Citate despre construcții și moarte
citate despre construcții și moarte (inclusiv în versuri).
Toate scopurile lumești conduc inevitabil spre suferință. Acumulările sfârșesc în risipire, construcțiile în ruină, întâlnirile în despărțire și nașterile în moarte. Adevărul căilor care conduc la încetarea a ceea ce este limitator sunt: Punct de vedere corect, Vorbire corectă, Acțiune corectă, Mod de viață corect, Efort corect, Voință corectă, Atenție corectă și Meditație corectă.
Titi Tudorancea în Nirvana - tehnici de meditație
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la construcții și moarte, dar cu o relevanță mică.
Trebuia să fie
cronica unei morți anunțate
când ți-a pierit cheful de ori
ce poți păți după o virusare zdravănă (!?)
când nu sunt tratamente
eficiente
și coronavirusul mușcă
cu o lăcomie crâncenă
nebună te fură dintre cei vii
ar fi încă un poet mort
cu pana
- n mână scriind
și sorbind aerul cu sete
trebuia să fie o re
construcție pseudo -
jurnalistică a unei crime
înfăptuită de un virus îm
potriva unui poet
și împotriva scrisului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget târziu
Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
care prin legile înțelepte va înflori sănătatea, fericirea și pacea sufletească a omenirii.
Am învățat că nu râvnesc și să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape și de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat și să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracție să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială și cea spirituală și să aleagă.
Am înțeles că nu întâmplător viața pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înțelepciunii.
Am dedus că în travaliul vieții pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viața oamenilor în episoade dramatice și poate educative până la sfârșitul ei.
Am înțeles că oricât de ateistă și nesaturată este stiința omenirii, în fața neputinței și a morții îngenunchiază la picioarele Divinității cerându-i cu pioșenie ajutor și îndurare.
Am dedus că oamenii ațâțați de poftele cunoașterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele și blestemele lor.
Am înțeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mișcării și ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...
vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se șteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerșetoare
au învățat prețul unui metru pătrat de liniște
cel mai scump spațiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subțiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele ușilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viață
drumul
cu premoniția niciunei direcții
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auxilium
Un albastru de culoarea cernelii
Mă îmbrățișează cu farmecul său,
O pată de vopsea devenită-n timp
Abstractă în memoria mea avidă
După materiale de construcție, un
Albastru cu care îmi clădesc mica
Bucată de cer pentru vise sacre,
Un albastru ce trebuie să iasă în
Evidență, e culoarea apei din
Vaza de cristal transparent în contrast
Cu negrul melancoliei lunare,
Albastru insistă să reprezinte
Seninul, ziua de mâine, speranța
Ce sfidează realitatea morții....
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuiri
Spune-mi
Că-n ziua aceea,
M-am îndrăgostit,
Numai eu...
Spune-mi,
Căa totul n-a fost nimic
Altceva
Decât o construcție utopică,
Prostească...
Biet produs de export
Al imaginației
Mele,
Bolnave de dragoste.
Spune-mi,
Să-ngrop cât mai de grabă
Toate visurile
Cu noi
Ori sa le-adun, într-o altfel de moarte,
[...] Citește tot
poezie de Merutiu Brîndușa Maria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toate marile mituri ale poporului român, "mitul mioarei vizionare", al morții acceptate cu seninătate, ca o reintegrare în Cosmos, mitul Mânăstirii Meșterului Manole, în care puterile oarbe ale haosului nu pot fi îmblânzite, ordonate, decât printr-un sacrificiu omenesc(fapt notabil și profund semnificativ, construcția mânăstirii este intim solidară cu construcția statului, a principatului Valahiei) și mitul vânătorii-ritual (intim solidar cu construcția celuilalt stat român, principatul Moldovei), exprimă la modul cel mai adecvat natura intimă a poporului român.
citat din Ovidiu Cotruș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre moarte, fără exagerare
Ea nu poate gusta o glumă,
nu poate identifica o stea, construi un pod.
Habar n-are despre împletit, minerit, agricultură,
construcția navelor sau despre cum se fac prăjiturile.
În ceea ce privește planificarea zilei noastre de mâine,
are ultimul cuvânt,
care, de altfel, e mereu pe lângă subiect.
Nu este nici măcar în stare să îndeplinească lucruri simple
care țin de meseria ei:
să sape un mormânt,
să întocmească un sicriu,
să facă ordine în urma ei.
Preocupată exclusiv de a ucide,
își îndeplinește cu grosolonie serviciul,
fără sistem și fără nici un fel de pricepere
ca și cum la fiecare dintre noi ar fi la prima ucidere.
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare, Nisip
Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieții!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin șnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieții,
toate legate de-un fir invizibil
ce plutește-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă și Soare, de viață.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii așteaptă răsăritul
cu speranța vie a destinului!
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul concert
Ce-aș mai putea spune despre mine,
sau despre camera în care
un mare singuratic
încearcă cu singura-i baghetă
să pună la punct
lirismul creației simfonice?...
Toate tomurile universale
de diverse construcții
în rimele și ritmurile muzicale
dialoghează într-un monolog
de excepție.
Toate cuvintele contabilizate
pe o simplă hârtie
sunt încrustate năvalnic
cu intimitatea amurgului
sau cu nașterea liniștitoare
a viitorului.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptarea de sine nu înseamnă deloc că mă accept și apoi mă culc și mor fericit, că mă tăvălesc ca un purcel în mocirla propriei mediocrități (îmi cer scuze purceilor reali, ei nu au greșit cu nimic). Acceptarea de sine înseamnă că aici și acum accept că sunt o persoană puternică, plină de iubire și potențial de a schimba întreaga lume și în același timp accept că de azi vreau să îmi folosesc acest potențial mai eficient. Să mă accept înseamnă să îmi dau seama că deși condițiile de viață și deciziile mele m-au adus în punctul acesta al vieții, totul se poate schimba începând de azi. Să mă accept înseamnă să știu că ceea ce deciziile mele și comportamentele au stricat în ani de zile, nu poate fi reparat într-o clipă ci punând în fiecare zi câte o cărămidă la noua construcție, la noua mea viață. Să mă acccept înseamnă să pot avea o fundație solidă de unde să încep să construiesc.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere...
***
La-nceput a fost cuvântul...
Ce e viața?; Ce-i Pământul?
Prima-i o iluzie,
Plină de confuzie...
De multe ființe trăită,
Ani la rând, dar mărginită.
De oriunde ar fi venită,
Viața e neprețuită...
Cealaltă-i rocă tare,
Planeta-treia de la Soare...
În perspectivă de-am privi,
Ce ne-ar aștepta, am ști?!
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iernile roșii
în iarna asta prin cartierul meu
păsări negre beau din sângele calului întins în zăpadă
și se rotesc peste liniștea ce respiră din cimitir
este un cartier de snobi de oameni fixați în stereotipii
unde ferestrele se deschid rar ca și inimile
răsuflarea calului părăsit în nămeți îmi urcă precum o neliniște în iriși
dau moartea pe repeat îi ascult bit-ul cotidian
și nu pot să închid ochii înțelepți ai animalului
decât după ce mângâi spinarea împovărată de clipe iarba care îi crește dezinvolt între coaste și lumina desăvârșită a aripilor
vara caii slăbănogi pasc printre buruieni și construcții la roșu
câțiva câini își umezesc limba în bălțile de după ploi
numai iernile vin în cartier cu arbori ce defilează din patriotism
în locul armatelor de îngeri
iar ninsorile se revarsă peste pragul lui Dumnezeu până în cartierul cu oameni blazați
și simulează un război al cerului
în care oameni și animale sângerează
viețideimprumut
fără întrebări despre condiția umană
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În Est
Sălbaticelor orgi furtunilor de iarnă
Se-aseamănă cu a poporului mânie,
Undele violete ale bătăliei,
Desfrunzite stele.
Cu sprâncene sparte, brațe argintii
Flutură muribunzilor soldați noaptea.
În umbra tomnaticului frasin
Suspină spiritele celor măcelăriți.
Spinoasă sălbăticie orașul înconjoară.
De pe trepte sângerânde alungă luna
Îngrozitele femei.
Lupi sălbatici au pătruns prin poartă.
Comentarii
După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914, probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în "Brenner", Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub "Georg Trakl: Ultimele poezii". Și aceasta cu precizarea "august 1914".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre construcții și moarte, adresa este: