continente şi inimă

Singurătatea te transformă într-un Cristofor Columb navigând spre continentul propriei inimi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica, sufletele - cele de pe toate continentele, din toate timpurile, actuale şi viitoare - aşteaptă mult de la tine... Dar trebuie să ai bine în minte şi în inimă că nu vei aduce rod dacă nu vei fi sfânt! Sau mai bine spus: dacă nu lupţi să devii sfânt.

citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşti cum zboară norii

Priveşti cum zboară ca nişte continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci şi vânturi indolente.

Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.

Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deşert şi mintea arsă,
Când însuşi cerul este-o hartă ştearsă
Pe care nu mai poţi citi vreun drum?

Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine şi să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;

Şi-ntr-un tărâm de neştiut azur,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torţe de sădit la uşa pieptului,
modelând în ispitire pereţii gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mişcă între buze aerul universului.
În şi dincolo de auz, îşi lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

1917

Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranşee
reţeaua, livada cu flori, şi zdrenţele-n sârmă.
Simţi Paştile-n linişti. Încă o dată cei zece tovarăşi
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă.

Scumpe făpturi, fluturi mulţi, năvălesc din apus
cu-nalte sclipiri jucăuşe, curate.
Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat şi răpus.

Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă ¬lemn,
când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
cădea-va întâiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte
ar vrea să citească un semn.

Eu singur le zic: Fiţi liniştiţi! Odată cu zorile
cădea-vor întâi nu oameni, ci florile!
Dediţeii aceştia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuale de geografie

Am fi urcat cu ochii ore
pe Obi, Nil şi Amazon...
Iubeam în Cuba şi Azore,
puneam la pol un fanion.

Nicicând aici, mereu acolo,
spre-un cer din sud fosforescent,
cu Magellan şi Marco Polo
ne dezlipeam de continent.

Plecam cu – Amerigo Vespucci
sau către Lhassa şi Baikal.
Foi de trifoi cu semnul crucii
se răstigneau în manual.

Iar între Borneo şi China,
ascunsă tainic printre foi,
o buclă blondă ca lumina
călătorea în vis cu noi...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată, a rămas aci, în acest bătrân continent al rasei albe, o ciudată ţară neatinsă de profanările omului civilizat. Hărăzită veşnic spre închinarea dumnezeiască, această inimă neprihănită de piatră, - athosul în limba elină înseamnă nevinovat - Muntele Sfânt nu şi-a tăgăduit niciodată numele.

Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorii

Fără busolă pe-al cerului ocean
ating intotdeauna
ţărmul aşteptat.
Crezând in aripi,
in neîntreruptul zbor
întinderile lumii le străbat
plini de speranţe.
În inimi duc conturul
altor continente
demult coborâte in adâncul mării.
De-ar fi să zburăm
cu ei in depărtări
pururea in suflete-am purta
obrazul
stejarilor de-acasă.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două petale

Fumul te învăluie în mister,
Eu nu ştiu să cer
Aprobare buzelor tale.
Noaptea nu are sfârşit,
Ştiu că şi tu ţi-ai dorit,
Şi spini şi petale.
Săruta-ma dacă greşesc,
Un continent as vrea să - ţi dăruiesc,
Poate şi o mare.
Nu încerca să înţelegi,
Ce vreau două inimi întregi,
Doar raze de soare.
Când clipele sunt mult prea gri,
Eu ştiu că tu ai să vii
Cu două petale...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carta Atlantică

Ce-aţi luaţi cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-aţi luaţi cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credinţa-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.

Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-aţi plecat spre-o altă ţară?
Am purtat cu noi cântecele pe care taţii noştri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat –
Şi cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învăţat să ne rugăm întâia oară.

Ce aţi găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce aţi găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpăţânat şi-arid,
Nevoi şi foamete, şi boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat şi-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.

[...] Citeşte tot

poezie de Francis Brett Young, 1884 –1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dinaintea primaverii

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (martie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şamanul

îţi desfac coşul pieptului
ca să plantez mentă între plămâni
aşa pielea îţi va fi mereu aromată
ochii ca piatra de jad
iar inima
inima va pulsa în ritmul naturii
toate apusurile se vor aduna în braţele tale
ca nişte femei ameţite de prea mult gin

anotimpurile îţi vor fi călăuze
te vor purta peste toate cele şapte continente ale lumii
îţi vor lăsa urme adânci pe faţă
pe braţe
pe tălpi
toate animalele îţi vor pricepe glasul
şi respecta tăcerea

vei fi asemeni unui şaman fascinant
ce calmează furtuni
uneşte oameni şi iubiri

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul peste moarte

Pentru Chieko Watanabe

Şi iată-aud acuma glasul celor
trecuţi prin flăcări
cum se-mpleteşte într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oţel fierbinte,
şi fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârteşte
deasupra ucigaşilor sclipind ---
şi toate împreună se înalţă
peste cenuşă ca un nimb al vieţii...
Şi iată-le ( o, vulturi mari şi-albaştri,
suiţi, suiţi! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veşnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălţimea Crimei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtări

În depărtări privind cu ochi de gheaţă
Încercând să lupt cu-a inimii grea ceaţă,
Păstrând în minte amintirea celei ce mi-a dat viaţă
Punând capăt sorţii ca şi cum aş tăia o aţă
Visez la mine pribeag prin astă viaţă.

Şi tunetul ce-mi ţiuie-n urechi a moarte
Un semn de de drumeag spre depărtări deşarte
Mă poartă deasupra norilor pe-a sa aripă
Nu am curaj să privesc în jos clipă de clipă.

Nonsensuri şi neînţelegeri îmi brăzdează fruntea
Barcagiul mă ia cu el binecuvântată fi-ei luntrea
Şi mă duce spre continente interzise
Pe valurile sorţii şi pe-ale morţii vise.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem făcuţi mai mult din noapte

Suntem făcuţi mai mult din noapte.

Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Şi veşnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca nişte vietăţi din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viaţă pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braţ, o ţeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaştem
Şi-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.

În marii munţi de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub frunte

Sub frunte am un continent de vise,
Spumoase valuri bat neîntrerupt,
Pictez tablouri în culori închise,
Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt.
Cu inima o ducem greu, se pare,
Cu creierul noi ne luptăm absurd,
Un chip se întrevede, nu e oare
Adevăratul nostru chip de kurd?
Loviţi de neadevăr şi ură,
Dar mângâiaţi de dragoste, eu cred
Că viaţa asta n-are numai zgură,
Şi nu oricare om e patruped.
Pe piept purtăm diverse decoraţii,
Noi fără laude nu putem trăi,
Urechile şi inima în spaţii
Ascultă-ndemnul – fii, orice ar fi.
Un ochi ne urmăreşte, Domnul este,
Cu El vom trece dincolo de creste.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodata

Cand am privit in urma mea,
Ce-am vazut stiu numai eu,
Lasand acolo dragostea,
Si tot ce-am vrut sa fie-al meu.

Am strabatut un continent,
Apoi o mare-am traversat,
Dar mi-amintesc si in prezent,
In urma mea ce am lasat.

Am pus picior in loc strain,
Am inchis ochii in alt pat,
Am schimbat sangele-n venin,
Afland ca si tu ai plecat.

Tu esti acolo, eu nu sunt,
Incep sa realizez ca-n viata,
Norocul omului marunt
Nu -i nicidecum un pas in fata.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ochii

i s-au făcut foarte mici
între pleoape apropiate pupilei
cât vârful de ac, nu
atunci când oamenii cu salopetele gri, de
colorate, mâncând gân
daci odată cu pământul călcat în iureş de şobo
lani în pivotare spre continentul
făgăduinţei, au
venit cu blândă şi acvarelică stăpânire
cu zambile de şpan în privire: nu
doar inima a intrat
la spălat în apele colorate-n sangvină (?!) - ca într-o rană
sau o pictură de tzâ-
bai-shi: bătrânul ne
bun care la peste 80 de ani, cu zemuri negre de china
în unghii şi degete încă
învăţa să contemple exact
ca în vremea mogulilor exaltaţi
europa prin că
tuşele sale,-n expirare de geană

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Union Jack

câţiva nori împinşi de peste ocean
şi oraşul geme sub ziare
cu poza lui boris vânzând acţiuni
în greenwich market
pungi cu hamburgeri, inimi şi rulmenţi
tapet pentru NHS*, nisip şi curmale,
rinichi proaspeţi

two for one, mate!
prin fumul albastru
turişti mulţi şi veseli
aruncă tandru cu grisine şi lire
în lebedele care se fac că plouă
în st. james park

avem steag. noroc şi vână
scriu editorii. vom decupa ţara
cu dinţii din harta continentului
apoi o vom scuipa într-un ocean
cu nume de virus

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!