mate.
Lucian: I-a atras altceva, doar nu era obligatoriu să aleagă tot matematica; fiecare a mers pe drumul său...
Mihai: Şi tu; de ce ai ales matematica?
Lucian: Eu?! Nu ştiu de ce; asta mi-a plăcut de mic. De fapt, cred că matematica m-a ales pe mine... Înainte de a fi învăţat să vorbesc bine, corect, am învăţat singur să număr şi să socotesc, de parcă aveam matematica în sânge. Când alţi copii preşcolari de seama mea se jucau cu diverse jucării, eu preferam să răsfoiesc cărţi; cărţile de matematică. La întrebarea "Ce vrei să devii când vei fi mare?", aveam mereu, negreşit, un singur răspuns, foarte clar: "Matematician"... Aşa spuneam oricui mă întreba. Matematica a fost, într-un fel, prima mea mare iubire...
Mihai: Prima? Interesant... Asta înseamnă că ar exista şi o a doua; care ar fi aceea?
Lucian: A doua? Nu, nu încă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Good life

nesimţitul

vă refierbe fără paradigme ciorba de perişoare
mâncaţi o lume dispersată din burtă revoltătoare

se sinucide de fiecare dată voi nu
ştiţi de ce îl aşteptaţi viu în artă

se aşază are atatea capete în jos şi picioare desfăcute în sus
privit de pe balcoane gata să se surpe la orice fel de concurs

e iubit cu zonele intime ele fiecărui surdo-mut
dureros îmi folosesc limba şi vă sărut

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris..., oare anume rar

Sunt un moştenitor de vechi petiţii
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiţii
Pur personale... şi-altruism îmi răspundeau.

M-aştern şi-acum, ades, din când în când
În "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e_mail, un demografic!

Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are şansa de-a-nmuia precum peniţa, mintea
Şi inima la primitor dorit, sau la tribuni.

Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simţ deschis cum un album;
Mă prezentând fişic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retuşuri, despuiat... fals nicidecum.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am înţeles

că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
aşa cum ne şcolise Nichita

să ne învăţăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult

apoi am înţeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută

azi ne-am deşteptat şi simulăm doar
gestul adio
şi ne ţinem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ştergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţărătorul

Viaţa e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...

De la şcoală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvăţăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toţi în urmă.

Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.

Omul viaţa şi-o distruge
Să se caţere pe-un nor
Şi de fapt, ce va ajunge?
Un mare căţărător.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, spectator român vibrând de două ori cu scenă, surpriza serii a fost Viorica Cortez, pe care nu am ascultat-o până acum în niciun spectacol. Premiul cel mare de anul acesta la Concursul "Enescu", s-a dovedit mai mult decât pe deplin meritat. Am admirat-o pentru muzicalitatea ei cuceritoare, pentru glasul egal cu un timbru mângâietor, pentru frumoasa ei concepţie a rolului. Nimic ostentativ în cânt şi în joc: Dalila nu a fost o curtezană dură, gândeşte Viorica Cortez, ci o femeie cu farmec, care ştia să dea voluptăţii iubirii o poezie suavă. Şi apoi, bine au remarcat francezii: "plastica scenică!".

Ada Brumaru în Însemnări răzleţe (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc de aproape rătăcirea

Vezi cum se scrie pe suflet fără cuvinte,
unii pun vorbele să dospească nimicnicia,
închid între paranteze trecutul bolnav
şi-l uită apoi pe rafturi ascunse
vor să se disculpe de păcate.

În jur este o viermuială de suflete ne-nţelese
ţinute departe de aspiraţii,
să-şi caute singure rostul fără rost
într-o lume ostilă şi prefăcută
unde nimic nu se iartă
fără să cumperi iertarea.

Privesc de aproape rătăcirea,
nimeni nu iese din ea odihnit
dar de intRat intră toţi cu bucurie.

Vântul îmi cântă-n fluiere de nuc
povestea păsărilor chemate de dimineaţă
la concursul de înterpretare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul mării

Tu ştii că plânsul mării e valul care curge
pe ţărmul ce devine, treptat, nesimţitor
la apa ce nu-l mişcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obişnuit cu dor.

Mai ştii că aşteptarea e grea ca şi nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.

Priveşti în depărtare, dar ştii că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susţine
răbdarea ce alungă şi norii de pe cer.

În adierea brizei, din suflet îţi răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ţi destinde privirile-ncordate,
iar valul îţi aduce iubirea ca un dar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogat... sărac... cum o fi bine?

Dezbaterea nu-i chiar recentă, zic
Datează tocmai din placentă, mic,
De când e omu' pe pământ, de la Adam
Sau de la Neanderthal, preţ de un gram,
De nu mai ştim, progres, regres, ce e?
Ne deşteptăm ori ne prostim, ori ce?

Cunoaştem din trecut ori din prezent,
Bogaţi ce nu par fericiţi, ci complezent
Îşi pun o mască să-şi ascundă plânsul
Şi de-i priveşti atent, amar li-i râsul,
Înconjuraţi de-acelaşi fel de inşi
Stăpâni de o secundă, fals distinşi,
Îngrijoraţi de soarta bogăţiei, terni,
Se cred furaţi de "sclavii" lor moderni.
Sunt permanent într-un concurs prostesc
De care-i mai "bazat", se înghiontesc
S-ajungă-n Forbes în top pe-un loc mai sus
Sunt fără scrupul, asta li s-a tot indus...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea fericirii şi împlinirii în viaţă este un concurs cu tine însuţi pe care îl câştigi atunci când te cunoşti pe tine prin experienţele trăite. Nu poţi cunoaşte adevărul tău interior fără să trăieşti experienţe. Poţi să accelerezi procesul citind şi despre adevărurile altor oameni, adevăr la care au ajuns prin propriile lor experienţe de viaţă. Adevărul este diferit pentru fiecare şi de aceea, nefericirea este semnul că nu trăim adevărul nostru, ci încercăm să îl trăim pe al altuia. Vei avea lacrimi în ochi de fericire când îţi vei descoperi propriul adevăr interior, pentru că el este în armonie cu întreg universul. Fiecare dintre noi este într-un punct diferit al drumului spre adevăr. Cea mai înaltă formă de iubire şi respect este să onorezi locul şi ritmul fiecăruia în viaţă, fără să judeci.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alienare (versuri)

Sigur, iubita îmi spune –
Eşti un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut ştiam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Eşti un nimeni îmi spune norul plutind precum albuşul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbăţel în chiloţi, nu vă speriaţi, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche fiinţă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată şi leagă maimuţa de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, voi, bărbaţi glumeţi ce m-aţi iubit!

O, voi, bărbaţi glumeţi ce m-aţi iubit,
Cu muşchi de fier, cu palme cât lopata,
Ce vă făcuse munca - şi armata -
Cu piept bombat şi spate dăltuit!

Volubili, puşi pe glume şi smintiţi,
Muşcaţi cu ironia pân' la sânge...
O, ce vă mai plăcea pe-atunci a strânge
Femeile în braţe! V-amintiţi?

De pildă, Noni... Noni ce părea
Neptun abia ieşit din spuma mării,
Ce meşter, Doamne-n arta acostării,
Un ceas nu am putut a-i rezista.

Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit,
A strâns o sută patruzeci de kile,
Se mişcă greu, mănâncă doar pastile
Şi e confuz, peltic şi bâlbâit.

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul înamorat (odă lui Eminescu)

LUCEAFĂRUL ÎNAMORAT
(odă poetului Mihai Eminescu)

În amurg, pe Lună plină,
Luceafărul din zenit
curge-n rază de lumină
prin "pădurea de argint".

Peste crâng, amoru-şi lasă
dintr-un vis demult apus,
când, culcat pe iarbă deasă,
de doruri era răpus.

Dar pe-a Timpului cărare,
numai un dor a rămas,
ce-n suflet îi toarnă jale,
prin codru făcând popas.

Dorul se scurge-n iubire
de jună şi luceafăr,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (2015)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prince

Era crescut, de mic, şi îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu ştia ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.

Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinereţe,-o mare stea
ba, chiar şi-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.

Căci fiul ei, un mânz promiţător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambiţios,
şi se vădea a fi un luptător
periculos.

Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naştere, aşa cum l-a primit,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

Visul meu de tinereţe,
A fugit întâmplător
Şi-a ajuns la bătrâneţe
Într-un loc încântător.

A ajuns într-o pădure,
Verde, tainică, înaltă,
Unde sunt copaci şi mure;
Toată lumea-i laolaltă.

Copacii înalţi ţineau discursuri,
Unor mititei stejari,
Iar iepuraşii dădeau concursuri
Parcă ar fi fost şcolari.

Padurea-i vie. E-o agoră,
Unde-s altfel de fiinţe
Aş sta cu tine înc-o oră,
Să-mi zici micile-ţi dorinţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut prin viaţă

Călătorim înghesuiţi pe scările autobuzului urban
Către destinaţii inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viaţă fiind la rândul nostru păcaliţi
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniţi de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în staţii de tranzit
Suntem toţi un ciorchine de strugure ordinar
Storciţi în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Şi nas, şi gură, şi urechi
Urcăm scări, coborâm cu liftul, aşteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăşi aşteptăm la stop
La televizor un tip ne învaţă să reuşim în viaţă
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu nişte străini, prietenii noştri
Ne prefacem cu toţii că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!