Citate despre construcții și muzică
citate despre construcții și muzică (inclusiv în versuri).
Să ne iubim viziunile. Să ne iubim idealurile. Să iubim muzica ce ne face inima să cânte, frumusețea care dă aripi minții noastre, puritatea care dă strălucire gândurilor noastre, pentru că în ele se află toate condițiile care asigură construcția și creșterea lumii noastre proprii.
citat clasic din James Allen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calcul rece, pete de culoare aleatorii, construcție matematică exactă (prezentată în mod clar sau ascuns), care acum este tăcut și dintr-o dată devine strident; aceasta este muzica.
citat clasic din Giacomo Puccini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu trebuie să studiez politica și războaiele, pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematică și filozofie. Fiii mei ar trebui să studieze matematică și filozofie, în afară de aceasta geografie, științele naturii, construcții de nave, navigație, comerț și agricultură, pentru ca fiii lor să aibă dreptul să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura.
citat clasic din John Adams
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expresia nu a fost niciodată proprietatea imanentă a muzicii și nu a putut condiționa în nici un caz rațiunea ei de a fi. Dacă, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna, muzica pare să exprime ceva, este de fapt o iluzie și nicidecum o realitate. Este pur și simplu un element adăugat care, printr-o înțelegere tacită și înrădăcinată, i-a fost împrumutat, i-a fost impus, ca o etichetă, ca un protocol, în sfârșit, un aspect exterior care, din obișnuință și inconștiență, a ajuns să fie confundat cu esența ei. Muzica este singurul domeniu în care omul realizează prezentul. Din cauza imperfecțiunii naturii sale, omul este sortit să sufere trecerea timpului fără ca vreodată să poată face în așa fel ca prezentul să devină real și, deci, stabil. Fenomenul muzicii ne-a fost dat cu singurul scop de a pune o ordine în lucruri și, mai ales, o ordine între om și timp. Pentru a se materializa el pretinde așadar în mod necesar și unic o construcție. În momentul în care s-a desăvârșit construcția și s-a obținut ordinea, totul a fost spus. Ar fi în zadar să se caute și să se aștepte altceva. Tocmai această construcție, această ordine la care s-a ajuns este cea care produce în noi o emoție cu totul deosebită, neavând nimic comun cu senzațiile obișnuite și cu reacțiile noastre datorate impresiilor vieții cotidiene.
Igor Stravinski în Cronica vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultătorii cu gândire convențională, tulburați de disonanțele sălbatice ale altor romantici, puteau să stea liniștiți și să se relaxeze atunci când ascultau muzica lui Mendelssohn. Aceasta era puternic înrudită cu muzica foarte la modă pe atunci a lui Hummel, Cherubini, ba chiar și a unor compozitori de salon. Dar ceea ce situa muzica lui cu mult mai sus față de a celorlalți era deosebita ei grație și eleganță, construcția remarcabilă prin claritatea sa.
Harold C. Schonberg în Viețile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castelul din Carpați datează din cel de-al XII-lea sau al XIII-lea secol. Pe vremea aceea, sub cârmuirea căpeteniilor sau voievozilor, mânăstiri, biserici, palate și castele se fortificau cu tot atâta grijă ca târgușoarele sau satele. Boieri și țărani erau nevoiți să se păzească de atacuri de tot felul. Împrejurarea asta explică de ce vechea zidărie a cetății, bastioanele și donjonul îi dădeau înfățișarea unei construcții feudale, gata de apărare. Ce arhitect a ridicat-o pe podișul acela și mai ales, la asemenea înălțime? Nu se știe, iar îndrăznețul artist a rămas necunoscut, de n-o fi cumva românul Manole, cel atât de falnic cântat de legendele valahe și care a zidit la Curtea de Argeș vestitul palat al lui Radu Negru.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o viață foarte ciudată. Îmi place compania actorilor, dar îmi dau seama cât de valoros este timpul pe care să-l petrec cu prietenii mei, care lucrează pe teren, sau sunt constructori, sau cântă, sau lucrează la birouri, sau conduc magazine.
citat din Andrea Riseborough
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la construcții și muzică, dar cu o relevanță mică.
Furcă de lumină
Hexagoane se lasă în el cu miere
într-o construcție perfectă și dulce,
în timp ce acrul străin
devine și se odihnește
în borcane de sticlă.
Furcă de lumină
în florile zilei se scaldă
și rupe din cântec zumzetul
tăcerii din dragoste,
dincolo de umbra
unde dospește căldura.
Acum,
când boala plutește ăn aer
nu se poate îndepărta
decât în singurătate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul constructorilor
Într-o dimineață de vară
m-am așezat jos
pe o coastă de deal
pentru a mă gândi la Dumnezeu
un joc onorabil.
Lângă mine, am văzut
un singur greier;
mișca încoace și încolo
spicele de grâu de pe deal.
Cât de mare îi era energia,
cât de umil efortul.
Să sperăm
că așa va fi mereu,
fiecare dintre noi continuând
pe drumurile noastre inexplicabile
să construiască universul.
poezie de Mary Oliver din De ce mă trezesc devreme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământuri și ape între patimi și ispite
Doar să-ți apleci urechea
și țărmurile-ți vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îți cântă,
șoptesc povești fermecătoare,
incantații magice neînțelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie și mirt,
fumegau înmiresmat
sub torțe de smoală.
Chiparoși vechi și neclintiți
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu țipete răgușite
de păsări necunoscute.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul concert
Ce-aș mai putea spune despre mine,
sau despre camera în care
un mare singuratic
încearcă cu singura-i baghetă
să pună la punct
lirismul creației simfonice?...
Toate tomurile universale
de diverse construcții
în rimele și ritmurile muzicale
dialoghează într-un monolog
de excepție.
Toate cuvintele contabilizate
pe o simplă hârtie
sunt încrustate năvalnic
cu intimitatea amurgului
sau cu nașterea liniștitoare
a viitorului.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După abandon rămânem cu sufletul fracturat. În fragmente mici și pe alocuri presărate cu sentimentul de vină și stupoare. Poate n-am fost buni îndeajuns, poate n-am murit câte puțin și n-am dat totul. Poate nu prețuim suficient și mai rău poate nu merităm plinătatea iubirii care nu ține cont de aparențe și neputință. Numai de cicatrici. Când oamenii pleacă cu promisiunea că într-o zi se vor întoarce se închid o vreme luminile sufletului. Ne strângem în brațe, spunem povești, ne sărutăm pe rând frunțile. Cântăm și visăm printre gene pentru ultima dată sub asfințit. Niciodată nu va mai fi azi. Am uitat să-ți spun.
Când oamenii importanți pleacă voit sau nevoit se curmă legături imperios necesare existenței noastre, un pas în afara Universului comun e de ajuns ca hazardul să sisteze ironic construcția sentimentelor noastre. Și restul clipelor il petrecem uitându-ne cu desăvârșire, dăruind totul fără bariere, refuzând uneori asertivitatea și glasul propriei rațiuni. Într-o abnegație uneori prostească strângem fărâme de bunătate și frumos.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia
Vor să ne distrugă fragila statuie a iubirii.
Vor să-i dea jos piatra cu arcane din cabluri și buldozere.
Simbolul acesta fără de care iubirea noastră nu mai înseamnă nimic;
reprezentarea aceasta trainică și durabilă pe care o credeam veșnică,
fără de care iubirea noastră se dizolvă în eter.
Această statuie a început să încurce un oraș întreg.
Stă în calea deschiderii marilor bulevarde, a marilor avalanșe
de oameni și vehicule, stă în calea construirii de blocuri noi,
încurcă totul, cum stă ea la trei metri înălțime în micuțul ei scuar.
Nu se mai poate trage un pîrț în orașul ăsta fără să se încurce
de statuia iubirii noastre, fără să rezoneze în piatra ei albă, bine șlefuită.
Mă gândesc să facem un lanț uman în jurul ei,
să ne-așezăm în fața ei cum putem și s-o apărăm cu viețile noastre.
Mă gândesc să o înconjurăm cu o brazdă lată de flori, de panseluțe multicolore,
poate că florile sunt mai durabile decât statuile, dar cu siguranță că
în momentul sinistrului va fi distrus și acest ultim baraj de apărare.
Pământul va fi dislocat cu totul pentru a face loc marilor construcții
ale civilizației, care îmbogățesc neprețuit viețile.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înscăunare de țap
Au dat banițele și sacii de grâu
La o parte; le-au spintecat cu cuțitul:
Au curs din ei surcele, pene și câlți.
Au înțepat cu prăjinile în poloboace,
Crezând că se-ascunde ca un făt bătrân
În placenta vinului hrănitor;
Le-au dat de pământ: a ieșit o zeamă
Sălcie apă de ploaie stricată,
Duhnind a varză și motorină,
Dar tot nu l-au găsit
Să le sară la ochi cocoșii când au
Răscolit prin cuibare; să-i rușineze
Porcii când au mușcat nămolul cotinețelor,
Dar de cel care le-a blestemat
Cumplit seminția tot n-au dat
I-au pedepsit pe oameni fiindcă tăceau;
Apele râurilor le-au mutat să găsească
Vreo ușă sub prundul albiei,
Au răscolit până și în vizuinele calde,
Dar pe cel care-a aruncat blestem peste neam
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre construcții și muzică, adresa este: